Frumusetea asta de ninsoare a inceput de aseara. Ningea cu galeata, daca pot sa ma exprim asa.
Mai intai am facut cateva cadre cu aparatul foto, de la geam, fara blitz, dar mi-am dat seama ca nu pot surprinde astfel minunea aia de ninsoare, decat prea putin.
Asa ca am pornit blitzul, iar fulgii aia mari, pufosi si dansatori in vazduhul inoptat, au inceput sa straluceasca magic in lumina.
Feeric a fost!!!
Era trecut de miezul noptii, ba chiar era aproape ora 1:00, cand am vazut spectacolul asta la fereastra. Daca nu ar fi fost chiar atat de tarziu, am fi iesit la o plimbare in plina ninsoare.
In schimb, insa, am facut doua filmulete superbe, in lumina felinarelor strazii, reflectata fermecator in albul zapezii, dand decorului o aura de poveste.
In timp ce filmam in linistea noptii, s-a auzit deodata un caine latrand. Paznicul muntilor si-a facut simtita prezenta...
Dimineata, cand ne-am trezit, primul lucru pe care l-am facut a fost sa vedem cat ninsese peste noapte. Nu ninsese foarte mult, doar vreo 10-15 cm de zapada noua, peste cea veche, albind din nou frumos si curat intreaga statiune montana.
Chiar daca prima veste a zilei de azi, de Dragobete, a fost ca Rusia a declarat "iubire" maxima Ucrainei, o iubire toxica, de altfel, una posesiva si agresiva, declarata cu bombardamente iubitoare, de aparare, impotriva occidentului decadent, cel care si-a facut simtita prezenta ispititoare tocmai acolo, la granitele Mamei Rusia, cea atat de indragostita de teritoriile asa-zis ocupate de Ucraina mai demult, candva, in alte istorii planetare - de care nimanui, dar absolut nimanui normal la cap - nu-i mai pasa, noi, Adrian si cu mine, ne-am vazut mai departe de programul nostru de iubirica, sarbatorind Dragobetele.
Mai intai am surprins in cateva poze iarna cea proaspat inzapezita a ultimei saptamani a lui februarie, de la fereastra, ocazie cu care am constatat ca doi copilasi se jucau deja in zapada la ora aceea. Motiv pentru care, ne-am baut repede licorile diminetii, eu - cafeaua, Adrian - sucul de fructe, si ne-am pregatit si noi de plimbare.
Si-am iesit afara, la plimbare... unde ne-am luat prima portie de fericire a zilei!
Inca ningea fin, abia vizibil, dar suficient cat sa ne simtim ca pasim ca intr-o poveste fermecata.
Mirosea a zapada, a ger montan, a padure umeda si a liniste... o liniste blanda, usoara, agatata prin crengi de brazi inzapeziti, odihnindu-se printre vaile impadurite ale Predealului... si parca doar noi doi mai eram pe pamant.... noi si cativa caini care ne intampinau prietenosi cand de pe-o strada, cand de pe alta...
Totul in jurul nostru parea ca un ocean de nemiscare... muntii, brazii, statiunea, cu cladirile ei inzapezite... nici vantul nu batea... doar... singurul... timpul... trecea lin pe langa noi...
"Tempus fugit".... exact cum scria pe un panou decorativ agatat de peretele exterior al unei vile.... I-am facut poze, caci mesajul mi s-a parut providential. Tempus fugit... iar in urma lui ce sau cine ramane... ?
Intoarcerea acasa, din plimbare, a coincis cu momentul risipirii norilor incarcati cu zapada si dezvaluirea unor bucati mari de cer albastru, insorit, dincolo de ei.
Poate ca am mai fi stat afara, sa ne mai plimbam in continuare, pe soare, daca acasa nu ne astepta Bubulina, cu instructiuni precise pentru restul programului zilei.
Nu voi deconspira nimic acum, ci voi reveni cu o alta insemnare, una in care va vom arata o alta portie de fericire a zilei, pregatita si servita de noi ca la carte, dar dupa preferintele noastre specifice.
24.02.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)