Conștientizarea când vine...

 

Conștientizarea când vine...

Autor: Liliana Pașcanu 

Tu vrei să știi ce-i conștientizarea? E o lumină vie în secunde.

Este-un moment când sufletul din tine nu mai negociază amănunte.

Îți spune adevărul și așteaptă să te decizi ce vrei să faci cu el.

Ieși din costum direct în claritate și-ți arunci masca aia de oțel.

 

Începe brusc, precum o oglindire. Îți recunoști convingeri ce trenează.

Treptat, ți-asculți din inimă bătaia ce-ți aparține și te frenonează.

E mai presus de forme și cuvinte, ea îți dezvăluie instant sinceritatea

Cu care-observi cum rănile din tine le-ai confundat cu personalitatea.

 

Observi în urmă semnele de care te-ai lepădat și le privești mirată:

Loialități ce ți-au cerut trădarea de tine însăți, cea adevărată,

Zâmbete false, ce ți-au ars obrajii, tăceri amare și cu gust de praf,

Minciuna folosită în excese, chiar și față de tine, ca perdaf.

 

Matricea nu dispare dintr-o dată, devine transparentă și-astfel poți

Să vezi ce plină-i de ipocrizie, de vocile meschine și de hoți,

De angrenaje ce tranzacționează respect și îndoială pe profit.

Și nu îți mai ceri scuze, dimpotrivă, căci adevărul nu-ți mai e jertfit.

 

Începi să-ți faci, treptat, promisiuni doar către tine și numai cât poți duce.

Scapi de confuzie, renunți la fantezia că sacrificiul tău îți va aduce

Apartenența în regatul celor ce-ți cotropeau tărâmurile tale.

Vei fi atentă mult mai mult la tine - când corpul îți va oferi semnale.

 

Căci corpul îți devine o antenă ce prinde informații și pulsează.

Dorința nu mai este un pericol, este-o busolă către ce contează.

Vezi oboseala, nu ca pe-o problemă, ci ca pe-o limită concretă, un hotar.

Începi să îți aduci aminte de-acea sămânță sacră din altar.

 

Când certitudinea ascunsă-n corp îți spune că adevărul ți-e fără decor,

Nu mai aștepți nici o recunoștință și nici o aprobare pentru zbor.

Când nu te mai prefaci că ești prea mică pentru ca ei să pară-un pic mai mari,

Te vezi complet cum ești, ce simți în tine, și ce bagaje în spinare cari.

 

Lumina ta e alta, iar conturul îți e prezență fără amânare.

Nu mai accepți atenții ca ispită, nici laudă pentru contorsionare.

Nu mai reînoiești contracte cu vechile obiceiuri din trecut.

Nu-ți mai dai pacea-n schimbul anulării, ci binecuvântezi tot ce-ai făcut.

 

Te onorezi complet, în tot trecutul, nu te condamni pentru ce n-ai putut.

Fără vinovăție și fără judecată. Să-ți fie-acest prezent un început.

Când răspunzi DA, să-l simți din rădăcină, iar când e NU, să-l spui cu ușurare.

Căci adevărul nu-ți poartă furtuna și, peste rană, nu-ți va pune sare.

 

Nu mai negociezi pentru lumină, ci-o ții aprinsă, ca pe o speranță.

Îi mulțumești armurii pentru rolul de a te ține-atunci în siguranță

Și-o lași să se disipe fără zgomot, în rugăciune, neaplaudată.

Refuzi orice ofertă necinstită. Nu ai nevoie să fii tolerată.

 

Și vine un moment când poți simți un foc ce arde-n tine, vâlvătaie,

Și-o boare caldă, o liniște plăcută, o taină în adânc, în măruntaie.

Nu-i liniștea amorțită-a evitării, ci a prezenței vii, ce radiază,

Și-n fiece scânteie e-o oglindă care reflectă-ntregul, nu trădează.

 

Și afli-atunci, ce-i conștientizarea. Este trezirea ta în conștiință.

Este-nțelegerea că-ți aparții doar ție, este ieșirea ta din neputință,

Este intrarea-n viața ta curată, neperformantă și neînfricată.

E evadarea ta dintr-o cutie și înălțarea ta ne-mprăștiată.

 

Realizezi că n-ai venit în lume pentru a-i vindeca pe alții și-ai salva.

Nu protejezi pe nimeni de războaie, nu ești bandaj pe rana-altcuiva.

Ești o oglindă ce refuză să se mintă și-o voce care nu mai poate tace.

Ești o regină suverană revenită, azi, din exil, pe tronul ei, în pace.

Acum tu ești misterul fără pată și-n fiecare pas de-al tău e-o vrajă.

Orice privire ți-este ca o ușă la care sufletul îți stă de strajă.

Tu-ți amintești ce ești, iar lumea-ntreagă în jurul tău azi se rearanjează,

Căci ești trimisă-aici în misiune – o respirație divină ce contează.

Te potrivești nu pentru că ai voie. Ești proiectată să te potrivești!

Nu mai dai audiții pentru roluri în care ți se spune să cerșești.

Îți iei puterea înapoi de-acolo de unde alții te-au imaginat:

Ori victimă sărmană și pierdută, ori salvatoare-n filmul eronat.

 

Nu mai poți fi nici țap-ispășitorul în haosul creat de-altcineva.

Nu ești aici să trăiești pentru alții. Asta-i povara lor și nu a ta.

Nu mai accepți firimituri să cadă de pe la mesele-ncărcate, dar pustii.

Te ospătezi din propria-ți esență - cu Dumnezeu la masă când te știi.

Ești rugăciune vie, împlinită, și-ți poți alege orice orizont.

Onestitatea-ți este bogăția, iar nesfârșirea ei nu are cont.

Nu ești aici ca focul tău să ardă greșelile și grelele cuvinte.

Ci să sfințești! Și-apoi să le arăți un viu exemplu, care nu dezminte.

 

Lumii nu-i da un alt vindecător care să se martirizeze pentru toți.

Ci dă-i o vindecare personală, contagioasă-n urma ta, căci poți.

Fiind tu însăți, le oferi o mantră prin care pot să-nvețe-n stilul lor.

Aceasta le va fi promisiunea: magia se produce doar în zbor.

 

Nu ești un far ce-ncearcă să convingă vapoarele să se lase ghidate.

Tu ești lumina. Deci doar luminează. Ele aleg. Tu fii normalitate.

Tu ești acum nu doar o profeție realizată, cu standarde clare.

Ești magnetism! Ești bucurie sacră! Ești emanare! Binecuvântare!

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

 

17.09.2025