Darul Vindecatoarei

 

Darul Vindecatoarei

Autor: Liliana Pașcanu

Vindecătoarea? Ea este diferită. Când lumea pare c-o să se destrame

și umbrele ajung în orice colț, ea nu se-ascunde și nu face drame.

În întunericul de catifea, al nopții, își regăsește calmul, energia,

privind în sus, spre miile de stele și galaxii, ce-și cântă elegia.

 

În timp ce toți se tem și se feresc de liniștea adâncă de la miezul nopții,

ea o îmbrățișează și o lasă să-i umple sufletul, jucându-se cu sorții.

Când totul pare greu, iar zgomotele lumii se-ntrec în repertorii,

Ea-ncepe să vorbeasc-o altă limbă, în vechi cuvinte, ades contradictorii.

 

Ea se retrage-n noapte din rutină, ca o străină tuturora, trecătoare

Unii îi spun că este o ciudată, dar nu o deranjează-i răbdătoare.

Secrete ancestrale-i vin în valuri ca să-i confirme a ei descendență,

Și nu se teme să le-nfrunte-n sine, cu-nțelepciune și cu consecvență.

 

Se simte-atrasă de lumi îndepărtate, iar invitația spre vise o primește.

În inimă și-aude o chemare străveche, blândă, -n care se-adâncește.

Are încredere în lucruri nevăzute, e o căutătoare curioasă,

A învățat s-asculte-n valuri marea, și-n vuiet - toată lupta-i furtunoasă.

 

Ea pune întrebări ca nimeni alta și îndrăznește să ceară răspunsuri.

”Ce-i dincolo de aparențele bizare? Cuvintele au alte înțelesuri?”

Imaginația îi zboară printre stele, iar intuiția îi spune adevărul.

Ea știe. Totul. Vocea ce-i vorbește e duhul nevăzut, ambasadorul.

 

Când lumea doarme, ea e vigilentă, când ei vorbesc, ea e misterioasă.

Când ei se-ascund, ea-și strigă libertatea, când ei se-nchid, ea e gălăgioasă.

Nu vrea să dovedească nimănui ce poate face, căci apartenența

nu-nseamnă să te integrezi mereu. Ci, uneori, este chiar evidența.

 

Își onorează spațiul și misterul, iar diferențele și le sărbătorește.

E-o descendentă a femeilor magiei și-a-nțelepciunii care-o ocrotește.

Ea merge pe cărări iluminate, bea apă din fântânile-ancestrale,

Mâinile ei își amintesc istorii și meserii neîntâlnite-n cale.

 

Inima ei îi susură versete și cântece pe care niciodată

nu le-a-nvățat, dar totuși ea le știe, refrenul lor e-un legământ, o poartă.

Cum soarele nu cere voie să răsară, la fel și ea, doar pur și simplu-o face:

Ea își trezește din lăuntru Harul în fiecare zi, discret, în pace.

 

În răsăritul ei e rugăciunea, poveștile strămoșilor și demnitatea

din fiecare pas peste țărână, din fiecare zbor peste cetatea

de unde noaptea evadează-n aripi. E Visătoarea. E Poeta. Protectoarea

ce ține lumii o oglindă-n față. E-o taină simplă – ea-i Vindecătoarea.

 

Își poartă moștenirea cu mândrie, nu cu sfidare, ci devotament.

Nu concurează cu alte corăbii, ci le păzește de pirați frecvent.

Își onorează suveranitatea, coroana ei nu-i poate fi luată,

Își ține jurămintele-n credință, iar calea-i este binecuvântată.

 

În galaxii citește viitorul și în pelerinaj spre el pornește,

E împuternicită și-și oferă miracolele-n care se-oglindește.

Nu se închină tronurilor lumii, ci numai sacrului din trupul ei.

Și, din această reverență sfântă, își face crez, chemare, obicei.

 

Nu caută permisiuni deșarte, ea e chemarea și promisiunea.

Ea este ușa, casa și grădina, coregrafia soarelui, narațiunea.

E muntele, și focul, și pământul, e testamentul viu al libertății,

Ea e Vindecătoarea ce se-oferă Întregului - și nu doar jumătății.

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

14.09.2025