Din serialul "Povesti
pentru copii mari" va
prezentam un nou episod cu Ema Yoghina - Maestra in sport, sanatate si
spiritualitate, nu neaparat in aceasta ordine.
La
finalul insemnarii sunt linkuri catre toate celelalte episoade.
*
Asa cum va spuneam ieri-alaltaieri, de la mijlocul lui ianuarie am inceput un program intensiv de antrenament in ceea ce eu numesc "sportul de frumusete". :)
Acesta cuprinde, in mod invariabil, plimbarea de dimineata prin statiunea montana in care locuim, pe strazile in panta, prin padure, pe oriunde avem chef si inspiratie. Nu conteaza vremea, aceasta nu ne influenteaza absolut deloc programul, iesim la plimbare si pe vreme buna si pe furtuna, si pe ploaie si pe ninsoare, si pe ger si pe.... ati prins ideea.
Dupa ce ieri am avut o zi cenusie, dar in care a mai nis inca o data, acoperind din nou totul in jur cu o naframa subtire de zapada alba si curata, asa cum ii sta bine muntelui in plina iarna, azi am avut parte de o zi insorita, luminoasa, senina si cu un cer turquois, frumos, mai mare dragul sa faci fotografii intr-un asa decor. Am facut si eu cateva, mai ales ca sa surprind stralucirea diamantina a zapezii in razele soarelui, dar si albastrul acela extraordinar al cerului de azi. Si turturii, da, turturii!
Tot de pe la mijlocul lui ianuarie, plimbarea "out-door" am completat-o cu ora mea de plimbare "in-door", care face parte din acelasi program de antrenament despre care va vorbeam mai sus.
Probabil ca va intrebati cam ce vrea sa insemne aceasta plimbare "in-door".
Ei bine, este genul acela de miscare adoptata de mine, care nu presupune efort intensiv, oboseala, transpiratie, gafait si suprasolicitare de muschi, articulatii si tendoane, dar care, in combinatie cu unele miscari specifice cu ganterele mele (cele mai usoare din cate exista, de 0,5 kg), imi asigura ora de sport necesara pentru a obtine acele rezultate finale pe care mi le-am stabilit ca obiectiv chiar de la sfarsitul anului trecut. Sportul de frumusete. Si cu asta am spus totul.
Cand mi-am inceput eu aceste sesiuni de plimbare in-door (cred ca sesizati cat de profesionist ma exprim), mi-am sistematizat miscarile astfel incat sa-mi fie usor de monitorizat.
Mi-am ales "traseul" (ce-l mai lung culoar liber si drept din cea mai mare camera, care-mi permite cel mai mare numar de pasi, adica 10, in linie dreapta) si mi-am stabilit un mod de evidenta a pasilor facuti, dar si a exercitiilor cu ganterele.
Mi-am ales si o muzica ambientala potrivita sportului facut de mine, un mix de melodii cantate la chitara, care sunt si un pic dinamice, dar si linistite, calme, relaxante si calde, fara nota aceea de stridenta inevitabila, pe care o aduc restul instrumentelor de orchestra, in general.
Pentru cine doreste, voi pune aici un link. Este o colectie muzicala pe care am gasit-o pe youtube, al carei titlu este "Las 100 Melodias Orquestadas Mas Bellas de Todos Los Tiempos - Grandes Éxitos Instrumentales" , si care dureaza doua ore.
Buun, cam acesta este contextul in care imi execut acasa ora mea de fitness.
Ca sa pot aprecia peste timp, dar, mai ales, pentru a-mi doza eficient efortul, am decis sa-mi numar atat pasii, cat si exercitiile cu ganterele. Asa am ajuns la concluzia ca, pentru mine, este optim sa fac, pe zi (adica intr-o ora), 2000 de pasi, cu 1000 de gantere.
Acum sa nu va ganditi ca fac exercitii din acelea grele, asa cum fac barbatii, care ridica greutatile de jos pana sus, deasupra capului, sau altceva de genul acesta. N-am sa descriu efectiv, dar, amintiti-va dezideratul meu, exprimat chiar mai sus (fara efort intensiv, fara oboseala, transpiratie, gafait si fara suprasolicitare de muschi, articulatii si tendoane).
Mi-am inceput miscarea, mi-am inceput si numaratul, insa, nu stiu cum se facea, dar ma cam incurcam in cifre, pur si simplu. Fie eram mai atenta la muzica decat la cifre, fie eram prea atenta la cifre, nu si la rezultatul lor, cert este ca, numarand din 100 in 100, deseori uitam la a cata 100 ajunsesem. Si, decat sa ies pe minus, preferam sa mai fac100 in plus.
La un moment dat, in timpul maratonului meu dute-vino prin casa, 10 pasi de la usa la fereastra, si alti 10 pasi inapoi, pasi mici, desigur, pasi relaxati de plimbare, eram gata-gata sa ma impiedic de Bubulina, care avea vasele cu boabe si cu apa fix pe "traseul" meu de plimbare sportiva. Ea venea, mititica, spre boabele ei, ca sa mai manance ceva, mai mult de plictiseala, decat de foame. Ca ma vedea pe mine cum ma miscam de colo-colo si nu intelegea de ce.
Asa mi-a venit ideea de a-mi tine evidenta pasilor si, implicit, a exercitiilor cu ganterele, folosind boabele Emei, numarand precum cu bobitele de la numaratoarea scolara de clasa I.
Mi-am luat eu 10 boabe, stabilindu-mi ca, pentru fiecare 100 de pasi, sa dau cate o boaba deoparte. 10 boabe cu valoare de 100 pasi fiecare, mutate dintr-o parte in alta, insemna 1000 de pasi.
Si mi-a mancat Ema tot stocul meu de boabe de numarat pasi din 100 in 100. De mai multe ori la rand. Incat, la un moment dat, nici nu mai stiam cate boabe am completat, cate am numarat, cate mi-au ramas.
Cred ca am facut vreo cateva sute de pasi in plus pana m-am hotarat sa gasesc o solutie.
- Uite, Ema, daca vrei sa mananci sus, pe canapea, mananca direct din castronelul tau si lasa-mi mie boabele mele, asa cum le asez eu, cu rost.
- Da, da, sigur ca da, mi le dai mie tot pe cele mai ieftine si le iei pentru tine tot pe cele de 100!
- Si cele din castronel sunt tot de 100 daca vrei, doar de la tine le-am luat pe toate!
- Nu cred. Le-ai ales tu doar pe cele mai bune si mi le-ai lasat mie pe cele mai.... mai.... mai ieftine... ufffff.... Nu vreau sa mananc din astea! Nu vreau si pace! Vreau din cele alese de tine.
In cele din urma, am fost nevoita sa-mi mut biroul de administrare a boabelor din bilant in alta parte, altfel nu mai terminam sportul meu nici pana a doua zi in ritmul acela, cu Bubulina pandind vigilenta fiecare boaba pe care eu o mutam dintr-o parte in alta.
De pe raftul bibliotecii mi-a fost mult mai simplu sa tin evidenta boabelor, pasilor, miscarilor cu ganterele, dar s-o am si pe Bubulina sub ochi.
Bineinteles, la scurt timp mi-a reprosat ca tin numai pentru mine cele mai bune boabe si ca i-am lasat ei resturile.
In cele din urma, am fost nevoita sa-mi intrerup antrenamentul si sa-i explic fetei, pe indelete, ce fac, de ce, pana cand, cu ce scop, si toata istoria de dinainte de Craciun pana in prezent.
Abia cand i-am amintit ca boabele ei sunt extrem de eficiente si pentru ea, cu acelasi deziderat, "Perfect Fit" adica, a inteles Emelina noastra toata smecheria.
- Si chiar o sa ajung si eu la 3 kg de la 4 kg, cat am acum, daca mananc numai boabe din astea, mami?
- Tu nu ai de ce sa-ti faci griji, Ema.
- Dar tu de ce iti faci griji?
- Eu am o preferinta, nu o grija. In virtutea acestei preferinte, am luat masurile care se impun pentru a atinge rezultatele dorite. Intelegi?
- N-ar fi mai simplu sa mananci si tu din boabele mele? "Perfect Fit" - iti dai seama? Nu te-ai mai chinui atat cu pasi, gantere, miscari, plimbari si evidente contabile in fisiere excell elaborate.
- Nu, Ema. Insa ar fi mult mai simplu daca ai fi de acord sa-mi cedezi de buna voie si nesilita de nimeni cele 10 boabe care sa ma ajute pe mine in a-mi tine evidenta aia contabila despre care vorbeai. Ce zici?
In locul lor iti voi oferi in fiecare zi cate ceva bun. Nu stiu acum exact ce, dar promit ca o sa-ti placa. Ce parere ai?
- Ok, mami!!!! Asta, da, afacere! Azi ce-mi dai bun?
The End
Link-urile catre toate episoadele acestei povesti sunt urmatoarele:
Ne miscam si noi mai cu talent? (1) - Deschidem ochii
Ne miscam si noi mai cu talent? (2) - Pozitia Sfinxului
Ne miscam si noi mai cu talent? (3) – Rezultate
provizorii
Ne miscam si noi
mai cu talent? (4) - Cate 100 de fiecare
04.02.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)