Din cele
patru tăvi cu frunze aromatice puse la uscat înainte de Florii, nici nu mai știu
exact când, căci parcă au trecut câteva săptămâni de atunci, am umplut patru
borcane mari, care și-au ocupat deja primele locuri pe rafturile dedicate lor.
Oregano, mentă și lămâiță. Alte tăvi așteaptă la rând acum, pline cu alte
frunze puse la uscat. Iar acesta este doar începutul.
Și, pentru
că tot sunt la capitolul "frunze", m-am gândit să verific și tufele
de salvie, atât cele din seră, cât și cele din parcela de aromatice, ca să văd
dacă pot recolta ceva. Tufele nu sunt prea mari acum, abia au început să se
dezvolte, însă tot am putut să adun o caserolă de frunze maturizate, numai bune
și suficiente pentru a pregăti trei pămătufuri pentru fumigație. De parcă nu aveam
destule din toamna trecută și din anii trecuți, vreo 70 de bucăți, parcă. Dar,
desigur, la câtă nevoie de purificare are omenirea asta, mă întreb dacă vor fi
vreodată destule.
Din
Grădina lui Dumnezeu: 27.04.2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)