Am de multă vreme un pitic responsabil cu
numărul de prieteni din lista de Facebook. Fix anul trecut pe vremea asta îmi
cerea disperat să-l primesc în audiență. L-am primit. Vroia să-mi sesizeze cu
mare îngrijorare că am depășit numărul pe care i-l comunicasem că trebuie să fie
maxim. După întâlnire, gata, s-a liniștit.
Cine își dorise să se împrietenească
până atunci cu mine, o făcuse deja. Cu cine îmi dorisem eu să mă împrietenesc, o
făcusem și eu. Restul se puteau chema că sunt "relații pe interes". Am
admis că existau și din acestea, dar pentru ele am avut un număr limitat de
locuri în sală. Piticul responsabil m-a mai tras de mânecă uneori, când mai adăugam
scaune suplimentare, așadar, îmi promisesem să nu mai fac asta, dar uneori tot m-a
mai luat valul. Mă refer la genul acela
de interes care presupune urmărire/citire de la distanță, fără nici o
implicare, fără nici o interacțiune, fără "aplauze la scenă deschisă",
pe concret: fără like-uri şi fără comentarii. Este perfect normal, este
practicat în masă, îl practic și eu, însă prevăzusem o limită maximă și alocasem
un anumit spațiu strict în acest sens.
Eu am
profilul privat, deci am un impact minim spre exteriorul lui, exact așa cum
mi-am dorit. Alegerea fiecăruia între "privat" sau "public"
este în general influențată de motivele și perspectiva pe care o avem în
privința interacțiunii pe facebook. Eu nu aveam nimic de vânzare nimănui, nimic
de promovat, nimic de demonstrat, nimic de învățat pe nimeni de pe acest profil.
Nici atunci și nici acum. Doar împărtășesc cu bucurie și plăcere din experiența
proprie. De aceea nici nu țin să am vreo audiență. Facebook este pentru mine
mai ales un loc interesant de joacă, de divertisment. Aduce și lucruri mai
serioase în prim plan, dar, în general, nu acord mare credit acestei perspective.
Așadar, face parte din atribuțiile
piticilor mei să aibă grijă de aceste aspecte! Sau din fișa postului lor. Ha,
ha, ha!!! Tocmai am vizualizat o situație ipotetică. Descoperi în listă persoane
cu care nu mai rezonezi și vrei să le ștergi. Ce faci? Le bați frumos la ușă:
"Cioc, cioc! Bună ziua, bună ziua! Știți, astăzi este ziua alocată
curățeniei generale pe facebook și am descoperit că nu mai rezonez cu postările
voastre. Vreau să vă anunț politicos că o să vă șterg din lista mea. Îmi cer scuze
pentru disconfortul pe care este posibil să-l simțiți în cazul în care îmi
urmăreați postările pe pagina mea. Totuși, asta e, am decis să vă şterg.
Mulțumesc. Gata, v-am șters!". Uneori,
un pitic vigilent este tot ce îți trebuie ca să te menții în echilibru.
Din
Grădina lui Dumnezeu: 16.04.2020
***
Autor: Liliana Pașcanu
Notă copyright:
Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat
de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest
blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu
excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod
explicit sursa.
Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul
blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau
electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare
sau recenzii, cu menţionarea sursei.
Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini
creativitatea şi unicitatea!
Îţi doresc lectură plăcută!
Cu drag,
Liliana Pașcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)