Start la curățenia de primăvară

 

 De două zile, odată cu creșterea temperaturilor de afară, am demarat operațiunea "curățenia de primăvară" în curți și în grădină. Greblăm, curățăm uscături, toaletăm tufe, flori, tăiem degerăturile, scurtăm lăstarii, am operat prima tundere a gazonului (deocamdată, tot cu foarfeca aia fancy, cu mânere telescopice), facem frumos peste tot. Adrian a udat iar cu furtunul în grădină, eu am udat iar cu stropitoarea florile din curte și, pe alocuri, chiar gazonul, pentru a se dezvolta rapid și a se uniformiza. Mâine continuăm și, probabil, încă vreo două-trei zile, până vom termina prima etapă a acestei operațiuni.

Este plăcut de lucrat afară, mă simt ca actrițele din filme, acelea pe care le admiram mereu, văzându-le cu foarfeca în mână, grădinărind în soare, cu pălării și mănuși, cu șorțuri lungi peste haine, și cu ochelarii la ochi, stând pe câte un scăunel în fața vreunei tufe înverzite, curățând lent, fără grabă, atent, dar lejer, mai mult ca o activitate de recreere, decât ca o nevoie de înfrumusețare a decorului. De fapt, este și una și alta. Ce bine că a venit primăvara, în sfârșit, primăvara aia caldă, frumoasă și bună de joacă afară! Din fericire, în perioada asta grădinărim cu spor, în ritm intensiv, de primăvară, așa încât nici de "sportul de frumusețe" nu mai am nevoie. După o singură zi de greblat, măturat, tăiat gazon, curățat, strâns, adunat, toaletat tufe, flori, copaci, plantat răsaduri, schimbat pământ la flori, răsădit plante și altele din același registru, cântarul meu este fericit. Și eu pe lângă el.

Singurii care protestează sunt mușchii din dotare, articulațiile, tendoanele, genunchii, spatele, umerii, pielea, căci am rămas cu o așa febră musculară, cu o așa durere de mijloc și cu așa minunăție de zgârieturi pe mâini, alături şi de o manichiură specială, de grădinărit, încât nici nu știu dacă n-ar fi bine să reconsider planul. În mod sigur voi continua, totuși, cu "exercițiile” de grădinărit. Că grădina nu ne așteaptă. Acum sunt doar după o iarnă de stat în casă, fără "antrenament", de aceea mă resimt, dar în două zile îmi va trece tot.

Din Grădina lui Dumnezeu: 03.04.2020