Femeia - un labirint încurcat?

Femeia - un labirint încurcat?

Autor: Liliana Pașcanu

Îndrăznește să simți cu toată ființa, refuză să fii un ecou liniștit.

Adevărul să-ți fie mereu îndrăzneală, ca și soarele, în răsărit.

Sentimentele tale nu-s ca niște ploi, ele-s râuri ce-ți irigă pământul,

Deschiderea ta nu-i un risc oarecare, e-avantajul ce-ți poartă cuvântul.

 

Nu ești o scânteie minusculă care ar putea să se stingă-n neant.

Tu nu ești fragilă. Ești o flacără mare – iar acesta-i un avantaj alarmant.

Ești blândă de vrei, însă dacă-i nevoie, iluzii spargi dintr-o suflare.

Emoțiile tale îți sunt instrumente, nu arme, vânând aprobare.

 

Ai voie să taci, ai voie să strigi. Ai voie să fii o femeie întreagă.

Te-ai retras din scenariul în care-așteptai să-ți dea voie, să te înțeleagă.

Ești reală, ești vie, ai drept la orice, nu-ți ascunde deloc strălucirea.

Ai încredere-n tine și în corpul tău. Ți-arbitrează mișcarea, simțirea.

 

Doar tu îți semnezi cu cerneală albastră... decizii: să faci tot ce simți!

Intuiția-ți este o magică cheie – ea-ți deschide cărarea prin zimți.

Porți tandrețea în palme ca pe-o torță aprinsă și nu-i lași s-o interpreteze

Ca fiind slăbiciune. Din onestitate faci scut și, în jur, metereze.

 

Din compasiune nu faci performanță, ci-o susții cu limite clare.

Ești far luminos și constant în furtună, antrenat în valuri de mare.

Nu-ți lași afectată lumina de noapte și nu datorezi nimic, nimănui.

Pe tronul înalt, de regină, ți-e locul - îți meriți coroana, pe cap să ți-o pui!

 

Alchimia din mâinile tale transformă scânteile lumii în foc sănătos,

Ce arde în slujba nevoilor tale, scriindu-ți scenariul fluent, maiestuos.

Rostești incantații intense, cu care aduci energia ce vindecă tot,

În mantre adânci pui chemări roditoare, ce spinii din suflet îi scot.

 

Te miști cu viteza înțelepciunii, peste poduri și peste povești.

Alegi adevărul în locul minciunii și în orice-anotimp strălucești.

Ai răbdare cu tine, de ierni nu te temi, ai încredere în primăveri

Nu-ți schimbi demnitatea pe-apartenență și nici privilegii nu ceri.

 

Știi când să te rogi și știi când să țipi, ai în tine o fină balanță.

Știi și când să taci și când să dai drumul, ai măsură și toleranță.

Ai încredere-n semne ce doar tu le vezi – îți faci harta în timpul real.

Mici victorii apar ca și mari profeții, pe-un traseu monoton și banal.

 

Nu te lași de-ntuneric intimidată, din credință faci chibritul aprins.

Ții speranța ca pe o lanternă în palme, iar, din vise, crești un far neînvins,

Căci curajul din tine nu-i nesăbuit, este îndelung încercat, antrenat.

Ești leoaică și miel, și mătase și-oțel, dar și cântec șoptit, fredonat.

 

Îți reumpli constant energia-n pahar din fântâna ce îți aparține.

Nu aștepți să se-ntâmple din senin un miracol, te-antrenezi să-l primești, când el vine.

Sentimentele tale-ți sunt busola perfectă - ca un mentor te vor ghida,

Căci, e scris în hrisoave, labirintul ești tu. Deci, Femeie, te vei descurca!

 

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectura placuta!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

13.09.2025