Protejeaz-o!

 

Protejeaz-o!

Autor: Liliana Pașcanu

Tu protejeaz-o nu pentru că e slabă, ci pentru c-au trecut mult prea mulți ani

De când se tot preface că i-e bine, ca să nu-și piardă pașii suverani.

Ea-și poate duce lupta înainte, tăcerea ei i-a devenit armură,

Dar luptă singură de-atâta timp într-un război ce-i doar o conjunctură.

 

Tu protejeaz-o de lovituri tăioase ce par inofensive, aparent.

De glume proaste, cu sârmă ghimpată, de ochi perfizi, privind-o insistent.

În jurul ei, tu înfășoară-ți glasul precum o pelerină-n vreme rea.

Avertizeaz-o când vine furtuna, ține-i umbrela și când ea nu vrea.

 

Tu protejeaz-o și când nu-i de față, unde-ndoiala se insinuează.

De vocea-aceea, dinlăuntrul lumii, ce o atacă și-o discreditează.

Rostește-i adevărul tău statornic și apăr-o de multele fantome

Ale trecutelor promisiuni pierdute, sau încălcate-n filme monocrome.

 

Tu protejeaz-o bine de trecutul în care a-nvățat că totul doare

Și că realitatea nu-i așa, ca în povești, că totu-i o-ntâmplare

Ce până-n zori se spulberă, ca visul din nopțile cu lună argintie.

Tu spune-i consecvent că este timpul să-nchidă tot ce-a fost într-o cutie

 

Și s-o arunce-n foc, apoi fereastra să o deschidă larg când dimineața

Îi luminează mândra-i frumusețe și-i oglindește în privire viața.

Tu protejează-i visele-n lumină, când soarele-i reflectă îndrăzneala.

Fă-i din speranță jurământ sălbatic și-alungă-i temerile și-ndoiala.

 

Tu protejeaz-o când e curajoasă și cere tremurând ce își dorește,

Când iartă fără să păstreze scorul, când uită ce-a durut-o și-ndrăznește

Să-și spună adevărul care-o costă și o aruncă-ntr-o dezbatere ardentă.

Tu fă-te scut în fața ei și-nvață-i răspunsurile care-i sunt amprentă.

 

Învață-i harta sufletului ei și geografia inimii în care

Își are îngropate răni adânci, tristețile și amintiri amare.

Tu protejează-i destrămarea fină în oboseala serilor târzii,

Fă-i o cafea fără s-o-ntrebi, sărut-o încet pe frunte, scrie-i poezii.

 

Tu protejeaz-o chiar și în absență, rostește-i numele când ea nu și-l aude.

Fii tu promisiunea care ei îi lipsește și care-o include.

Oferă-i brațul și-a ta siguranță când traversează, lângă tine, poduri.

Și pune-ți iscusința la bătaie când vrea, cu tine, să dezlege noduri.

 

Tu apăr-o, nu pentru-a fi eroul ce, de ea însăși, astăzi, o salvează,

Ci pentru-ai fi egalul, partenerul, care-o iubește și-o eliberează

De micșorare-n fața celor care vor să profite de-a ei bunătate.

Apară-i dreptul de-a fi complicată. Și zâmbetele nedisimulate.

 

Tu protejeaz-o de orice soluții care-i reduc durerea la tăcere,

Apară-i dreptul ca să se exprime, chiar dacă nerăbdarea ta îi cere

Concluzia pe care ea n-o are. Alege-o-ntreagă - tot ceea ce este,

Cu toate personalitățile ascunse, ce fac din ea o unică poveste.

 

Tu protejează-i dragostea ca pe-o grădină și smulge buruienile din jur,

Dar să nu faci din asta un spectacol, doar ocrotește-i spațiul dimprejur.

Udă-i din abundență rădăcina, chiar dacă nu-nțelegi de ce contează.

Privește-o-n timp ce crește și-nflorește. Ea este-a ta, ea nu te-abandonează.

 

În tot acest periplu de-crotire, nu doar o aperi, nu doar îi oferi,

Ci ție-ți dai cu-ntreaga ta ființă, primești și tu mai mult decât ce speri.

Ea îți va studia orice-ndrăzneală pe care ai comis-o pentru ea,

Va memora din mers orice privire și va-nvăța oricare șoapta a ta.

 

Va ține minte stările de spirit ce te-au marcat și care te-nfioară,

Va sta, cuminte, pavăză-ntre tine și bătălia care ți-e povară.

Va îmbrăca armura pentru tine și va lupta, ca nimeni, pentru pace.

Îți va păstra secretele ascunse, ca pe-artefacte sacre - eficace.

 

Ea îți va fi un adăpost pe care să-l simți ca pe o binecuvântare.

Îți va fi liniștea aceea de odihnă și masa pusă, plină cu mâncare,

Îți va fi felinar aprins în noapte, pentru-ntunericul și umbrele din tine.

Și nu pentru că tu i-ai fi cerut-o, ci pentru că ai meritat-o bine.

 

Ea îți va fi blândețe și speranță, căci de la tine le-a-nvățat, deodată,

Îți va fi scut - și nu o slăbiciune - fiind dorită și nu câștigată.

Când vei cădea, ea nu va ține scorul, ci îți va fi prezență neclintită.

Îți va fi jurământul de credință de-a te iubi pe cât e de iubită.

 

Deci, protejeaz-o! Apăr-o! Iubește-o! Fă toate-acestea fără performanță.

Fără să ții registre și tabele, fără să ceri și să oferi chitanță.

Fără să-ți fie teamă că vei pierde, ci cutezând constant să construiești.

Vei înțelege că, de fapt, pe tine, te-a așteptat să i te dăruiești.

Așa cum ești.

 

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

13.09.2025