Limitele sunt necesare

 

Limitele sunt necesare

Autor: Liliana Pașcanu

Limitele nu-s nepoliticoase. Sunt necesare. Sunt hotare clare.

Ele împiedică lumina ca să iasă, iar întunericul l-oprește la intrare.

Hotarul e o propoziție ce spune: "Iată ce pot și ce nu pot anume".

Nu e un zid cu furie ce arde, e poarta de respect și-nțelepciune.

O limită este un mod de-a arăta care e adevărul despre tine.

Care ți-e timpul oferit și care ți-e energia când nu-ți merge bine.

Nu-i o cruzime s-o declari pe față, ci e o grijă sinceră și blândă.

Comunici malurile unui râu ce curge, c-o bunătate calmă, surâzândă.

 

Când ai un mal, nu te inundă apa, ea își urmează valea printre stânci,

Iar limita nu este o pedeapsă, ea te păzește de vâltori adânci,

Are un rol de siguranță simplă, e o prevenție care te protejează.

Sau poate fi un soi de aprobare, care permite sau eliberează.

O limită e doar Liber Arbitru. Ești de acord - nu ai o datorie.

Acordul protejează afecțiunea, iar datoria în cifre ți-o înscrie.

E-o matematică a inimii ce spune când poți și când nu poți să te oferi.

O limită restaurează echilibrul, e un confort fără negocieri.

 

Ești responsabilă să îți comunici bine ce granițe îți sunt de netrecut.

Lasă povestea celor ce preferă să-ți vadă forma, fără conținut.

O limită îți este calendarul, o pauză sau un refuz la o chemare,

E o alegere de ritm, un obicei, o răzgândire sau o acceptare,

E scaunul pe care-l muți un pic mai înapoi, ca să poți respira,

Este tăcerea ce nu te presează, e obiceiul de-a te proteja

De ton răstit, de pași prea apăsați, de insistențe sau intruziuni,

De conversații care îți fac rău, de temeri sau coliziuni.

 

Limitele nu-s doar comunicate, ele sunt implicit și intrinsec trăite,

Iar fermitatea lor nu-i răutate. Ele trasează linii șerpuite,

Făcând un slalom fin printre jaloane - și ale tale, și-ale celorlalți,

Dar respectându-ți granițele puse și stâlpii de la poartă, mai înalți.

O limită e o oglindă clară în care adevărul ți-e blazonul.

Și nu te mai prefaci că poți mai mult, iar corpul tău îți e diapazonul.

Poți mulțumi frumos și elegant și-apoi să te retragi din ambuscadă.

Nu e nici egoism, nici abandon. E gardul din grădină către stradă.

 

Când stabilești o limită, ai grijă, așteaptă-te și la nemulțumiri.

Vor fi destui ce nu vor înțelege. Ei se vor transforma în amintiri.

Acei ce te iubesc învață harta și te întreabă unde este poarta.

Vor cere semne clare, cu răbdare, abandonând resentimentele și cearta.

Deschide calea pentru bucurie, odihnă, pace, reciprocitate.

Și-nchide-o pentru haos, gălăgie, manipulare, indiferență, răutate.

Poți fi flexibilă, de vrei și dacă poți. Ai voie să repari orice greșeală.

Ai voie în grădină să-ți păzești, de astăzi, viitorul, de-ndoială.

 

C-un simplu DA, confirmi a ta prezență. Și-un simplu NU îți protejează timpul.

Nu e nepolitețe renunțarea la a-ncerca să cucerești Olimpul.

Nu ai nevoie nici măcar de scuze. Ești doar foarte cinstită și-asumată.

Nu trebuie să te explici când corpul îți cere-n vale să fii ancorată.

E-adevărat, sunt roluri, câteodată, la care, astfel, tu vei renunța.

Iubirea pentru sine-i mai înaltă, deci, în contul ei, nu te vei micșora.

Hotarul tău e-o regulă cuminte, ca jocul blând în mână de copil.

Statornicia-i binecuvântare pentru subconștientul tău umil.

 

Lasă-ți hotarul să îți fie farul, nu fortăreața care te închide.

Un far nu urmărește nave și nu se ceartă cu furtuni avide

De răzvrătire. El doar strălucește. Își dă semnalul pentru navigare.

Lumina ta e pentru siguranță, o hartă, un reper de adaptare.

Treptat, în timp, vei observa că viața va deveni cu mult mai liniștită.

Te vei trezi cu mult mai împăcată cu tine, de regrete absolvită.

Relațiile-ți vor fi mai așezate, în spații neaglomerate, clare,

Iar recompensa nu va-ntârzia: această sufletească bunăstare.

 

O binecuvântare să îți fie orice decizie pe care-o vei lua.

Încrederea în simțurile tale spre adevărul tău te ghida.

Ascultă-te și dacă e nevoie, permite-ți adaptarea de moment.

E numai despre liberul arbitru orice avânt și-orice impediment.

O limită-ți păstrează spațiul sincer, prezența ta întreagă și curată.

Îți trebuie curaj și consecvență să ți-o menții în timp nealterată.

S-o îngrijești cu grație, atentă, încât să te oferi din bunătate.

Cu-o limită nu te închizi în tine, ci te deschizi cu generozitate.

 

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectura placuta!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

02.09.2025