Mai intai, priviti cu atentie poza de mai sus a cerului. Nu vi se pare ca vedeti un cap? Parca e capul omuletului lui Gopo, un pic mai grasut, nu-i asa?
Insa eu, cand am vazut poza asta, mi-a fugit gandul imediat la Gremlini!
Gremlinii sunt acele mici fiinte din filme, care sunt initial dragalase, nevinovate, ca niste jucarii de plus pentru bebelusi, dar care, in anumite conditii conjuncturale, se transformau in niste animalute feroce, extrem de periculoase. Puteau fi readuse la starea lor initiala, de inocenti, doar aplicandu-se anumite protocoale. Deh, personaje de film!
Ei bine, Gremlinul al carui chip mi-a aparut mie in poze s-a cam jucat cu vremea azi, 19 aprilie.
Venise primavara, da?! V-am spus ca venise! V-am aratat si poze!
In ciuda acestui fapt, acest Gremlin jucaus, a vrut sa se mai distreze o tura pe seama noastra si, la primele ore ale diminetii, priviti ce dandana a facut!
Asa ninsoare puternica, deasa si bogata, cred ca nici in lunile de iarna, decembrie, ianuarie, februarie, nu a fost asa!
Chiar incepuse sa se depuna binisor! Adica, ce spun eu? Se albise bine de tot din nou in jur! Complet! Priviti filmul!
De peste noapte ploaia se retrage şi-n aburi fini se
pierde efemer,
Descoperind spre soare, zâmbitoare, drum de lumină,
calea către cer.
Se linişteşte-n urma ei pământul, iar rădăcinile
se-nfruptă din izvor,
Întinerindu-şi crengile în muguri - clepsidre pentru
timpul călător.
Se-adună-n glasuri înc-o dimineaţă, în paşi de om se
naşte-o nouă zi,
Speranţeleşi visele-ndrăzneţe vorbesc necontenit
despre „a fi”,
Se redeschid potecile spre viaţă, se reaprind altarele
de flori,
Se iau de mâini îndrăgostiţii lumii şi risipesc
perdelele de nori.
E primăvară iar! O spune ploaia şi udele oglinzi de
prin grădini!
O spun bobocii curajoşi de floare, iţind petale albe
printre spini!
O recunosc bătăile de inimi din piepturile celor ce
iubesc!
O strig şi eu din toată-a mea fiinţă! E-aici, în mine,
o mărturisesc!
Adio, iarnă! Du-te-n alte locuri! Retrage-ţi rochiile
de zăpezi!
Ia-ţi gerurile toate de pe dealuri, ia-ţi viscolul din
curţi şi din livezi!
Fii, iarnă, fericită că, de astăzi, alte meleaguri vei
cutreiera,
Alte grădini îţi vor primi ofranda şi–nfriguratul tău
cojoc de nea.
Acum e primăvară peste câmpuri! Noi cuiburi în curând
se vor ivi.
Noi vise-n aripi fi-vor desenate şi noi miresme-n aer
vor pluti,
Din inimi, ca un foc de artificii, vor exploda,
multicolor, iubiri,
Va înflori tandreţea necuprinsă în gesturi, în
cuvinte, în priviri.
La fel şi-n noi, iubitule, prind viaţă chemări şi
taine, încolţind frumos,
Răsar minuni ce-au fost însămânţate, de amândoi,
adânc, sub brazde, jos.
Din timpul hibernal purtăm, în trupuri, misterele
acestei primăveri:
Nepreţuite flori nemuritoare, adevăratele, divinele
averi.
Autor: Liliana Pascanu
Acest poem l-am compus si
publicat pe acest blog in data de 05.02.2015, cu titlul E
primăvară iar! (click pe titlu).
19.04.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)