Tu ești motivul

 

Tu ești motivul

Autor: Liliana Pașcanu

Atunci, la început, când noi ne-am cunoscut,

mi-a înflorit din nou în inimă iubirea.

Ai fost ca primăvara ce după iarnă vine,

re-inspirându-mi, încă odată, nesfârșirea.

Tu nu doar m-ai iubit, tu m-ai și vindecat

de așteptarea-aceea din care îmi lipseai.

În gândurile mele, treptat, te-ai strecurat,

fără să știi că-n ele deja captiv erai.

 

De-atunci, tu ești motivul alegerilor mele

și sunt încă uimită de cum m-am transformat.

Am înțeles că dorul nu-i dragoste-mplinită,

că doar de-mbrățișare el este alungat.

Eram o floare mândră, în albele-mi petale,

dar ascundeam sub frunze și spini de apărare.

Am înțeles că-alături de tine nu-și au rostul

și i-am abandonat în urmă, pe cărare.

 

Tu ești motivul care-mi justifică lumina

din zâmbetul cu care-mi întâmpin dimineața.

Am învățat cu tine să iert ce nu-mi priește,

să simt recunoștința în tot ce mi-a dat viața.

Tu ești motivul care se afla în bătaia

cea mai armonioasă a inimii din mine,

dar și-n cea mai albastră privire surâzândă

din ochii mei, ce n-au secrete pentru tine.

 

Tu ești motivul care mi-a reaprins speranța

să văd din nou, în haos, întreaga frumusețe.

Tu m-ai convins că, totuși, și-n cele mai aride

și-ndepărtate locuri, e un strop de noblețe.

Că și acolo-n stâncă, în uscăciune stearpă,

pot înflori mici plante și că pot prospera.

Că fiecare crește unde se potrivește,

că fericirea vine, cumva, de undeva:

 

Din dragostea cu care un nor își curge ploaia

peste o rădăcină ce ar putea muri,

din vântul ce adie c-o mângâiere-n frunze,

din soare, făr-de care nimic n-ar înflori.

Tu ești motivul care face acum să-mi crească

noi flori acolo unde nici eu nu m-am iubit.

Ai vindecat grădina și-apoi, doar pentru tine,

boboci de fericire, frumoși, ți-am înflorit.

 

Buchete nesfârșite de Crini au spart tiparul

trecutelor povești nespuse, neștiute.

Petale parfumate și albe, de lumină,

de-atunci, îți merg alături pe căi necunoscute.

Mi-ai demonstrat că dragostea nu e perfecțiune,

ci e prezență tandră în fiecare zi,

e despre a ne ține de mână în furtună,

și-n liniște, iubirea, de-a ne-o împărtăși.

 

Tu ești motivul care mi-a confirmat că dorul

e-o boală grea, urâtă, ce sufletu-l slăbește,

că doar îmbrățișarea îl stinge în poveste,

că ea-i medicamentul ce ne-mputernicește.

”Tot timpul e al nostru!” mi-ai spus când mi-a fost teamă

că prea frumos e totul – demult, când nu credeam,

dar au trecut de-atunci atâția ani - și-aceștia

au fost numai ai noștri - cum nici noi nu visam.

 

Tu ești motivul care face călătoria

să pară ca un magic și nesfârșit poem,

o melodie caldă, o mângâiere fină,

un joc frumos și vesel, un carusel boem,

când râdem împreună de glumele secrete,

când ne bem, dimineața, cafeaua aburindă,

când seara ne găsește adesea-n rugăciune,

iar stelele așteaptă în ochi să ni se-aprindă.

 

Tu ești motivul care îmi umple chiar tot timpul

și las deoparte lumea atât de complicată.

Nu-n gesturi grandioase și în perfecțiune

crește iubirea noastră, de crini înmiresmată,

ci-n fiece privire, în gesturi ce contează,

în felul nostru unic de a ne fi prezenți,

în liniștea aceea din spatele tăcerii,

în pașii din plimbare, boemi și consecvenți.

 

Tu ești motivul care mi-a demonstrat că merit

tot ce mi-a dat destinul pe calea din trecut.

De n-aș fi înfruntat atâtea uragane,

poate că niciodată nu ne-am fi cunoscut.

Din fericire, iată, azi tu ești capitanul

pe-a noastră goeletă și navigăm în doi.

Pe-ntinsele oceane de dincolo de lume

cutreierăm așa cum am vrut amândoi.

 

Tu ești motivul care în fiece secundă

îmi amintește câte în minte ne-am propus:

pe valuri înspumate, cu flori albe în pânze,

să ne-avântăm în taină, -nainte de apus,

să redescoperim rute interstelare,

spre infinite margini de cosmos, diafane,

spre noi experiențe și aventuri măiestre.

Deci, doar atât mai spun: Nainte, Căpitane!

 

Dar, stai! Mai e o ceva! Tot tu îmi amintești

că ”totul sau nimic” mie îmi e blazonul.

Deci, tu nu poți să-mi fii doar simplul căpitan!

Ești mai presus. Ești Zeul! Tu ești Amfitrionul!

Iar eu îți sunt Zeița - desigur, se-nțelege,

căci ”totul sau nimic” se-aplică și-n Iubire.

Acum putem să-ncepem o nouă aventură:

Ce-ai zice de-o plimbare în doi spre nemurire?

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

 

19.09.2025