Bărbatul în Ecuația Iubirii

 

Bărbatul în Ecuația Iubirii

Autor: Liliana Pașcanu

Da, și bărbatul are nevoie ca să fie - și nu numai de brațe - de tine susținut.

Îi trebuie un spațiu în care să respire eliberat de toate, în tine conținut,

Să știe că se poate să se adune-n sine fără să mai repare nimic de primprejur,

Că poate să-ngrijească și chiar să protejeze, fără să corecteze, fără să fie dur.

Da, și bărbatul are nevoie să-și trăiască emoțiile toate chiar dac-a învățat

Să își ascundă ochii cu lacrimi de oglindă, să creadă că tristețea-n văzduh s-a disipat.

Dar nu, nu se întâmplă, emoțiile așteaptă îngresuite toate într-un program - depus

Pe umeri - ca povară, pe piept – ca greutate, pe suflet – ca o frică de care-i indispus.

 

Și el are nevoie de-o voce grijulie care să îl întrebe: ”Cu inima cum stai?

Ce simți și ce te doare? De ce îți este frică? Ce îți dorești mai mult din toate câte n-ai?

Ce-nseamnă pentru tine cuvântul cu rugină, ce scârțâie-n tăcere, de cât e nevorbit?

În holul minții tale aprinde o lumină, așează-te pe-un scaun, dacă ai obosit”.

Da, și bărbatul are nevoie să-și audă interiorul minții curat și-aerisit.

El are-n gânduri liste cu griji nerezolvate, ca într-un cufăr antic, închis, înțepenit.

Are și el nevoie de ajutor să scoată, din prăfuite vrafuri, tot ce nu-i folosește,

De cineva să-i spună că mintea-i doar o voce discretă, competentă, care îl sfătuiește.

 

Are și el nevoie de liniștea în care să nu audă-acuze de timp pierdut sau lene.

Îi trebuie odihna în care să nu-și vadă cumva vreo slăbiciune-ncruntată sub sprâncene.

De-o-mbrățișare caldă, de o privire blândă, de-o mângâiere fină pe fruntea-ngândurată,

De degetele tale ce pe-ale lui le simte - în tandra împletire, cu pași sincronizată.

Da, și bărbatul are nevoie de răspunsuri: Să știe cât contează a voastră armonie,

Să înțeleagă simpla balanță nevăzută dintre ”noi doi” și ”lumea” - nu doar în teorie.

Să i se amintească că are-un scop în viață care nu se câștigă, ci i se revelează

Alături de iubirea ce-i deslușește zilnic misterul din povestea care îl onorează.  

 

Chiar dacă el, bărbatul, n-o spune în cuvinte, vrea - nu doar să aleagă - ci și să fie-ales.

Tânjește să se simtă primit pentru ce este, și - nu doar când oferă - să fie înțeles.

Tânjește să-și arate întreg interiorul, tot adevărul din blândețea-i camuflată,

Dar și tandrețea care nu-i pune la-ndoială nici masculinitatea, nici propria-i bravadă.

Căci, da, și el, bărbatul, dorește să-și deschidă întreaga metereză în fața ta, femeie.

Și-o face! - când iubirea, ce-o simte dinspre tine, nu-i superficială, ci-i este lui o cheie

Ce-l face să se simtă - nu că-i perfect - ci vrednic, din peștera în care se ascundea, să iasă.

Căci profunzimea, nimeni, în vorbe n-o măsoară, ci numai consecvența prezenței lui în casă.

Când dragostea din tine pe el îl învelește, când simte că iubirea profundă îl hrănește,

Când nu i se mai spune întruna ”dovedește!”, când nu se mai preface că nu se prăbușește,

Când simte relaxarea că - și dacă greșește - este ținut în brațe... ceva în el se-ntâmplă:

Armura de pe umeri i-alunecă, iar ochii își savurează taina trezită pe sub tâmplă.

Abia atunci bărbatul devine-ncrezător în noul ritm - pe care începe să-l învețe.

E ritmul tău, femeie, e ritmul îngrijirii, în care recunoaște și-un dar, și-o frumusețe.

Cu tine el învață o nouă simplitate, o nouă armonie - în doi configurată.

O nouă respirație - în care veșnicia nu-i o promisiune strigată-n vânt, abstractă.

Credința ta-i devine lanternă-n întuneric, răbdarea ta e-o plută când el e obosit.

Și, astfel, împreună, descoperiți cum drumul vi se înseninează tot mai desăvârșit.

El poate-acum să spună ”nu pot”, ”încă ma doare”. Mărturisirea-i este curajul și puterea.

Acum el recunoaște ”de tine am nevoie”. Iar tu-i devii, alături, încrederea, averea.

Își înțelege rostul și-ți ține greutatea - când pentru tine este mai mult decât poți duce.

Și, reciproc, acceptă să-i iei din brațe greul bagaj - când vezi că este oprit într-o răscruce.

Deci, și bărbatul are nevoie câteodată, prin ajutor și grijă, să fie susținut.

Nu pentru că nu poate, ci doar ca o dovadă că nu mai este singur, că este conținut.

 

Când un bărbat se simte apreciat de tine, când e ținut în brațe, învață siguranța.

Devine mai puternic, mai bun și mai statornic, mai sincer, și-nțelege mai bine importanța

De-a-și exprima nevoia cu tact și-nțelepciune, și fără a avea idei preconcepute

În ceea ce se poate numi, pentru un cuplu, ”Ecuația Iubirii fără necunoscute”.

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

16.09.2025