Frica e doar o provocare

 

Frica e doar o provocare

Autor: Liliana Pașcanu

Dar, dragă, frica nu e un pericol, nu e o umbră ce te urmărește,

este ecoul rezistenței tale necunoscutului ce-n noapte crește

ca o fantomă. Însă frica nu e dușmanul tău, ci este păzitorul.

Ea nu te definește, ți-amintește că ai aripi. Deci, amintește-ți zborul!

 

Ea nu e zidul care îți blochează cărarea. Este podul spre lumină.

Dar nu de întuneric ți-este frică, ci de balanța care se înclină

spre adevărurile-atât de evitate, spre întrebări pe care nu le-ai pus,

spre părțile din tine îngropate, spre ce – la timpul potrivit – n-ai spus.

Frica nu e sfârșitul, ci scânteia, ea îți aprinde tainic transformarea,

Ea pune degetul pe orice rană și îți finalizează vindecarea,

Ea îți arată de ce ai fugit și ce n-ai înfruntat în întuneric,

Ea-ți dovedește că tu ești lanterna cu care poți vedea chiar periferic.

 

Nu, nu de înălțimi îți este frică, ci de puterea de-a te ridica,

de a zbura cu-adevărat, cu aripi, de-ați depăși hotarul, limita.

Dar frica ta îți e potențialul - chiar dacă ea te ține ancorată

în siguranță, evitând căderea, de un țăruș înțepenit, legată.

Nu, nu de oameni ție ți-este frică. Ci de-adevărul pe care l-ar vedea,

cel despre care n-ai vorbit... de frică... deși, să-l afle ei ar merita.

Dar frica ta i-a transformat în critici, în piedici, în obstacole, riscând

să nu mai ai pe nimeni lângă tine - nici ochi ce văd, nici brațe care strâng.

 

Ți-e frică de tăcere, de iubire, de-ncredere și de sinceritate,

dar nu iubirea îți este problema, ci frica de vulnerabilitate.

Nu vrei să fii rănită, se-nțelege, dar dragostea-i și leacul și puterea

Care dizolvă frica și-ndoiala, ea vindecă tristețea și durerea.

Nu să renunți ți-e frică, ci să-nfrunți ideea c-ai putea să pierzi controlul.

Dar frica ta se-agață de trecutul când numai ea îți era protocolul

cu care încercai să dovedești că-ți ții în mână frâul, pregătită

să nu renunți - dar ți-auzeai chemarea din vocea nerostită, intuită.

 

Ți-e frică să încerci noi începuturi? Frica îți spune să stai unde ești,

să ocolești obstacolele toate, să eviți riscul și să dovedești

că n-ai pierdut nimic, că n-ai greșit, că n-ai nici un eșec, nici o durere.

Dar nici nu ai crescut, n-ai învățat, n-ai înțeles nimic cu-a fricii vrere.

Și, totuși, când curajul ți-e stindardul, nu te întorci la frica din trecut.

O să-ți învingi o nouă rezistență și-o nouă frică de necunoscut.

Frica nu-i inamicul, este ghidul ce te conduce și care-ți arată:

”Privește, până-aici, ieri, ți-a fost drumul. Azi treci de-această frică limitată”.

 

Ea nu-i reală, e doar o poveste, e o percepție a simțurilor tale,

E o proiecție a minții, temporară, nu-i un blestem din timpuri ancestrale.

Este un val care se prăbușește și-apoi, în spumă albă, se retrage.

Nu-i o definitivă condamnare. E doar hipnotică, în cursă te atrage.

E doar un sentiment ca o furtună, pe care toată lumea îl trăiește.

Toți se confruntă zilnic cu-ndoiala. Incertitudinea pe toți îi hărțuiește.

Frica nu e un semn de slăbiciune, este doar semnul de umanitate.

E firul ce ne leagă în poveste. E-o provocare, în realitate.

 

Nu-i o rușine să îți fie frică, căci știm ce face – distorsionează.

Nu-i imbatabilă, de speriat. E-o ușă prin care, doar trecând, te rafinează.

Ea nu-i stăpânul tău, iar tu, desigur, nu ești deloc o sclavă-a fricii tale.

Ea-i doar un caracter, o-ntorsătură de situație pe neștiuta-ți cale.

E-o provocare-n viață, îți repet. Ești curajoasă! Stai și-analizează:

Chiar nu știi încă adevărul fricii? Ea minte și exagerează.

Ea-ți spune că nu poți, nu e de-ajuns, că-i prea târziu, că totul e pierdut.

Dar frica asta e doar un moment, un test, pentru curaj și început.

 

Ridică-te și stai deasupra ei. Înfruntă-ți frica. Nu te speria.

Ai tot ce-ți trebuie să o învingi: lumina vie din inima ta.

Ești demnă de victorie. Încearcă, alege înălțimile și zborul.

Căci frica nu te definește, ba, din contră, curajul îți creează viitorul.

 

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

17.09.2025