Prima recoltă de aromatice

 

Primăverii nu-i pasă de izolare, de carantină și de alte bazaconii din astea, ale omenirii. Natura își vede de treburile ei și, cum noi suntem de ceva vreme ancorați în aceleași ritmuri cu ale ei, ne adaptăm și ne vedem și noi de treburile noastre.

Tocmai de aceea, am decis azi să adun o primă recoltă de plante aromatice, căci, se știe, cele de primăvară sunt cele mai savuroase, mai pline de sevă nouă, proaspătă, revigorantă, ca tot ce se întâmplă în acest anotimp al renașterii.

Am început cu oregano. Din cele patru tufe am umplut un castron mare și o tavă uriașă de vârfuri de frunze. Oregano este un fel de substitut pentru cimbru, are cam aceeași aromă, deci, cum mie îmi place cimbrul enorm, este lesne de ce m-am atașat atât de oregano, cu atât mai mult cu cât crește frumos, repede și fără pretenții. Sunt anunțate de mâine ploi, așa că tufele care au fost astăzi tunse se vor reîmprospăta curând cu lăstari noi.

Apoi am trecut la roiniță (lămâiță, Mellisa ori cum vreți să-i mai spuneți). Din cele trei tufe mai mari am tuns numai vârfurile și am umplut un castron. Parfumul de roiniță se simte imediat la rupere sau chiar la o simplă strivire între degete a unei frunzulițe. Este o plantă minunată în ceai, în combinație cu menta sau cu orice alt ceai, dar acum este mult mai indicată în salate, proaspată, pentru că, da, are aromă de lămâie.

A treia tufă la care m-am oprit a fost menta. Acum a fost disponibil doar unul din cele două soiuri de mentă pe care le avem, care a crescut foarte frumos și bogat, așa că am cules un lighean de vârfuri de frunze, numai bune pentru uscat, pentru ceaiurile iernii. Aroma de ceai de mentă, cu felii de lămâie și cu coajă rasă de portocale mi se pare un răsftăț maxim pe timp de iarnă, când afară viscolul șuieră printre dealuri, în timp ce căldura emanată de soba de teracotă ne îmbrățișează confortabil în interior. M-am oprit un pic și la leuștean, însă n-am rupt frunze din el azi. Îl mai lăsăm să se mai ridice un pic.

După ce am încheiat ce mi-am propus să fac, m-am mai plimbat un pic prin grădină, am admirat florile mari, roz și parfumate de piersic, care acum au înflorit, şi am mai schimbat câteva vorbe peste gard cu Mămăița, vecina, căci ieșise și ea la treburi prin grădină. Este o mare bucurie pentru noi să fim aici, în Grădină, în această perioadă de carantină, când izolarea și obligația distanțării sociale îi forțează pe oameni să stea închiși în case, cei mai mulți fiind în orașe, în apartamente de bloc. La oraș oamenii aplică acum tot felul de scheme pentru a reuși să stea cât mai mult afară, în soare, în timp ce noi putem să stăm în mijlocul naturii cât dorim. Şi putem să grădinărim după propriul plac. În astfel de vremuri chiar pare un privilegiu să ai unde să ieși afară, în aer liber, fără teamă, fără să dai socoteală nimănui, fără să te limitezi la un timp sau la un motiv anume. Suntem recunoscători pentru asta.

După ce mi-am încărcat bateriile cu energia grădinii, mi-am adunat câteva din minunatele floricele galbene care mă bucură acum cel mai mult, păpădiile, pentru o sesiune foto de final. Deja se adunau norii deasupra noastră, Adrian încheiase și el de udat grădina, așa că ne-am retras în casă, la Bubulinuța noastră.

Sperăm ca ploaia anunțată să se și manifeste, ca să împrospăteze bine toată vegetația, căci se cam simte nevoia. Am udat noi și grădina, cu furtunul, și florile din curte, cu stropitoarea, ba chiar și gazonul l-am udat, ca să nu sufere de sete, dar mai presus de efortul nostru, o ploaie strașnică ar fi mult mai de dorit. După o privire competentă pe fereastră, Ema ne-a dat vestea mult așteptată: va ploua!

Mi-am încheiat misiunea pe ziua de azi abia după ce am spălat bine toată recolta de frunze și am întins-o să se scurgă de apă, în vederea uscării, peste niște prosoape de bumbac întise pe tăvi. După câteva ore voi schimba prosoapele cu altele uscate, apoi, după ce le voi mai lăsa un timp așa, răscolite, pe tăvi, mâine le voi întinde mai răsfirate peste tot, în strat subţire, pentru a se usca pentru termen lung. 

Cam așa ne-am petrecut noi o parte din ziua de azi, a nu-stiu-câta zi din carantina asta militara, de pandemie. Până la următoarea transmisiune, vă rugăm să aveţi grijă de voi, căci nimeni altcineva nu poate avea în locul vostru. Suntem o planetă întreagă implicată în spectacolul ăsta dubios. "Enjoy your quarantine!" spunea cineva tocmai acum, la finalul unui clip de pe internet, vizionat de Adrian lângă mine. Aşadar, exact asta să facem toţi, fiecare cum poate, fiecare unde este. Enjoy!

Din Grădina lui Dumnezeu: 13.04.2020