Mie îmi pasă!

 

       

         Tocmai de aceea fac ce fac, scriu ce scriu, spun ce spun, gândesc ce gândesc, sunt ce sunt. Pentru că îmi pasă!

Acest mesaj este un fel de opinie personală vis-a-vis de noul trend pe care     l-am observat pe facebook de vreo săptămână încoace. S-a cam terminat trendul cu pozele alb-negru din copilărie, lumea s-a cam plictisit de atâtea poze vechi (nici mie nu-mi plac pozele vechi, iar cele alb negru cu atât mai puțin - poza de la profilul meu privat de pe facebook, da, este alb negru, dar are un anumit rost acolo, așa) și au inventat unul nou, mai asortat cu situația curentă. Este vorba de trendul "Nu-mi pasă".

În esență, acest trend poate fi interpretat în două feluri, ambele fiind pe-o muchie de cuțit, în funcție de cine și când face interpretarea. Fie este o instigare la revoltă, la rebeliune, la un fel de dizidență și de insubordonare față de noile reguli/abuzuri/forțări la stat în casă, fie este un fel de detașare, de indiferență, de nepăsare și un mod de stimulare a stării de zen față de pericole, stres, tristețe ori depresie generate în aceasta perioadă de ceea ce toată lumea cunoaște ca fiind pandemie și carantină. După părerea mea, ambele sunt insidioase și duc în același punct, precum toate drumurile duc la Roma: subliniază (direct sau subliminal) aspectele negative, neplăcute și nedorite.

De aceea, acest "Mie îmi pasă!" al meu vine să sublinieze cumva, în felul meu, ceea ce este pozitiv și frumos, plus sentimentele de compasiune și bucuria. Și chiar o mulțime de alte aspecte de ridicare a vibrației (a moralului, sufletului) se pot descoperi în acest "Mie îmi pasă!". Îmi pasă de mine, îmi pasă de tine, îmi pasă de tot și toate. "Îmi pasă" cuprinde "totul", în timp ce "nu-mi pasă" înseamnă "nimic". 　

        Doar cu ajutorul Copilului Interior putem trece mai ușor prin aceste vremuri. Pentru că el cuprinde totul și nu exclude nimic. Ancorați-vă în simțirea lui și gândiți ca el, vorbiți ca el, scrieți ca el, jucați-vă ca el. Adultul din voi nu vă poate ajuta prea mult acum. Pe el lăsați-l să se odihnească puțin. Doar Copilul interior este cel care poate să vă încarce acum cu lumină. În acest context, chiar se potrivesc niște versuri pe care le-am scris în urmă cu 7 ani, în 02.09.2012. Le voi reda mai jos, cu recomandarea de a avea încredere în el, în “Copilul interior”.

 

Acest copil e o oglindă vie

ce te priveşte fără aşteptări,

Prin ochii lui descoperi inocenţa

pierdută mai demult, pe vechi cărări,

Îţi aminteşte cum ai fost odată,

cum poţi să fii din nou dacă doreşti,

Dacă renunţi la temerile-n care

în fiecare clipă te zideşti.

 

Acest copil este aici să-ţi spună

că poţi din închisori să evadezi,

Să înţelegi că timpul e-o minciună

în care nu mai trebuie să crezi,

Să nu mai vezi doar frunzele uscate,

de toamnă scuturate la pământ,

Să nu mai crezi că iarna e sfârşitul

şi totul se opreşte în mormânt.

 

Acest copil ţi-aduce-nţelepciunea

de-a te vedea copac cu rădăcini,

De a-ţi simţi comoara de lumină

din crengi, din flori, din frunze şi din spini,

De-a şti că eşti şi ploaia care stinge

al verii foc ce arde-n trupul tău,

Că eşti şi vântul care răscoleşte

prin adormitele păreri de rău.

 

Acest copil te vindecă de toate,

de orice anotimpuri din trecut,

Îţi dăruieşte aripi noi de vise

să poţi să fii ce ieri nu ai putut,

Să-ţi fie viaţa numai primăvară

şi doar în ea, etern, să înfloreşti,

Să-ţi împlineşti menirea-n astă lume:

cu toata inima, mereu, doar să iubeşti.

Din Grădina lui Dumnezeu: 07.04.2020