Oglinzile Sufletului: Pasta de macese fara seminte

Sa continuam povestea maceselor.

Dupa etapa culesului maceselor de pe tufele pline cu tepi, o etapa memorabila in sine si, desigur, terapeutica, asa cum v-am demonstrat in episodul anterior, a venit momentul in care am fost nevoita - da, nevoita, ca doar nu mai puteam da inapoi, ce era sa fac cu recolta? sa o arunc? :)))) - deci, am fost nevoita sa continui procesul de fabricatie a dulcetei de macese, trecand la etapa a 2-a, respectiv la obtinerea pastei de macese, prin separarea semintelor de pulpa.

Aceasta etapa presupune trecerea maceselor fierte printr-o sita. Ceea ce nu este absolut deloc usor, daca asta va imaginati. :))))

Am mai povestit in anii trecuti despre ce presupune aceasta provocare atat din punct de vedere al efortului fizic, cat si din punct de vedere emotional, spiritual si transcedental. Am pus link-urile in episodul anterior. :))))

Nu mai intru in detalii acum, caci deja la acest moment nu mai am destula energie nici sa vorbesc, dar sa mai scriu. :)))))

Azi, marti, 9.9.9, mare-portal-mare, ce n-a vazut Parisul, de care vorbeste absolut tot mapamondul care se pretinde a fi spiritual, in timp ce mapamondul care nici nu stie ce-i aia spiritual isi vede mai departe de viata lui, fara sa-l doara nicaieri, nici in pais-pe, am avut muuulta treaba in bucatarie. :))))

Voi lasa pozele sa vorbeasca de la sine cu cateva mentiuni.

Mai intai am impartit intreaga cantitate de macese, adica cele peste 7 kg, in trei parti, pentru a-mi fi mai usor sa le procesez.

Seria 1 a insemnat o treime din macese, pe care duminica, 07 septembrie, le-am curatat de mustati bob cu bob, si le-am fiert cam o ora, dupa care le-am lasat in balcon, la infuzat, pana a doua zi.

Poze cu Seria 1 - curatat mustati, fiert o ora si pus la infuzat peste noapte

Ieri, luni, 08 septembrie, macesele infuzate peste noapte le-am pus din nou la fiert pentru inca o ora, dupa care am facut pasta de macese si am trecut-o prin sita, pentru a separa semintele.

Cat timp au fiert ele, in ora aceea, am luat ce-a de-a doua cantitate de macese si le-am curatat mustatile, dupa care le-am pus si pe ele la fiert o ora.

Finalul apoteotic al zilei de ieri a marcat prima serie de pasta de macase fara seminte si o a doua serie de macese puse la infuzat peste noapte. N-am mai avut energie sa pun pasta la fiert cu zahar, asa ca am bagat-o la frigider pana azi.

Vi se pare putin, nu-i asa? Pai, asa, in doua cuvinte si cinci virgule, cred si eu. :)))

Mie mi-a luat ore de munca toate aceste doua cuvinte si cinci virgule!!!!! :)))

Si, pe seara, incercand eu sa-mi revin dupa o asa zi solicitanta, ii zic lui Adrian....

- Sufletel, daca mi-ar cere cineva sa-i vand un singur borcanel de dulceata din asta, de macese, nici cu 500 lei n-as compensa tot efortul, toata munca, tot timpul si tot zbuciumul pe care le-am bifat la aceasta reteta!!!

O singura compensatie exista cu adevarat - satisfactia mea! - multumirea ca, chiar si cu atat efort, merita sa ajung la produsul finit!! Este cevaaaa de vis! Are gustul, aroma si consistenta gemului de piersici, dar, stiind ca este din macese, pare fenomenal!

Poze:

Seria 2 - curatat mustati, fiert o ora si pus la infuzat peste noapte;

Seria 1 - macesele infuzate peste noapte fierte o ora, trecute prin sita, separate semintele, pasta de macese pusa la frigider;

Azi dimineata m-am simtit ca lovita de tren! :))))

Ma dureau toti muschii din dotare, dar mai ales cei ai mainilor, ai spatelui, caci trecerea prin sita si separarea semintelor din ziua precedenta imi lucrase toti bicepsii, tricepsii si toti cvadrupletii din fizicul meu nu prea generos cu muschii, daca ma intelegeti ce vreau sa spun, si sunt sigura ca da. :))))

Aseara, inainte de culcare, Adrian m-a intrebat...

- Puiut, la ce ora vrei sa te trezesti maine dimineata?

Intrebarea venea in contextul in care pentru azi nu mai aveam nici mancare in frigider si discutasem deja ce urma sa gatesc dimineata, astfel incat pana la ora pranzului mancarea sa fie gata.

Eu, stiind cam cat dureaza sa gatesc ce aveam de gatit, dar stiind ca urma sa ma ocup in paralel si de macesele mele, ii zic relaxata...

- Cred ca la orice ora pana in ora 10 ar fi bine. Daca nu ma trezesc singura pana in 10, trezeste-ma tu.

Peste noapte am dormit cred ca intr-o alta galaxie, pe undeva chiar si intr-un alt univers, nu stiu exact, caci corpul meu a dormit beton. Cred ca nici nu m-am intors de pe o parte pe alta, atat de beton am cazut la datorie. Mai ales ca nu mi-e specific asta. Eu mai intai ma sucesc pe toate partile de un milion de ori, numar un milion de oi, vulturi, capre de munte si alte lighioane pana cand ma ia somnul, dar mai ales pana cand toate cele 6 personalitati ale mele se declara multumite de pozitia de somn, dar si de absenta celebrei boabe de mazare de prin asternuturi, si adorm si ele.

Caci, se stie, Gemenii au sase personalitati care conlucreaza intre ele, se sfatuiesc si se armonizeaza intr-un ritm numai de ele stiut, iar ale mele nu se dezmint niciodata. Nici nu stiu cum reuseste Adrian sa se inteleaga cu toate sase deodata, dar, uite ca reuseste cu brio! :)))

Asa ca azi dimineata a asteptat linistit pana pe la ora 10, sa vada daca cele 6 personalitati ale mele au votat daca sa ma trezeasca sau nu. Intre timp, el a facut o multime de treburi, printre care a scos-o pe Ema Boema la inspectiile ei de dimineata, a citit vreo cinzeci de carti si a facut si niste cumparaturi. :))

La ora 10, intelegand ca cele 6 personalitati ale mele inca tergiverseaza in a ma trezi, a preluat el initiativa, asa cum ne fusese intelegerea. Vreau sa va spun ca foooooarte greu m-am intors pe pamant de pe planeta unde am fost dusa peste noapte pentru refacerea energetica necesara dupa munca de ieri. Foooooaaaaarte greu..... Ma simteam ca lovita nu doar de un tren, cum ziceam mai sus, ci de cinzeci de trenuri deodata sau pe rand, nici nu mai conteaza. :))))

M-am ridicat din pat cu greu si abia dupa prima gura de cafea am inceput sa imi reasamblez realitatea terestra in ceea ce parea a fi viata, asa cum o lasasem in urma cu o zi. :)))

Pentru azi, marti, zi de 9.9.9, in primul rand imi propusesem sa finalizez macesele din seria 1, respectiv, sa inchei procesul si sa obtin dulceata de macese.

Ceea ce am si facut, desigur.

Am pus pasta de macese la fiert cu 2 kg de zahar brut, doua lamai si o lingurita de esenta de lamaie si am fiert-o vreo ora si jumatate spre doua ore.

Am obtinut 4 sticle de 750 ml de dulceata. Am folosit sticle pentru ca n-am avut borcanele in casa, erau in pivnita, si n-am mai avut rabdare sa mi le aduca Adrian si sa le pregatesc. Sticlele imi erau gata de folosit pentru dulceata, asa ca... le-am folosit. :)

Mi-a iesit o dulceata cam groasa, trebuia sa o fierb un pic mai putin, dar am mai avut ceva de facut in paralel pe aragaz si n-am avut la dispozitie decat cele doua maini, cele doua picioare, cei doi ochi si restul pachetului corpului fizic din dotare, ca toti oamenii obisnuiti. Am facut si eu ce-am putut in aceste conditii. Daca m-as fi putut clona instant, apoi, dupa terminarea treburilor, sa revin la o singura varianta, ar fi fost o chestie. :)))

Oricum, dulceata, chiar si asa, un pic mai groasa, ca un gem as putea spune, a iesit minunata! Iar cojile de lamaie confiate in dulceata sunt de-men-ti-a-le!!! :)))

De seria a doua de macese, care ma asteptau in balcon gata infuzate, nu m-am mai putut ocupa azi. Le-am bagat la frigider pana maine.

De seria a treia de macese nici nu mai pomenesc. Sunt neatinse in balcon. S-au inrosit maxim,dar sunt fresh, deci mai rezista inca o zi pana ma voi ocupa si de ele. Poate maine, daca imi reincarc din nou bateriile. :))

Cum spuneam, azi am fost suprasolicitata pe doua fronturi. :)

In paralel cu dulceata, am gatit ceva special, ceva cu care numai noi doi puteam sa sarbatorim ziua de azi, zi de 9.9.9, caci se cerea sarbatorita, desigur! :)

Dar voi face o postare separata, caci e prea special subiectul ca sa-l inghesui aici, peste dulceata. :)))

Seria 1 - ultima etapa - produsul finit.