Iubirica si de Valentine's Day, nu doar in fiecare zi :))

Aceasta postare este pregatita de zilele trecute si am programat-o sa fie publicata pe 14 februarie, imediat dupa miezul noptii, astfel incat in zorii zilei de Valentine's Day sa fie vizibila.

Noi suntem azi toata ziua ocupati sa sarbatorim si am vrut ca sa marchez aceasta zi importanta si pe blog, ca in fiecare an.

Desigur, si anul acesta sarbatorim Valentine's Day la fel ca si in anii trecuti, trei zile inainte si trei zile dupa - vai de cantarul meu!!! :)))))), caci noi suntem consecventi cu mesajul din titlul, nu ne dezicem de Crezul nostru, (sic!), asa ca pana seara tarziu nu voi ajunge pe blog. 

Daca treceti pe aici, nu uitati sa lasati numai ganduri bune, zambete si bucurie in cutia noastra postala. Le vom primi cu drag!

Daca lasati altceva, sa stiti ca le veti primi ramburs. Ha, glumesc! Le dezintegram in infinit. :)))

Ne dam seama ca cei care au si altceva in gand decat ce am mentionat eu mai sus, probabil nici nu stiu ca azi este Valentine's Day. Saracii... pentru ei este doar o zi obisnuita de vineri. Ei fac ciorba azi! Ne pare rau pentru ei.... dar, pana la urma, fiecare cum isi asterne, asa doarme... nu? :)))))

Dar nu uitati: „Valentin-ita se tratatează cu Dragobete-micină” :))))

"Ce dacă-i de la americani? Ce atâta bășcălie pe seama sărbătorilor laice? Las sa fie sarbatori ce propovăduiesc năzuințele Ființei! În definitiv fiecare se raportează la evenimente cu ce are el în interior, superficial sau profund, văzând falsitate sau oferind din preapuținul sau preaplinul sau sufletesc." (O Oarecare Angela)

Insa, pentru toti ceilalti, adica pentru toti indragostitii lumii, trimitem in eter urarea noastra traditionala de Valentine's Day, respectiv:

"Ursuleti indragostiti din toate tarile, iubiti-va!" 

Si va mai las aici si cateva platouri cu delicatese, ceva piscoturi, ceva amandine, ceva dulceturi fine, ceva sampanie, ca pentru musafiri. 

Sunt cateva delicii pe care le-am spicuit din anii trecuti, dar va asigur ca nu au termenul de garantie expirat, dimpotriva! :))

Asta, doar pentru ca vreau sa va arat eu nu-mi reinventez propriile "retete de sarbatoare". 

Da, noi chiar sarbatorim in fiecare zi cate ceva, dar in fiecare zi sarbatorim si Valentine's Day, parca asa era....? :))))  

Sau era... si de Valentine's Day, nu doar in fiecare zi? In fine, intelegeti voi ideea! :)))

Asa ca azi o sa va reamintesc ce "retete" am inventat in anii trecuti, care sunt perfect valabile si azi. :)))

In februarie 2015 declansam Fluxul publicarilor de Valentine’s Day pe acest blog cu o scrisoare de dragoste atipica (click pe titlul):

Scrisoare de dragoste

In februarie 2017 activam inca o data Portalul Iubirii. 

O parte din poemele mele de iubire, publicate ulterior, in 2022, sub titlul  "Oglinzile Sufletului - Poeme de Iubire", au avut acest rol mesianic, de activare a Portalului Iubirii pe intreaga planeta. 

Bineinteles ca mesianic, voi ce-ati crezut? J)))

·   Iubirea noastră, Frumoasa Iubire Măiastră

·   Iubirea Nobilă, Elegantă, Rafinată

·   Iubirea Paradisiaca, Cereasca, Izbavitoare

·   Iubirea Seducătoare, Transformatoare, Evolutivă

·   Iubirea Divină, Angelică, Atemporală

·   Iubirea Oglindită, Miraculoasă, Revelatoare

·   Iubirea Sacră, Ardentă, Nemuritoare

·   Iubirea Tenace, Salvatoare, Creatoare

·   Iubirea Eterică, Translucidă, Intangibilă

·   Iubirea Soarelui , a Lunii Pline (înainte de Eclip...

·   Iubirea Adolescentină, Sinceră, Sensibilă

·   Iubirea Tulburătoare, Romantică, Tandră

·   Iubirea Înflorită, Înverzită, Înrădăcinată

·   Iubirea Spirituală, Serenă, Iniţiatică

·   Iubirea Candidă, Gingaşă, Delicată

·   Iubirea Intensă, Profundă, Devotată

·   Iubirea Înnaripată, Duioasă, Însufleţitoare

·   Iubirea din Lumină, cu Lumină, spre Lumină

·   Iubirea Misterioasă, Ingenuă, Mirifică

·   Iubirea Dulce, Inocentă, Naivă

·   Iubirea Minunată, Fermecată, Jucăuşă

·   Iubirea Infinită, Omniprezentă, Atotcuprinzătoare

·   Iubirea Înălţătoare, Purificatoare, Eliberatoare

·   Portalul Iubirii este activat!

·   Iubirea Înţeleaptă, Armonioasă, Liniştitoare

·   Iubirea Înnoptării, Impresionantă, Magnifică

·   Iubirea Diafană, Celestă, Călăuzitoare

·   Iubirea Magică, Visătoare, Vibrantă

·   Iubirea Soarelui în Amurg de Februarie

·   Iubirea Fierbinte, Curata, Vindecatoare

·   Iubirea Sublimă, Dăruitoare, Mângâietoare

·   Iubirea Eternă, Desăvâşită, Luminată

In 14 februarie 2019 scriam asa:

Inainte de a va uita la milioanele de poze de mai jos, ii rugam sa foloseasca telecomanda din dotare si sa schimbe canalul pe toti telespectatorii care considera "Valentine's Day, o sărbătoare chicioasă, importată de la americani, comercială, gălăgioasă, dulce, lacrimogenă, plușată, roșie, mărgelată, paietată, dantelată, coafată, naivă și penibilă, menită să stoarcă lacrimi de emoție fetelor de liceu cu profil agricol și să strice fardul disperat al doamnelor trecute de 40. Să ușureze tuturor portofelele și să umple paturile cu pufoșenii stridente, pe care nu mai ai pe unde să le dosești după o săptămână de oftaturi și lăcrimări emoționat-suave". 

Camelia Radulian, eu votez cu tine, sa stii! (restul articolului, de o savoare si o ironie fina si inteligenta, il gasiti pe pagina autoarei acestui paragraf si chiar va rog sa-l cititi! Dar, atentie, ii indrum spre citire doar pe aceia care adora aceasta sarbatoare decadenta a occidentalilor, precum o adoram noi. Ceilalti o sa va enervati si ar fi pacat tocmai azi sa se intample asta!) . :))

Reiterand ideea ca noi doi, eu si Adrian, suntem totalmente incantati de aceasta sarbatoare "comerciala, penibila, naiva si chicioasa", cel putin tot atat de incantati precum se declara si Camelia, am sarbatorit-o mereu cu bucurie, cu fast si cu rasfat special.

Si mi se pare corect sa pun aici si articolul intreg al Cameliei Radulian, cel din 2019, caci prea savuros, prea delicios, prea valentin-icios. 

 "Valentine's Day, o sărbătoare chicioasă, importată de la americani, comercială, gălăgioasă, dulce, lacrimogenă, plușată, roșie, mărgelată, paietată, dantelată, coafată, naivă și penibilă, menită să stoarcă lacrimi de emoție fetelor de liceu cu profil agricol și să strice fardul disperat al doamnelor trecute de 40. Să ușureze tuturor portofelele și să umple paturile cu pufoșenii stridente, pe care nu mai ai pe unde să le dosești după o săptămână de oftaturi și lăcrimări emoționat-suave.

Cam așa se discută, de ani buni, despre această zi. Mda... cu atâta sictir se pronunță și se trâmbițează caracterul comercial al zilei de azi, de parcă în zilele de Paști și de Crăciun se împart porcii, mieii, icoanele, mătăniile și acatistele... gratis. Nu-i așa?, zboară atunci prin aer generozitatea, iar magazinele, precupeții și popii nu mai prididesc cu darurile și cu gratuitățile.

E așa un idealism și un dezinteres în univers, că simți nevoia să te împrietenești cu toată lumea și să-ți ierți pe bune toți dușmanii. Să dai tuturor ceva de prin casă, să rămâi sărac, dar cinstit. Nu știu dacă ați remarcat!

Și atâta tam-tam se bate pe ideea americănismului, de parcă Decebal s-a născut pe când per Scorilo vopsea ouă roșii, se închina și tupila iepurași de ciocolată prin tufele de mărar de prin curte. Sau tocmai se întorcea de la colindat și se gândea să pună de o cafea dacică, din aia cu caimac, tip cappuccino, să se încălzească.

Vorbim cu atâta dispreț despre import, de parcă nu am fi importat cam toate sărbătorile, cam toate mâncărurile, cam toți sfinții, ba chiar și religia, toate alea, inclusiv calculatorul ăsta la care scriu eu aici... și telefonul ăla la care voi o să-mi dați un like neaoș românesc. By the way! Credeți cumva că Dragobetele e românesc? Eroare!

Ca să nu mai lungim vorba, ce vreau să spun? Credeți în fiecare zi care vă poate aduce un plus de bucurie, chiar și în această zi de dragoste! Așa penibilă, naivă, chicioasă, cum îi spun unii și cum, poate, e! Oricum, totul e comerț în viața asta, dar -singură-, bucuria din noi nu se poate tranzacționa.

Hei, oameni buni! Vine curând primăvara! Renaște nu numai dragostea: renaștem și noi! La mulți ani!" 

Si acesta este punctul meu de vedere pe care l-am lasat pe pagina unei prietene tot atunci, in 2019.

"Doamne, chiar imi doresc sa nu-mi treaca niciodata tineretea asta a sufletului, cea plina de emotiifrumoase, care ma face sa ma bucur dezinvolt de fiecare "mosmondeata de plus", de tot ce "tipa a roz si rosu" si sa nu-mi pese niciodata de praf si alte cine stie care inconveniente ale maturitatii!!!  

Eh, mai am si eu niste tabieturi sau preferinte mai "asezate", ca sa le zic asa, dar ador explozia de bucurie pe care o simt in energia tineretii din mine, cu tot ce aduce ea la pachet, naivitate, frumusete, candoare, joaca, idealism absolut.  

Deci, nici o sansa ca sa renunt vreodata la asa ceva, indiferent de valurile lumii impotriva carora as fi pusa sa inot. Mie imi plac jucariile din plus. 

Ursuleti indragostiti din toata lumea, iubiti-va!"

In 12 februarie 2020 scriam asa:

"Dialog aseara, tarziu, dincolo de miezul noptii, in timp ce ascultam muzica in surdina si meditam la nemurirea sufletului (sic!):

- Stii la ce ma gandesc eu acum?

- La ce?

- La ceva despre care nu am voie sa vorbesc.

- Aaaa, nuuuu!!! De ce-mi vorbesti tocmai acum despre ceva la care nu ai voie nici macar sa te gandesti?

- Pai, n-am vorbit, doar am gandit.

- Nu mai gandi!

Ce vroiam sa spun. O mai fi mult pana la Valentines Day?

Nu de alta, dar noi zilnic sarbatorim cu cate ceva, fiecare dupa preferinte, de mai mult de o saptamana si ma gandesc ca, poate, daca trece ziua aia, ne mai trece si noua pofta. Adica, ziceti si voi, chiar in fiecare zi, in fiecare zi? Pai, pana cand?

Ne-am pus chiar si restrictii, dar, totusi....

Asadar, ce poza sa pun eu acum, la postarea asta, ca n-am voie nici macar sa vorbesc despre "amandina"?! Upssss!!!....." :)))

In 13 februarie 2020 scriam asa:

Eu ma simt foarte bine cu mine insami, in compania mea, adica.

Adrian se simte foarte bine cu sine insusi, in compania sa, adica.

Noi doi ne simtim foarte bine unul cu celalalt, cu noi insine, in compania noastra, adica.

Daca mai luam in considerare si Ingerii nostri pazitori, precum si Ghizii nostri spirituali, dar si toate celelalte fiinte de lumina care ne stau prin preajma, putem spune ca este ceva aglomeratie in jur, nu-i asa?

Asadar, fiind intr-o companie atat de numeroasa si de selecta si avand in vedere ca maine este Valentines Day, ne pregatim de-o petrecere.

O singura dilema mai am: de cate amandine este nevoie pentru toti acesti invitati?

In 14 februarie 2020 scriam asa:

Abia de ne-am băut cafeaua și ne-am gândit să salutăm și noi lumea îndrăgostită de peste tot, dar mai ales de pe facebook! 

Peste tot floricele, inimioare, dulciurele, exact așa cum iubește fiecare! Minunat!!!!! Nu mai reinventăm roata și vă spunem tuturor: 

Îndragostiți din toate dimensiunile, iubiți-vă!

In 12 februarie 2021 scriam asa:

"Noi sarbatorim ceva, orice, in fiecare zi, desigur, dar n-o sa ne laudam cu asta pe facebook chiar in fiecare zi, ca sa nu stresam pe nimeni.

Totusi, uneori sarbatorim mai mult decat in fiecare zi (Sic! ), asa ca, in astfel de momente, e rost de facut poze si de pus in rama, pe pereti.

Asa si anul acesta. Noi, de regula, incepem orice sarbatoare cu trei zile inainte si continuam trei zile dupa. Prietenii nostri mai vechi stiu asta. (sunt cei care m-au citit din scoarta in scoarta si au dat si like-uri)." :)))

In 14 februarie 2022 scriam asa:

Pentru foarte multi, astazi a fost o mare sarbatoare: Valentine's Day.

Si pentru noi, desigur! 

Pentru altii, insa, a fost doar... luni. :)))

Noi, bineinteles, am sarbatorit azi, iar acum am venit si pe blog, ca sa marchez si aici acest minunat moment, si sa va uram tuturor numai cele bune!

In 14 februarie 2023 scriam asa:

Iubiti-va mult si bucurati-va de orice ocazie care aduce un strop de magie, de sarbatoare si de farmec aparte iubirii dintre voi! 

Iubirea are nevoie de momente speciale, nu doar de "la fel in fiecare zi". 

Iubirea are nevoie de zile special dedicate ei, de atmosfera aceea inedita, de sarbatoare. 

Cine iubeste, stie. Cine iubeste se bucura, se alinta si se rasfata intr-un fel diferit, complice, in timpul acestui Valentine's Day. 

Cine iubeste, da, nu are nevoie de o zi speciala pentru a-si dovedi iubirea, insa se foloseste de aceasta pentru a iesi din filmul obisnuit, rutinier al vietii si pentru a creea o altfel de poveste pentru o zi. 

Va pupam! Liliana si Adrian

In 14 februarie 2024 scriam asa:

Noi sarbatorim orice eveniment, deci si Valentines's Day, cu trei zile inainte si trei zile dupa! Deci, si azi. :))

Practic, in fiecare zi  sarbatorim cate ceva, Iubirea, Ziua Femeii, Ziua Barbatului, Dragobetele, Ziua Copiilor, Craciunul, Pastele, Revelioanele, si toate deodata,  dupa cum ne place si fix dupa cum sunt chiar pretentiile lumii. :))

Eu fără tine

Și brusc am înteles că fără tine

Nici eu în toate mințile nu sunt,

Să fug și să mă-ntorc aici îmi vine,

Să nu-mi mai aflu locul pe pământ.

Atat de grabnic mi-ai intrat in sânge,

Atât de mult trăiești în sinea mea,

Încât și zgârîindu-mă aș plânge,

Temandu-mă ca-n stropi te pierd cumva.

Nu este primavară nicaierea,

Cu muguri morti paltonul ți-l închei.

Cu fierea primaverii caut mierea,

Iar tu exiști, iubito-n locul ei.

Și brusc am ințeles că fără tine,

Eu însumi mor și nu pot învia,

Desi am fost născut, cum știi prea bine,

Ca să te apăr și-mpotriva ta!

Autor: Adrian Păunescu

„Faptul ca există îndrăgostiți mereu, e o dovadă ca lumea e funcțională. Îndrăgostiții sunt ca albinele, zumzaitoare, bazaitoare, polenizatoare. Stiti ce zic oamenii de stiinta ca, de-ar pieri albinele, am pieri si noi cu totul.

Asa si îndrăgostiții lumii, cuprinsi de nebunia love-ului visând si crezând ca ei sunt speciali si ca povestea lor va fi ca toate povestile, plină de aventuri si trăiri, dusă la apogeu si continuată si consumată ... trăind fericiti pana la adânci bătrâneți.

Dacă n-ar fi îndrăgostiții pe lume, lumea ar muri de seriozitate si de solemnitatea problemelor pe care (oricum) noi le creăm, noi le rezolvam (sau murim încercând).

Îndrăgostiții, sunt minunați, nebuni, lunatici, căpiați de dragoste si-si serbează iubirea. Si cred cu tarie ca asa trebuie sa fie, chiar dacă sunt curente anti-valentiniste ale neaoșilor, ale celor care detesta slabiciunea si vulnerabilitatea iubirii. Si daca sunt caraghiosi, ce?? Si daca nu tine decat o luna, un an sau un deceniu, ce? 

Îndrăgostiții sunt amețiții prezentului mereu, trezind invidii sau nostalgii in cei cărora nu le-a venit încă rândul sau celor care tocmai le-a trecut. Si daca dragostea nu tine, ce?
Îndrăgostiții au si voie si nevoie sa si-o serbeze chiar daca cei neindragostiti dau ochii peste cap si gasesc Valentinita prea americana sau prea falsa, sau prea bla, bla, bla.

Mereu m-am gandit la cei care si-au strans argumente antivalentine, întrebându-mă de ce n-au generozitatea de-a-i lasa pe fericitii momentului sa-si faca numarul si sa-si serbeze ce-au ei de serbat.

Da, stiu, o sa ziceti ca multi doar mimeaza sau bifeaza si bla, bla, bla. Asa o fi, dar daca exista fie si un singur cuplu in lume pe tot mapamondul care se si iubesc se si serbeaza valentinindu-se reciproc, atunci fie si numai pentru ei e ok ca V-day sa fie.

Eu sunt invidioasa tare ca n-am prins valentineday cand eram tanara si indragostita, caci cred ca as fi decorat cartierul cu inimi, fundite, artificii si urși. Dar n-a fost, asa ca macar scriu despre asta"

Autor: Viki Dumitrache

"Ziua îndrăgostiților

Eu sunt pro orice zi serbează ceva, ca-mi dă ocazia sa fac ziua speciala, nu ca n-as ști să-mi fac zilele speciale, dar asa serbez cu mai multi deodata si am un sentiment de apartenenta la niste oameni care bâzâie și freamătă azi. Mie imi place mult sa fiu lipită de altii din lume să facem același lucru deodata, e un sentiment mișto de grup, de a fi „parte din”. Azi gasesc rostul hand-made-urilor dar si a kitsch-urilor, a pernitelor, ursuletilor, prostioarelor.

Deci, daca „tu” esti din categoria:

-daca esti indragostit si iubesti, azi lasă sa-ti creasca aripi si-un zambet fin. Zambeste-i dragostei si fii indragostit de dragoste si mai ales de tine. E ok sa fii indragostit de tine, sa ai un mic narcisim secret care nu se exprima in relatii, nu-i afecteaza pe altii dar iti asigura autoingrijirea, auto-admiratia si stima de sine.

-daca azi sa n-ai ce serba ca esti singur, sau nu esti indragostit e destul de ok. Nu-i obligatoriu si da, tu poti spune ca e bla-bla-bla si ca nu-i cine stie ce. Chiar nu e cine stie ce decat daca tu vrei si ai dreptul sa nu vrei asta.

-daca te enerveaza rau V-day si iti rascoleste anti-americanismul din tine sau anti-globalizarea si esti nationalist, apoi sa stii ca „valentin-ita se tratatează cu dragobete-micină”. Asteapta dragobetele si azi stramba din nas, dar nu te lăsa sa te otrăvesti singur ca nu-i ok, eu si noi oamenii mai relaxati nu avem nevoie de încruntați printre noi si de oameni toxici." (Viki Dumitrache  )

"Iubirea se întâmplă doar când te predai. Când forțezi pe cineva să se predea, este ură, distrugere, nu este iubire.

Și dacă nu există iubire, viața ta va fi fără căldură, fără poezie în ea. Poate fi o proză simplă, matematică, logică, rațională. Dar cum poate cineva să trăiască fără poezie? Proza este ok, este utilitară, necesară, dar nu poate fi niciodată viață pentru că nu poate fi niciodată o sărbătoare, nu poate fi niciodată festivă. 

Și când viața nu e festivă, e plictiseală. 

Este nevoie de poezie, dar pentru poezie trebuie să te predai. 

Trebuie să renunți la acest ego. Dacă poți, pune-l deoparte, chiar și pentru momente, si viața ta va avea frânturi din frumos, din Divin. Fără poezie nu poți trăi cu adevărat, poți doar exista. Iubirea este poezie.

Și dacă Iubirea nu este posibilă, cum poți să te rogi? Atunci rugăciunea devine aproape imposibilă, iar, fără rugăciune, vei rămâne doar un trup, nu vei deveni niciodată conștient de cel mai interior suflet. Doar în rugăciune ajungi pe vârfuri. 

Rugăciunea este cel mai înalt vârf al experienței, dar dragostea deschide ușa. 

Rugăciunea îți permite să intri în cel mai interior mister al vieții. " (Osho)

Ce mi-ai făcut ?

Ce mi-ai făcut de mă trezesc zâmbind

Și-mi vine-o sete să colind pământul,

Doar un minut la piept să te cuprind

Zi după zi... așa mă bate gândul.

Ce mi-ai făcut, că-n nopți cu insomnii

Mi-e frig, mi-e cald și-mi umbli pe sub piele,

Te cer, te strig, te scriu în poezii

Și-ți dau în dar tot restul vieții mele.

Ce mi-ai făcut, că merg pe drum cântând

Și lumea toată-mi pare mai duioasă,

Și încă tremur când te-aud spunând

Că n-ai văzut femeie mai frumoasă.

Ce mi-ai făcut, te-ntreb de mii de ori,

Ce drag îmi ești când stai nedumerit

Și-mi simt trecând prin inimă fiori

Când îmi șoptești... "nimic, doar te-am iubit."

Autor: Cristina Pop

Îmbrățișând trupul iubește sufletul.

Temerile dispar atunci când persoana potrivită te îmbrățișează.

Există ceva magic în a fi atins de cineva a cărui îmbrățișare face ca toată anxietatea, durerea și teama să dispară. Nu pentru că problemele tale dispar brusc, ci pentru că, în acel moment, simți că nu ești singur. Adevărata iubire și siguranță pot fi transmise printr-o singură atingere.

Atunci când persoana potrivită te ține în brațe, nu este vorba doar de o atingere fizică, ci ajunge adânc în sufletul tău. Este ca și cum, pentru o scurtă clipă, poți lăsa jos toate poverile lumii, lăsând în urmă doar pacea. În acea îmbrățișare, există acceptare, sprijin și mesajul nerostit: "Nu trebuie să-ți fie frică, eu sunt aici cu tine".

Această atingere nu te judecă, nu cere și nu încearcă să te schimbe. Pur și simplu există. O astfel de îmbrățișare vindecă. În ea, îndoiala de sine dispare, rănile trecutului își pierd aderența, iar frica de viitor dispare. Rămâne doar momentul prezent, iar în acel moment, în sfârșit, crezi că totul va fi bine.

Mulți cred că trebuie să ne înfruntăm temerile singuri. Deși acest lucru este adevărat într-o anumită măsură, vindecarea necesită adesea ca cineva să ne arate cum este să fii iubit cu adevărat. Să ne simțim în siguranță. Pentru a ne reaminti că nu trebuie să luptăm singuri, deoarece există cineva dispus să fie alături de noi.

Un partener adevărat nu îți rezolvă problemele, ci stă alături de tine în timp ce treci prin ele. Prezența sa îți dă putere, iar îmbrățișarea lui te face să uiți că ți-a fost vreodată frică.

Odată ce ai experimentat acest tip de îmbrățișare, vei înțelege cu adevărat ce înseamnă să te conectezi cu cineva la nivelul sufletului. Și dacă sunteți suficient de norocoși să primiți acest dar, nu-l lăsați niciodată să plece - pentru că o astfel de îmbrățișare este un dar rar și prețios în viață. (Aurel David Aion)

Valentine's Day's-urile noastre de fiecare zi si din fiecare an (de cand am inceput sa le consemnam pe acest blog) :)))

2024 - Iubirea este Totul! Valentine's Day for ever!

2023 - Ursuleti indragostiti din toata lumea, iubiti-va!

2022 - De Valentine’s Day - Ursuleti din toate tarile, iubiti-va!

2021 - Valentine's Day - mai devreme!

2020 - Valentine’s Day

2019 - Noi doi de Valentine’s Day

2018 - Iubirea din Grădina lui Dumnezeu

2017 - Iubirea noastră, Frumoasa Iubire Măiastră

2016 - Valentine's Day for ever

O întâlnire de dragoste spirituală: când sufletele se recunosc reciproc

Există momente în viață când dragostea depășește fizic, trecând dincolo de simpla atracție sau interese comune. O întâlnire de dragoste spirituală este un astfel de moment - o experiență în care două suflete se recunosc în timp, spațiu și vieți.

Se întâmplă adesea pe neașteptate. Doi străini se întâlnesc, dar simt o familiaritate de nezdruncinat, ca și cum s-ar fi cunoscut dintotdeauna. Cuvintele devin inutile; energiile lor se împletesc într-o conversație tăcută și sacră. Este o iubire care nu se grăbește, ci se desfășoară cu sincronizare divină, purtând greutatea destinelor împletite.

Într-o astfel de conexiune, dragostea nu este posesie, ci înțelegere profundă. Este genul de iubire care trezește sufletul, răscolind amintiri uitate din viețile trecute sau dezvăluind căi nevăzute înainte. Aduce atât bucurie, cât și transformare, acționând adesea ca un catalizator al creșterii interioare și vindecării.

O întâlnire de dragoste spirituală este rară, dar când se întâmplă, schimbă totul. Ea ne amintește că dragostea nu este doar o emoție umană - este o forță divină, care ne conduce înapoi la esența a ceea ce suntem cu adevărat.

"Nu există scenarii ideale, nici circumstanțe perfecte în care totul să se așeze exact așa cum ai visat. Și, oricât de mult ne-am dori, locul perfect în care să înceapă „fericirea absolută” nu există.

Dar știi ce există cu adevărat?

Există oameni curajoși care aleg să iubească, nu pentru că este ușor sau comod, ci pentru că înțeleg că iubirea este un act de curaj. Oamenii care, în ciuda imperfecțiunilor lor și ale lumii din jur, își deschid inimile și își iau riscul de a fi vulnerabili.

Există oameni care, în ciuda fricilor și nesiguranțelor, încă mai visează și au puterea să creadă în ei înșiși, dar și în relația lor. Oameni care înțeleg că dragostea nu vine cu garanții, ci cu muncă, compromisuri și alegerea de a rămâne prezenți.

Viața perfectă? Nu, nu există.

Dar există momente perfecte. Momente de râsete sincere, de priviri care spun totul, de brațe care te fac să te simți acasă. Momente în care imperfecțiunea devine magică, iar imperfecțiunile voastre devin puntea care vă leagă mai strâns.

Nu aștepta „ziua perfectă” sau „momentul potrivit” pentru a trăi. Viața e acum. Iubirea e acum. Îndrăznește să trăiești, să iubești și să te bucuri de toate momentele imperfect perfecte. Și cel mai important, să nu-ți pese de ce spun alții.

Lumea ta este ceea ce construiești cu inima ta.

(Răzvan Vasile)

Iubirea nu e doar despre zilele însorite, despre zâmbete perfecte și promisiuni făcute la apogeul emoțiilor. Iubirea adevărată începe atunci când vezi și părțile întunecate ale celuilalt și alegi să rămâi.

Toată lumea poate iubi frumusețea unui apus, liniștea momentelor de fericire, dar câți pot iubi haosul? Câți pot privi în ochii celuilalt atunci când e în întuneric, când e rupt, când nu mai are nimic de oferit?

Spui că iubești, dar ai văzut vreodată cum reacționează când furia îi inundă sufletul? Ai văzut cum se prăbușește când pierde, când viața îi ia tot ce avea sigur? Ai stat lângă el atunci când a fost slab, confuz, copleșit de propriile sale frici?

Iubirea nu este doar despre lumina din oameni, ci și despre umbrele lor. Este despre acceptare, despre alegerea de a nu pleca atunci când nu îți mai oferă nimic în afară de tăcere, durere sau ziduri ridicate din frică.

Mulți se îndrăgostesc de iluzia unui om, dar puțini aleg să iubească realitatea lui.

Așa că, înainte să spui „te iubesc”, întreabă-te: îl iubesc doar când e frumos, puternic și liniștit? Sau pot să îl iubesc și când e haotic, confuz și departe de cine ar vrea să fie?

Pentru că doar atunci când poți iubi și decăderea cu aceeași intensitate cu care iubești frumusețea, abia atunci ai înțeles ce înseamnă, cu adevărat, iubirea. (Razvan Vasile)

Am trăit destul de mult, am văzut destule și am experimentat nașterea și prăbușirea iluziilor ca să știu că doar inteligența nu definește un om. Cineva poate deține toată cunoașterea lumii, stăpâni științe, citi scrieri antice și cita filozofii și, totuși, să se piardă în labirintul minții. Dar iubirea – iubirea este ceva mai profund.

Iubirea nu se învață; se aduce aminte.

Este cântecul scris pe suflet înainte să facem prima noastră respirație.

Iubirea nu este o idee, nu este un cuvânt, nu este o emoție care pâlpâie ca o lumânare în vântul împrejurărilor. Nu este ceva care să poată fi disecat în cărți sau măsurat în ecuații. Iubirea este forța eternă care se mișcă prin toate lucrurile, esența creației însăși. Este respirația Divinului care se mișcă prin fiecare dintre noi, chemându-ne acasă.

S-ar putea să nu fiu un om foarte inteligent după standardele lumii. Nu pretind că am toate răspunsurile și nici nu caut să fiu un savant al lucrurilor care, la urma urmei, contează prea puțin. Dar știu ce este iubirea.

Iubirea stă în furtună cu o forță neclintită, menținând spațiul pentru cei care și-au pierdut calea.

Iubirea este curajul de a spune adevărul chiar și atunci când vocile urii și dezbinării se ridică ca să-l înece. Iubirea înseamnă să știi că fiecare suflet, oricât de pierdut, este un fragment din Unul și că datoria noastră nu este să-i judecăm, ci să le aducem aminte de lumina lor.

Iubirea nu este slăbiciune; este cea mai mare putere. Este forța care transformă dușmanii în frați, străinii în familie și întunericul în lumină. Iubirea nu tremură în fața fricii; stă neclintită pentru că știe că frica este iluzia și numai iubirea este reală.

Am văzut lumea așa cum este, iluziile țesute ca să divizeze, manipuleze, controleze. Dar iubirea – iubirea adevărată – vede dincolo de toate acestea. Nu te întreabă de care parte stai, ce drapel fluturi, ce convingeri ai. Ea întreabă un singur lucru: ești dispus să trăiești în adevăr? 

Pentru că iubirea și adevărul sunt unul și același lucru.

Așadar, nu, s-ar putea să nu fiu un om foarte inteligent. Dar știu ce este iubirea. Și până la urmă, asta este tot ce contează.

Umblă în iubire. Stai în adevăr. Fii lumina.”

Autor: James William Kaler, Traducere Monica Poka

MINTEA ÎMPARTE, IUBIREA UNEȘTE.

Mintea este fascinată de dualitate. Ea etichetează totul: frumos sau urât, mic sau mare, bine sau rău. Este mecanismul prin care încearcă să înțeleagă lumea, să o ordoneze, să o facă accesibilă. Dar, în acest proces, mintea separă. Creează granițe, distanțe, ziduri invizibile între noi și ceilalți.

Iubirea, însă, nu cunoaște dualitatea.

Ea nu compară, nu judecă, nu analizează. Iubirea este unu.

Este întregul care lipește ceea ce mintea a rupt. Este forța care aduce împreună ceea ce părea despărțit pentru totdeauna.

Când privești cu mintea, vezi diferențele.

Când privești cu inima, vezi conexiunile.

Iubirea nu se întreabă dacă ceva este bine sau rău, mare sau mic. .

Ea doar există.

Este lipiciul care leagă sufletele, care umple golurile și care dărâmă zidurile create de frică, mândrie sau neînțelegere.

Așa cum Dumnezeu este unu, iubirea este esența care ne amintește că nu suntem separați, ci parte dintr-un întreg. Este răspunsul simplu la toate întrebările complicate.

Dacă simți că mintea ta îți împarte viața în bucăți, oprește-te. Începe să privești cu inima.

Lasă iubirea să fie lipiciul care unește ceea ce părea pierdut.

În iubire nu există separare, doar întreg. (Razvan Vasile)

RELAȚIILE SUNT OGLINZILE SUFLETULUI.

Fiecare relație pe care o ai reflectă relația pe care o ai cu tine însuți. Atragem ceea ce suntem, nu ceea ce ne dorim. Femeia care se nu teme de iubire va atrage un bărbat disponibil emoțional. Bărbatul care  se prețuiește va atrage o femeie care îl va pune mereu pe primul loc.

Iubirea nu este despre noroc, ci despre frecvență.

Dacă sufletul tău este în pace, vei trăi o relație frumoasa. Dacă nu te îndoiești de tine, vei atrage oameni care îți vor întări încrederea in tine. Dacă iti vei dori iubirea, vei întâlni partenerul care ti-o va oferi.

Un bărbat poate iubi cu adevărat doar atunci când se simte respectat și prețuit.

O femeie poate oferi din plin doar când se simte în siguranță și apreciată. Fără maturitate emoțională, relațiile devin câmpuri de luptă.

Când sufletul tău este rănit, relațiile devin un refugiu temporar sau un război constant. Dacă  îți vindeci fricile, vei atrage exact ceea ce te bucura cel mai tare: iubirea.

Iubirea nu este despre cine vine și pleacă din viața ta. Este despre cine rămâne atunci când se destramă iluzia. 

Dacă îți dorești un partener matur emoțional, fii mai întâi tu acel om.

Dacă vrei iubire autentică, nu accepta mai puțin.

Și când vei face asta, vei vedea cum lumea se aliniază la ceea ce ești. (Razvan Vasile)

SUFLETELE BĂTRÂNE - CUM IUBESC?

"Sufletele bătrâne nu vor să aibă o relație doar pentru a avea un partener, au nevoie de o dragoste pentru a crește împreună.

Sunt suflete care au trăit multe experiențe anterioare și de aceea vor să folosească această întrupare pe Pământ pentru a evolua, nu le place să piardă timpul.

AU UN SCOP DE VIAȚĂ MAI ÎNALT

Sufletele bătrâne vin în această lume cu un scop, o misiune și de multe ori cred că o iubire i-ar putea distrage de la îndeplinirea acestei sarcini.

Înainte de a căuta dragostea în cuplu, ei își acordă prioritate evoluției personale și înțelegerii misiunii lor de viață.

Deoarece o iubire necesită multă atenție și dăruire, ei ajung să lase puțin deoparte relațiile de dragoste mai banale.

Cu excepția cazului în care este tovarășul ideal pe drum, complementar și legat de scopul de manifestat.

În acest caz, întâlnirea are loc prin alchimie divină.

NU LE PLAC ÎNTÂLNIRILE MODERNE

Sufletele vechi nu se adaptează bine la întâlnirile convenționale.

Pentru ei, toate acestea sunt foarte superficiale.

Le plac întâlnirile adevărate, oamenii care se cunosc profund, se arată, se conectează cu sufletul lor și au energii similare.

Ei privesc sexul ca pe un act sacru.

Din păcate, aceste tipuri de întâlniri sunt rare în zilele noastre.

Oamenii vorbesc adesea prin aplicații, platforme de întâlniri, iar acest lucru nu face pe plac sufletelor bătrâne și crește dificultatea de a găsi dragoste, chiar dacă știu că ceea ce trebuie să fie, va fi.

NU LE PLACE „JOACA” SUPERFICIALĂ.

Vechea poveste a ego-ului: „Voi aștepta să mă suni. nu voi suna” sau „Mă voi preface că nu mă interesează” este ceva ce sufletelor bătrâne chiar nu le place.

Nu suportă personaje întruchipătoare, sunt foarte sensibili și adevărați, nu le place postura, sunt fermecători cu dorința de a face plăcere, sunt transparenți, direcți, cu sufletul gol și asta sperie o mulțime de oameni.

SUNT EXIGENTE

Sufletele bătrâne nu se întâlnesc cu oricine, doar pentru a avea companie sau pentru a umple golurile.

Dacă cred că persoana nu merită, nici măcar nu se deranjează.

Mulți oameni ajung să spună că sunt „prea pretențioși”, dar adevărul este că sufletele bătrâne vor pe cineva cu care să-și împărtășească viața.

Fiind predate și în echilibru pentru dragostea de sine, așteaptă sinergia aceleiași predări.

Ei decid să parieze pe cineva foarte special pe care să-l aibă alături, altfel preferă să fie singuri.

AU MULTE RĂNI EMOȚIONALE VECHI

Sufletele bătrâne au răni emoționale din această și din alte vieți. În mod normal, aceste suflete sunt întărite odată cu experiența, dar nu găsesc o viață ușoară în această întrupare, au multe provocări de depășit, unele foarte dureroase.

De aceea sunt foarte atenți, deoarece nu vor să sufere din nou.

Pentru a avea o relație cu cineva, trebuie să simtă că persoana este suficient de matură pentru a-și înțelege calea și evoluția.

VOR UN PARTENER ANGAJAT

Sufletele bătrâne au nevoie de un partener care vrea să fie lângă ei, care să le respecte și să le înțeleagă.

Nu pot fi alături de oameni care înșeală, posedă, împovărează sau limitează.

Ei înțeleg relația doar din libertate și IUBIRE.

Ei știu că o relație poate merge înainte doar dacă există o comunicare adevărată din inimă, o înțelegere pură între ei, dăruire și onestitate." (Sursa: Gabriella Cruz)

O relație care implică o conexiune profundă între parteneri nu este ceva ce apare din întâmplare sau pentru că ai noroc.

O astfel de relație se construiește în timp, este un proces în care sunt implicați ambii parteneri. O astfel de relație nu poate fi construită decât de doi oameni care au un nivel înalt de Conștiință, care se cunosc bine pe ei înșiși și care fac tot ce depinde ei pentru a-l cunoaște cât mai bine pe celălalt.

Conexiunile profunde se construiesc pe baze spirituale, nu pe egoism, nu pe disperarea de a-ți găsi un bărbat/ o femeie, nu pe teama de a rămâne singur, nu pe poftele sexuale, nu pe agitația hormonală, nu pe disperarea că ceasul tău biologic ticăie și nu vei mai putea face copii.

Orașele se construiesc pas cu pas, carierele se construiesc pas cu pas, averile făcute onest se construiesc pas cu pas, relațiile profunde se construiesc pas cu pas.

Dacă discutăm despre doi oameni care au o relație de cuplu bazată pe o conexiune profundă la nivel fizic, emoțional, intelectual și spiritual între cei doi, puteți fi siguri că acea relație nu a fost așa din primul moment în care cei doi s-au cunoscut. Oricât de mare a fost compatibilitatea/ rezonanța între cei doi la început, ei au ajuns la acea profunzime a relației în timp, pe măsură ce s-au cunoscut mai bine, pe măsură ce și-au dovedit reciproc că pot avea încredere unul în altul, pe măsură că au dovedit că știu să se asculte unul pe altul, să se ajute unul pe altul, etc.

O mulțime de oameni nu înțeleg că o relație de cuplu sănătoasă, armonioasă, o conexiune profundă la nivel fizic, emoțional, mental și spiritual între doi oameni, se construiește în timp, este un proces în care este necesar să fie implicați la modul serios ambii parteneri și care trebuie să rămână o prioritate pentru ambii parteneri tot restul vieții.

Este ca atunci când dicutăm despre o casă: dacă ai construit o casă frumoasă, spațioasă, este minunat, dar ea necesită permanentă atenție, pe parcursul timpul va fi nevoie de retușuri/ reparații/ modernizări/ reamenajări. Dacă nu te mai ocupi de acea casă, dacă nu mai faci curățenie periodic, dacă să nu mai faci reparațiile necesare, dacă nu o mai întreții, e o chestiune de timp până când acel imobil va ajunge o ruină.

Este responsabilitatea ta să te asiguri că nu-ți dai „materialele de construcție” de calitate pe mâna unui individ care are un trecut care-l arată a fi un „constructor” dubios, care și-a înșelat „clienții” anteriori.

Și e tot responsabilitatea ta să te asguri că dacă ai avut în trecut experiențe nefericite cu astfel de „constructori” care și-au promis ceva și ți-au livrat altceva, n-o să-i tratezi pe toți „constructorii” ca și cum ar fi la fel ca acela care te-a înșelat pe tine.

Învață lecțiile din experiențele anterioare și dacă vrei să-ți construiești o „casă”, asigură-te că îți folosești discernământul atunci când îți alegi următorul „constructor”. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

“O relație luminată este un sanctuar construit pe prezența directa, nefiltrată, a două suflete care se văd cu ochi limpezi.

Este locul în care iubirea transcende nevoia de a deține sau de a defini, dizolvându-se în ceva infinit și eteric.

Aici, inima își găsește libertatea – nu legată de așteptări, ci de o reverență liniștită față de călătoria celuilalt.

Fiecare partener este o oglindă, care reflectă lumina și umbra, atragându-l pe celălalt mai adânc în recunoaștere de sine, creștere și adâncimea tăcută a cine sunt cu adevărat.

Relația devine o alchimie sacră, în fiecare moment un catalizator pentru trezire, devenire și vindecare.

Într-o uniune luminată, vulnerabilitatea nu mai este privită ca un risc, ci ca un dar, o ofrandă pentru terenul sacru dintre ei.

Cuvintele, acțiunile și chiar tăcerile lor sunt intenționate, vii cu deplinătatea adevărului lor. Ei învață unul de la celălalt nu prin presupuneri, ci printr-o dezlegare răbdătoare, îmbrățișând fiecare fractură, fiecare îndoială și fiecare vis.

Aici, obișnuitul devine extraordinar, infuzat cu sens și mirare. Cele mai simple gesturi – o atingere, o privire, o respirație împărtășită – țin greutatea a o mie de vieți.

Ei cresc împreună, nu din nevoie, ci dintr-o chemare profundă, de netăgăduit, de a asista unul la desfășurarea celuilalt, de a fi ancora și aripile.

Și când apar furtunile, așa cum se întâmplă în mod inevitabil, dragostea lor nu este măturată, ci înrădăcinată mai adânc.

Sunt războinici ai inimii, dispuși să înfrunte disconfortul, să păstreze spațiu unul pentru rănile celuilalt, știind că furtunile poartă în ei puterea de a curăța și de a reînnoi.

Ei au încredere în legătura pe care au construit-o, știind că a fost creată nu în grabă, ci prin îngrijire atentă, onestitate, răbdare și har.

Ei sunt sanctuarul celuilalt, nu căutand să se vindece, ci mergand unul langă altul in timp ce se vindecă pe ei insisi, creand un spatiu de totalitate din care iubirea lor poate curge liber.

Această iubire nu cunoaște limite pentru că este o iubire care nu se agață; îi permite fiecăruia să se avânte, să exploreze, să devină mai mult ceea ce este.

Ei onorează reciproc autonomia, înțelegând că adevărata unitate înflorește numai atunci când fiecare este suveran.

Aceasta este frumusețea unei relații iluminate – două suflete în armonie, care nu se pierd unul în celălalt, ci se regăsesc profund, creând împreună o iubire care transcende timpul, o uniune care se simte atât veche, cât și atemporală, o mărturie a puterii inimilor trezite împletite…”

Sursa: Katie Karama

"Când întâlnești un om care este aliniat cu Menirea ta te simți de parcă era menit ca drumurile voastre să se unească. Constați că obiectivele/ visurile voastre sunt complementare în moduri surprinzătoare.

Este posibil să constatați că punctele tari ale unuia dintre voi sunt punctele slabe ale celuilalt și reciproc, ceea ce face ca împreună să fiți o echipă care funcționează minunat și care este capabilă să realizeze mult mai mult decât ați fi fost capabili să realizați de unul singur fiecare dintre voi.

Este posibil să constatați că vă completați într-un mod armonios, că în parteneriatul vostru lucrurile se întâmplă/ se fac/ curg natural, ca și cum totul ar fi fost orchestrat de o Putere mai înaltă decât puterea voastră.

Cel mai des, oamenii care au Meniri care se completează reciproc încep prin a constata că împărtășesc valori comune. Și nu e vorba despre valori superficiale, ci de valori profunde – precum integritatea, credința nezdruncinată în Dumnezeu sau faptul că faceți o prioritate din evoluția voastră spirituală, care creează fundația pe care ulterior se construiește conexiunea divină.

Acest gen de fundație creează un sentiment de stabilitate și de încredere reciprocă în relație, pentru că amândoi știți că alegerile voastre sunt făcute în baza acelorași standarde.

Nu e nevoie să vă dați explicații sau să vă justificați alegerile în mod constant în fața partenerului, pentru că sunteți deja pe aceeași lungime de undă, de cele mai multe ori este evident pentru celălalt de ce ați făcut un anumit lucru/ o anumită alegere." (Joe Dispenza) Traducerea Mihaela Dan

"Într-o relație de tipul conexiunii divine, dincolo de valorile comune ale celor doi parteneri, faptul că Menirile lor sunt complementare/comune se manifestă într-o viziune comună și obiective comune.

Este posibil să constatați că visurile voastre se aliniază într-un mod uluitor, aproape profetic. Poate că v-ați simțit chemați să faceți diferența în această lume într-un anumit domeniu, iar partenerul vostru are același gen de aspirații, în același domeniu, talentele/ Darurile lui completând într-un mod uimitor talentele/ Darurile voastre.

Și nu e vorba doar despre a avea puncte de interes/ pasiuni similare, este vorba despre faptul că vă mișcați în aceeași direcție, cu aceeași intenție, că aveți aceeași viziune. Și fiecare dintre voi simțiți că celălalt este ca un catalizator, iar faptul că lucrați împreună vă propulsează pe amândoi mult mai sus și mult mai repede decât dacă ați fi acționat separat. Fiecare simțiți că era menit să lucrați împreună în acel domeniu.

Din acest motiv – ca și din altele, relația voastră vă dă un sentiment de împlinire greu de descris în cuvinte, o împlinire care nu este experimentată în relațiile obișnuite.

Iar aceasta nu ține doar de atingerea unor obiective exterioare, ci și de satisfacția interioară că ești în aliniere cu ceea ce vrea Dumnezeu de la/ pentru tine, că îți împlinești Menirea." (Joe Dispenza) Traducerea Mihaela Dan

"Când lucrezi împreună cu omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine la a vă împlini Menirea, provocările devin oportunități de creștere, obstacolele cu care vă confruntați nu le percepeți ca niște bariere puse în calea voastră, ci ca pe niște trepte care vă duc tot mai sus. Voi vă confruntați împreună cu aceste provocări, știind că sunt elemente obligatorii în Călătoria voastră.

De asemenea, faptul că aveți o Menire comună vă face să fiți unul pentru celălalt un partener care oferă un feedback sincer și să vă cereți unul altuia să vă asumați responsabilitatea pentru acțiunile voastre, să nu vă lăsați pe tânjeală, să nu vă complaceți în zona de confort. Și nu discutăm despre a-l critica sau a-l judeca pe celălalt, ci despre a-l încuraja pe celălalt, despre a-l susține, despre a-l face atent atunci când a luat-o pe arătură. Vă impulsionați unul pe altul să creșteți, să fiți disciplinați, să rămâneți concentrați pe ceea ce contează cu adevărat.

Acest lucru întărește legătura voastră, pentru că amândoi știți că vă puteți baza pe celălalt ca să vă ajute să păstrați drumul drept, pentru a realiza ceea ce v-ați propus.

Pentru că nu este vorba doar despre ce realizați împreună, despre succesul (exterior) pe care-l împărtășiți; este vorba și despre satisfacția/ împlinirea faptului că tu, ca ființă, ai făcut diferența în comunitate/ lume.

Fie că este vorba despre diverse tipuri de servicii pe care le oferiți sau de faptul că împreună faceți lucruri care îi inspiră pe cei din jur să evolueze, parteneriatul vostru devine o forță a Binelui în comunitate/ lume.

Și în timp începeți să înțelegeți cum se încadrează parteneriatul vostru în Marele Plan al lui Dumnezeu, iar această conștientizare vă dă un sentiment de recunoștință și de smerenie. Înțelegeți că relația voastră nu este numai despre fericirea voastră personală, ci și despre a răspunde unei Chemări mai înalte.

Fiecare dintre voi aduce în relația voastră – care este o conexiune divină - anumite calități/Daruri care, combinate, creează ceva măreț. Voi prețuiți calitățile/ punctele tari ale fiecăruia dintre voi și vă susțineți reciproc creșterea. Nu concurați între voi, ci colaborați într-un mod care onorează contribuția fiecăruia, pentru atingerea unui Scop comun.

Modul în care funcționează relația voastră este unul care vă împuternicește și în același timp, vă dă sentimentul libertății personale." (Joe Dispenza) Traducerea Mihaela Dan

"Sentimentul de profundă pace interioară pe care îl ai atunci când ești într-o conexiune divină îți dă un echilibru, o stabilitate pe care nu o găsești într-o relație de cuplu obișnuită.

Ești capabil să privești viitorul dintr-o postură echilibrată, nu ești disperat că trebuie să faci anumite lucruri, nu simți nevoia să forțezi nimic, nu simți nevoia să grăbești nimic, nu mergi pe principiul că dacă ceva nu merge, este treaba ta să găsești un mijloc de a face ca lucrurile să se întâmple așa cum vrei tu. Tu ai încredere în Cronologia divină și știi că atunci când Dumnezeu va considera că este momentul potrivit, te va ghida către locul potrivit și îți va aduce în cale oamenii potriviți și resursele necesare.

Relația voastră avansează în ritmul care se simte natural pentru voi, sunteți liberi, nu vă simțiți obligați să vă încadrați în normele societății, să răspundeți așteptărilor celor apropiați, să vă conformați standardelor fixate de alții.

Voi vă trăiți viața prețuind fiecare moment și având încredere că ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla.

Chiar și în momentele de incertitudine pacea interioară rămâne.

Viața este imprevizibilă și încercările sunt inevitabile, dar când cineva este ales de Dumnezeu pentru tine, când ești într-o conexiune divină, tu ai sentimentul că ești în siguranță, orice s-ar întâmpla, pentru că știi că nu ești singur. "(Joe Dispenza) Traducerea Mihaela Dan

"Chiar și după ce ați intrat într-o relație de tipul conexiunii divine, vor continua să apară semne uimitoare (sincronicități sau alte tipuri de semne), care sunt o reamintire a faptul că legătura voastră este orchestrată divin și are un scop mai înalt decât simpla tovărășie, că este o parte din Planul divin.

Aceste semne vă fac să simțiți o profundă recunoștință pentru ceea ce v-a oferit Divinitatea și să vă simțiți și mai conectați cu Dumnezeu.

Când Dumnezeu aduce în calea ta omul pe care El l-a ales pentru tine are loc o „reorganizare” a vieții tale, e ca și cum niște piese de puzzle pe care nu reușeai să le pui alături pentru a forma un întreg, dintr-odată se îmbină unele cu altele și dau imaginea completă - imagine pe care în trecut tu nu o puteai vedea.

Acest tip de claritate nu se referă doar la faptul că ești perfect conștient de rolul acelui om în viața ta, dar se extinde și înțelegerea pe care o ai asupra propriei Căi.

Conexiunea dintre voi se simte ca având o semnificație profundă, ca fiind parte din Marele Plan al lui Dumnezeu.

De la bun început, prezența acestui om în preajma ta îți dă sentimentul că locul lui este lângă tine. Valorile sale, principiile/ visurile/ viziunea sa par să se alinieze într-un mod uimitor cu valorile/ principiile/ visurile/ viziunea ta.

Se simte din prima că rezonați în aspectele esențiale. Această rezonanță la nivel profund face ca relația voastră să fie de la început bazată pe autenticitate, iar asta are ca efect faptul că relația înflorește în solul adevărului și încrederii reciproce." (Joe Dispenza) Traducerea Mihaela Dan

"Experiența pe care o ai în cadrul unei conexiuni divine îți schimbă radical perspectiva asupra relațiilor.

Dacă relațiile tale anterioare au însemnat neînțelegeri, dezamăgiri, trădări, minciuni, certuri, suferință, conexiunea divină este cu totul altceva. Partenerul pe care ți l-a ales Dumnezeu nu mai este o distragere de la Calea ta, nu mai este momeala care te determină să faci un ocol, ci este omul potrivit la momentul potrivit, în conformitate cu Planul lui Dumnezeu.

El are calitățile pentru care te-ai rugat sau pe care poate nici nu știai că este nevoie să le aibă ca să fie omul potrivit pentru tine.

El reprezintă dovada clară că alegerile pe care le face Dumnezeu pentru noi sunt mai bune decât cele pe care le facem noi pentru noi înșine.

Omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine te provoacă/ inspiră să-ți urmezi Calea cu mai multă hotărâre, dar nu prin a te forța să faci ce vrea el, ci prin a te încuraja, a te ajuta într-un mod pe care-l percepi a fi plin de respect și iubire.

El te ajută să vezi mai clar ce este cu adevărat important și ce nu, să te eliberezi de distrageri și de poveri pe care nu este responsabilitatea ta să le duci și care în trecut te epuizau.

Este ca și cum venirea sa în viața ta dă semnalul începutului unui sezon de înnoire, în care tot ce era dat peste cap în viața ta se așează în mod magic la locul potrivit.

De asemenea, apariția acestui om în viața ta este începutul unei perioade în care ai senzația că auzi mai clar mesajele pe care le are Dumnezeu pentru tine. Simți că poți lua niște decizii tranșante, pe care în trecut nu ai avut puterea/ curajul să le iei. Ești mai deschis la a asculta ghidarea divină, după ce te-ai convins ce binecuvântare este în viața ta omul pe care l-a ales Dumnnezeu pentru tine.

Acest om îți amintește permanent că Dumnezeu comunică în diverse moduri cu tine și te încurajează să-L asculți. În acest fel îți întărește credința în Dumnezeu și în Puterea Sa."(Joe Dispenza) Traducerea Mihaela Dan

"Conexiunea divină cu omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine te învață, printre altele, să fii mai selectiv cu oamenii pe care îi accepți în preajma ta, să te concentrezi pe calitate, nu pe cantitate.

Începi să te simți atras doar de persoane/ anturaje/ locuri care reflectă pacea din interiorul tău, care aduc plus valoare vieții tale.

Pe de altă parte, începi să simți că nu-ți mai este locul alături de persoane/ anturaje/ în locuri care nu mai servesc Binelui tău, care nu sunt aliniate cu valorile/ principiile tale.

Aceste schimbări în ceea ce privește cercul apropiaților tăi nu se întâmplă la modul forțat/ brutal, ci în mod natural. Unii ies din viața ta, alții intră.

Un alt beneficiu important al unei conexiuni divine este că aceasta stimulează evoluția spirituală a ambilor parteneri. Ambii parteneri se simt VĂZUȚI, AUZIȚI, ÎNȚELEȘI, susținuți. Voi vă provocați unul pe altul într-un mod sănătos, vă încurajați/ susțineți/inspirați în a evolua.

Relația voastră oferă spațiul necesar pentru ca fiecare dintre voi să vă simțiți susținuți să evoluați, nu împiedicați/ trași în jos de celălalt.

Într-o asemenea relație evoluția spirituală este ceva dorit, ceva palpitant, este o prioritate, nu un inconvenient.

Chiar și în momente de presiune externă, legătura dintre parteneri se simte sigură, stabilă, pentru că această relație este hotărâtă de Dumnezeu. Relația voastră este o sursă de putere." (Joe Dispenza) Traducerea Mihaela Dan

„Când persoana trimisă de Dumnezeu pentru tine intră în viața ta, prezența ei va aduce un sentiment de pace în interiorul tău. Această pace interioară o să fie subtilă la început, dar după un timp o să conștientizezi că este profund transformatoare.

Nu este vorba doar despre absența conflictului care degenerează în adevărate drame în relația voastră, deși și acest lucru contează. Ceea ce este mult mai important și mai profund este rezonanța pe care o simți cu acea persoană, armonia evidentă dintre voi. Și nu este ceva ce are loc „din întâmplare”, este modul în care Dumnezeu te informează că relația respectivă este parte integrantă din Călătoria care înseamnă evoluția ta și împlinirea Menirii tale.

La început o să te întrebi „De unde știu eu că el/ea este omul potrivit pentru mine? Această senzație de pace interioară poate să fie înșelătoare, poate să se schimbe în timp”.

Nu este vorba despre a avea o relație perfectă (nu există așa ceva) și nici despre a avea o relație lipsită de provocări, ca să-ți pstrezi acea stare de pace interioară. Pacea despre care vorbim nu este dată de absența completă a fricțiunilor, ci despre capacitatea de a-ți păstra echilibrul/ pacea interioară chiar și în situații mai dificile.

Viața te ridică și te coboară, te provoacă în fel și chip și orice relație - chiar și una aliniată divin - se va confrunta cu provocări. Dar în mijlocul haosului reușești să-ți păstrezi pacea interioară, să păstrezi convingerea că ești pe Calea ta.

Această pace interioară vine din faptul că tu nu încerci să foțezi să se întâmple niște lucruri, că nu încerci să controlezi rezultatul unor situații complicate, că nu recurgi la manipulare, pentru a te asigura că se leagă niște lucruri care altfel nu s-ar lega. Tu curgi cu fluxul, accepți ceea ce-ți aduce Viața în cale, permiți ca lucrurile să se lege în mod organic/ firesc. Nu încerci să atragi atenția unor oameni care te interesează, nu forțezi apropierea de ei, nu încerci să intri pe ușa din dos în locurile în care știi că se află ei, nu recurgi la manipulare pentru a-i face să te placă, nu încerci să controlezi relația cu ei. Îți vezi liniștit de treaba ta, pentru că știi că ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Relația cu omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine îți dă o stare de pace interioară chiar și în momentele dificile, pentru că știi că acest om este adus de Dumnezeu în viața ta, că relația voastră este Voia lui Dumnezeu și că oricât ar fi dificile încercările prin care treceți în viață, mâna lui Dumnezeu este deasupra voastră. Aceste încercări vor întări și mai mult relația voastră, pentru că știți că sunteți împreună în această Călătorie provocatoare și că ați fost aduși împreună pentru un Scop mai înalt decât simpla relație de cuplu.

Când omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine intră în viața ta, unul dintre semne este acela că TE ÎNCURAJEAZĂ SĂ EVOLUEZI, să devii o Versiune mai Bună a ta.

Când Dumnezeu trimite pe cineva în viața ta, acea persoană nu te va trage în jos, nu te va face să te simți lipsit de valoare, nu te va descuraja, ci dimpotrivă, te va încuraja să crești tot mai mult. Acel om nu îți va cere să te schimbi în moduri care îți compromit integritatea, ci îți va cere se devii cea mai Bună Versiune a ta.

Acest lucru este extraordinar de important, pentru că merge dincolo de simpla validare a valorii tale sau de simpla admirație cu privire la omul care ești/ realizările tale de până acum. Este vorba despre faptul că acel om este conștient că relația/ echipa voastră evoluează pe măsură ce evoluați fiecare dintre voi, la nivel individual.

Dacă ești într-o relație cu omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine, evoluția nu este o opțiune, ci este singura opțiune, pentru că acel om nu te va lăsa să te bălăcești în mediocritate/ să te plafonezi în zona ta de confort.

Relația nu va funcționa dacă unul dintre voi evoluează permanent, iar celălalt stagnează.

Frumusețea acestei provocări în relația cu omul ales de Dumnezeu pentru tine este aceea că acel om nu te condiționează/ obligă să crești, ci te inspiră și te susține, el este un exemplu viu despre ce înseamnă să evoluezi.

Acel om te va provoca să te manifești tot mai mult la modul autentic, să renunți la măștile pe care le foloseai în diferite contexte, să-ți rostești adevărul. El te va încuraja să-ți urmezi visurile, să-ți asumi riscuri, să-ți împlinești cel mai înalt potențial. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Una dintre cele mai importante conștientizări pe care le au cei care sunt într-o relație cu omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru ei este că acel om nu le-a fost trimis ca să-i completeze, ca să-i împlinească/ facă fericiți, ci el este oglinda în care ei se pot vedea mai clar pe ei înșiși.

Acel om reflectă talentele și abilitățile pe care poate că tu nu le-ai identificat încă la propria persoană, de care tu încă nu ești conștient.

El nu a fost plasat în viața ca să umple golul tău interior, ci ca să te ajute să conștientizezi că ești o ființă întregă/ completă, că nu ai nevoie de altcineva care să te completeze. El te ajută să explorezi zone din interiorul tău la care nu ai avut niciodată curajul să te uiți, să descoperi cine ești cu adevărat.

Această dinamică relațională nu se bazează pe competiție, pe comparație sau pe invidie, nu există „eu sunt mai bun decât tine”, pentru că ambii parteneri înțeleg că fiecare are calea lui și că fiecare crește în ritmul lui.

Relația este un parteneriat în care ambii parteneri fac o prioritate din evoluția lor pe toate planurile. Într-o astfel de relație nu este loc pentru stagnare.

Faptul că acel om SCOATE CE ESTE MAI BUN DIN TINE este un semn că el este trimis de Dumnezeu la tine. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Relația cu omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine îți dă o stare de pace interioară chiar și în momentele dificile, pentru că știi că acest om este adus de Dumnezeu în viața ta, că relația voastră este Voia lui Dumnezeu și că oricât ar fi dificile încercările prin care treceți în viață, mâna lui Dumnezeu este deasupra voastră. Aceste încercări vor întări și mai mult relația voastră, pentru că știți că sunteți împreună în această Călătorie provocatoare și că ați fost aduși împreună pentru un Scop mai înalt decât simpla relație de cuplu.

Când omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine intră în viața ta, unul dintre semne este acela că TE ÎNCURAJEAZĂ SĂ EVOLUEZI, să devii o Versiune mai Bună a ta.

Când Dumnezeu trimite pe cineva în viața ta, acea persoană nu te va trage în jos, nu te va face să te simți lipsit de valoare, nu te va descuraja, ci dimpotrivă, te va încuraja să crești tot mai mult. Acel om nu îți va cere să te schimbi în moduri care îți compromit integritatea, ci îți va cere se devii cea mai Bună Versiune a ta.

Acest lucru este extraordinar de important, pentru că merge dincolo de simpla validare a valorii tale sau de simpla admirație cu privire la omul care ești/ realizările tale de până acum. Este vorba despre faptul că acel om este conștient că relația/ echipa voastră evoluează pe măsură ce evoluați fiecare dintre voi, la nivel individual.

Dacă ești într-o relație cu omul pe care l-a ales Dumnezeu pentru tine, evoluția nu este o opțiune, ci este singura opțiune, pentru că acel om nu te va lăsa să te bălăcești în mediocritate/ să te plafonezi în zona ta de confort.

Relația nu va funcționa dacă unul dintre voi evoluează permanent, iar celălalt stagnează.

Frumusețea acestei provocări în relația cu omul ales de Dumnezeu pentru tine este aceea că acel om nu te condiționează/ obligă să crești, ci te inspiră și te susține, el este un exemplu viu despre ce înseamnă să evoluezi.

Acel om te va provoca să te manifești tot mai mult la modul autentic, să renunți la măștile pe care le foloseai în diferite contexte, să-ți rostești adevărul. El te va încuraja să-ți urmezi visurile, să-ți asumi riscuri, să-ți împlinești cel mai înalt potențial. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Omul care este trimis de Dumnezeu în viața ta nu este doar un partener care te face să te simți iubit și acceptat așa cum ești, dar este și cel care te provoacă să-ți privești acele aspecte mai plăcute ale tale, pe care în trecut ai refuzat să le accepți/ vezi/ integrezi, te provoacă să accepți niște adevăruri inconfortabile/ dureroase despre tine, pe care ai prefera să le treci cu vederea.

Și nu este vorba despre faptul că el arată cu degetul către aceste aspecte și te judecă pentru ele, ci este vorba despre faptul că el creează un spațiu emoțional în care te simți în siguranță ca să te uiți la acele aspecte, să le accepți ca fiind ale tale, să te ocupi de ele și astfel, să evoluezi.

Asta înseamnă să iubești cu adevărat pe cineva: să îl ajuți pe acesta să se confrunte cu părțile mai întunecate ale sale, în loc să-l lași să le evite și astfel, să-și blocheze propria evoluție.

Într-o relație orchestrată divin, cei doi parteneri aleg ca în loc să evite la nesfârșit disconfortul/ durerea pe care o implică uneori procesul de transformare personală, să îmbrățișeze acest disconfort/ durere și să se susțină unul pe altul în timp ce fac acest lucru.

Ca să devii cea mai Bună Versiune a ta este necesar să te uiți atent în interiorul tău, să accepți să vezi acele părți alte tale pe care le-ai negat/ ignorat/ condamnat, să procesezi niște emoții pe care le-ai reprimat/ evitat.

Poate că partenerul tău nu are întotdeauna răspunsurile la întrebările tale, în timp ce treci prin acest proces inconfortabil/ dureros, dar el îți oferă întotdeauna spațiul de care ai nevoie pentru a procesa în ritmul tău acea experiență/ acele emoții.

O relație orchestrată divin este o alianță sacră, care susține o profundă transformare a ambilor parteneri. (Jordan Peterson) Traducerea Mihaela Dan

Eu sunt căsătorit de peste 20 de ani și unul dintre lucrurile pe care le-am descoperit în viața mea a fost că atunci când tu, ca bărbat, înțelegi cu adevărat ce înseamnă să fii soț, femeia care este menită să fie soția ta o să apară.

La ce mă refer, când spun asta?

Eu, ca bărbat (ca orice bărbat), sunt Adam.

Gândiți-vă la povestea lui Adam. Eva a fost creată de Dumnezeu din coasta lui. Eva este o parte din el. Deci este necesar să aflu cine sunt eu cu adevărat, pentru că Eva (partenera mea) este „creată” din același „material”.

Ceea ce vreau să spun este că femeia pe care o aștept, care se potrivește cu mine, este aceea care rezonează cu interiorul meu, cu cine sunt eu cu adevărat. De mine depinde să descopăr cine sunt eu cu adevărat, ca să atrag acea femeie în viața mea. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

Rolul nostru, ca soți, este să fim capul familiei, protectorul familiei, să fim cei care se asigură că acea familie are ceea ce-i trebuie din punct de vedere material, că acea familie face față dificultăților care inevitabil apar. Soțul este cel care are această responsabilitate.

Abia după ce s-a încheiat prima mea căsnicie am înțeles că eu, ca bărbat, trebuie să ofer, înainte să cer de la partenera mea. Eu, ca bărbat, trebuie să fiu dispus să o iubesc din toată inima, trebuie să fac din ea o prioritate, pentru că altfel, acea femeie care este menită să mă ajute să-mi împlinesc Menirea nu va veni și pentru că altfel nu voi obține ceea ce-mi doresc cu adevărat de la o femeie nici dacă îi cer, nici dacă mă plâng, nici dacă o rog, nici dacă o implor, nici dacă o ameninț, în niciun alt mod.

Am înțeles că dacă fac din nevoile ei o prioritate, obțin tot ceea ce-mi doresc.

Am descoperit că dacă eu mă comport în așa fel, încât o fac să simtă că o pun pe primul loc, nu mai este nevoie să mă rog de ea să facem sex, fiindcă este mereu disponibilă. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

Eu nu sunt un tip romantic, în sensul obișnuit al cuvântului. Dar eu mă trezesc în fiecare dimineață având ca prioritate să o susțin în toate modurile posibile pe soția mea. Și am descoperit că atunci când faci asta, nu mai e nevoie să fii „romantic” în acel sens „obișnuit” al cuvântului.

Tot ceea ce fac pentru mine, pentru că mă iubesc pe mine însumi, pentru că am grijă de mine însumi, fac și pentru ea, pentru că o iubesc și pentru că este important pentru mine să am grijă de soția. Este responsabilitatea mea ca soț să fac asta.

Bărbatul este capul familiei, este cel puternic, este liderul, el dă direcția în care merge acea familie. Dar nu poți fi un lider bun dacă nu te pui în serviciul celor pe care-i conduci, dacă nu urmărești Binele acestora, dacă nu acționezi/ iei decizii din spațiul iubirii. O femeie nu se va lăsa condusă de un bărbat dacă nu poate avea totală încredere în el, dacă nu se simte iubită, respectată, prețuită.

Rolul unui soț este să se pună în serviciul familiei sale. Și mulți bărbați nu înțeleg asta.

Rolul unui soț este unul foarte dificil și contribuția lui în familie deseori nu este prețuită la adevărata valoare de soție și de copii. Și asta poate crea frustrare. Uneori ai nopți nedormite, pentru că nu știi ce să faci într-un moment de criză, uneori ești foarte îngrijorat când o situație este foarte grea și nu poți vorbi cu ceilalți, fiindcă nu vrei să-i sperii, uneori trebuie să găsești singur o soluție ca să ieșiți din impas, uneori suferi și ai vrea să pleci undeva departe de toți și de toate, dar rămâi acolo și te confrunți cu toate acele probleme și de aceea e greu când în astfel de cazuri, când ai găsit o soluție, nu auzi un „Mulțumesc”, pentru că cei din familie poate nici nu știu cât de aproape ați fost de dezastru. Dar este responsabilitatea ta, ca bărbat, să te ocupi de lucrurile astea și să găsești soluții pentru familia ta. Este responsabilitatea ta să te aduni chiar și în momente dramatice și să-ți ghidezi familia.

Eu, unul, mi-am creat propriul sistem de recompense, pentru că nu mă pot baza pe alții să-mi recunoască meritele. Și sunt conștient că faptul că sunt la modul tot mai profund în serviciul familiei mele face ca eu să evoluez tot mai mult.

Indiferent că cei din jur își dau seama sau nu, faptul că eu mă pun în serviciul familiei mele este un mod de a lucra la propria evoluție. Și eu îmi ofer propriile recompense pentru pașii înainte pe care-i fac, nu am nevoie ca alții să onoreze creșterea mea. Este plăcut când alții îți celebrează creșterea, dar nu am nevoie de asta ca să mă simt bine în pielea mea.

Poate că uneori, în perioade foarte dificile, copiii noștri nici nu au idee cât de greu a fost pentru noi ca să gestionăm lucrurile în așa fel, încât ei să nu sufere prea mult. Și ei nu sunt recunoscători pentru ceea ce am făcut noi, ca tați, pentru că nu știu ce am făcut, nu știu cât a fost de greu să găsim acele soluții care să-i protejeze. Dar noi nu avem nevoie neapărat de recunoștința lor, e suficient să știm că dacă nu eram noi, să ne ocupăm de acea problemă, copiii ar fi trecut printr-o perioadă foarte grea.

Și o să mai spun ceva: poate că la prima vedere pare că nu e corect ca noi ca soți/ tați să avem o asemenea responsabilitate uriașă și să nu avem parte de recunoștința familiei pentru tot ceea ce facem, dar toate aceste eforturi pe care le facem pentru a servi familia sunt recompensate de Dumnezeu. Oricând treceți printr-o situație care vi se pare că nu e corectă, puteți fi siguri că se va face dreptate, că totul este reglat de Dumnezeu. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

Sunt unii care spun că „bărbații n-au nimic de câștigat de pe urma faptului că se căsătoresc, au numai de pierdut”.

Asta nu e adevărat.

Principalul lucru pe care-l câștigă bărbații când se căsătoresc este acela că se cunosc mai bine pe ei înșiși, că își văd adevărata valoare – mă refer la bărbații care își asumă cu adevărat responsabilitățile unui soț.

Cel mai dificil test al unui bărbat este acela în care ești capul unei familii, când trebuie să dovedești că ești capabil să fii cel care asigură tot ceea ce este nevoie pentru acea familie, când ești protectorul acelei familii, când ești capabil să faci față tuturor provocărilor pe care le implică o familie.

Nu știi de ce ești capabil până când nu ajungi să gestionezi tot ce înseamnă o familie, până când nu vezi cum faci față atunci când viețile altora depind de tine.

Poate că tu ai impresia că ești bărbat adevărat, că poți face față la orice, dar până nu ai o familie și nu dovedești că ești capabil să ai grijă de niște oameni care depind de tine cu viața lor, nu știi de ce ești capabil. Abia atunci când ai niște oameni care depind de tine ca să le asiguri un acoperiș deasupra capului, hrană, haine, depind de tine să plătești facturile, să fii stabil emoțional în vremuri grele, depind de tine să îi ghidezi când se întâmplă o situație de criză și tu însuți nu înțelegi ce se întâmplă, abia atunci știi dacă ești un bărbat adevărat sau nu.

Așa descoperi cine ești cu adevărat. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

Noi avem impresia că a fi un om echilibrat înseamnă a fi nemișcat.

Nu, echilibrul ți-l menții fiind într-o permanentă mișcare și făcând ajustările necesare, în funcție de ceea ce se întâmplă.

Nu ești niciodată nemișcat, nu ești niciodată rigid, ci ești într-o permanentă dinamică, ești flexibil și faci ajustările necesare pe măsură ce viața îți aduce în față diverse situații. Cheia echilibrului este să ții cât mai aproape de centru, să nu te duci în extreme – să fii centrat.

Ca bărbat care are o familie și își asumă responsabilitatea de a fi capul familiei, eu îmi caut centrul, îmi caut echilibrul interior, pentru ca apoi să pot face față furtunilor exterioare.

În viață totul se schimbă. Eu mă schimb, soția mea se schimbă, copiii mei se schimbă, viața este dinamică.

De aceea, ca bărbat, nu-ți poți permite să fii vraiște din punct de vedere emoțional, este necesar să fii capabil să-ți ții cumpătul, să te echilibrezi și să iei deciziile cele mai potrivite pentru familia ta. Soția ta poate să fie vraiște din punct de vedere emoțional, ea e femeie, ea poate să aibă suișuri și coborâșuri emoționale de-a lungul unei zile sau a unei perioade mai dificile, dar tu, ca bărbat, trebuie să fii echilibrat emoțional, să fi centrat, să fii stăpân pe situație, ca să poți vedea clar lucrurile și să poți lua decizii care vă sunt benefice.

Viața este o călătorie, căsnicia este o călătorie, creșterea copiilor este o călătorie. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

Când spun că tu, ca bărbat, nu-ți poți permite să fii vraiște din punct de vedere emoțional, nu spun că e de dorit să fii inert din punct de vedere emoțional, să fii blocat din punct de vedere emoțional, să nu simți nimic. Dacă nu ai emoții, dacă nu ai inima deschisă, nu poți iubi cu adevărat o femeie.

Eu mi-am petrecut o mare parte din viață cu inima închisă, refuzând să simt/ iubesc, amorțit din punct de vedere emoțional, pentru că nu voiam să fiu rănit. Așa funcționează mare parte a bărbaților.

Primii 17 ani din actuala căsnicie mi i-am petrecut fiind închis din punct de vedere emoțional. Abia în ultimii doi ani mi-am deschis inima. Eu am 47 de ani și abia în ultimii patru ani m-am deschis emoțional.

Orice bărbat care a trecut prin perioade traumatizante în viața lui (și toți am trecut prin așa ceva) are închis în interiorul lui un leu furios și ne temem că dacă îl lăsăm liber, o să-i omoare pe toți cei din jur.

Unul dintre motivele pentru care noi ne închidem inima este această teamă că i-am distruge pe cei din jur, dacă ne-am exprima toate acele emoții reprimate.

Unul dintre motivele pentru care un bărbat iese din camera atunci când are o ceartă cu partenera sa și ea îl tratează într-un mod lipsit de respect este acela că el nu o poate trata ca pe un bărbat, nu poate să răspundă cum i-ar răspunde unui bărbat care îl tratează într-un mod lipsit de respect și preferă să plece, decât să reacționeze la modul dur cu o femeie.

În primii 17 ani de căsnicie, de câte ori soția mea plângea, eu ieșeam din cameră și gândeam ceva de genul „Când o să te linișești și să fii mai rezonabilă poate o să reluăm discuția. Acum nu se poate discuta cu tine”. Și într-o zi, într-o situație de acest tip, Dumnezeu m-a oprit și mi-a spus „Nu te mai îndepărta de ea. Apropie-te de ea!”.

Îmi amintesc și acum: ea era în bucătărie, plângea pentru că eu făcusem ceva ce o rănise. Și când l-am auzit pe Dumnezeu, am decis: „O să mă apropii de ea!”. Și cu fiecare pas pe care-l făceam către ea, până în bucătărie, au început să-mi curgă tot mai multe lacrimi din ochi, iar când am ajuns lângă ea, am căzut amândoi pe podea, plângând.

Din acea zi am început să o simt, să mă conectez cu ea emoțional și am încetat să mai fac niște lucruri prostești, pentru că acum simțeam ce ar simți ea dacă aș face acele lucruri. Am încetat să mai cred că soția mea este „prea sensibilă”, „prea emoțională”, „prea de tot”. Nu, nu este ea „prea sensibilă”, eu eram insensibil, eu eram lipsit de empatie.

Deci este necesar să simți, să fii deschis emoțional, ca bărbat, nu să fii inert din punct de vedere emoțional. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

Partenerele noastre ne transmit ani la rând, prin diverse mijloace, ce nevoi au, dar noi suntem surzi și orbi și mai apoi suntem și frustrați: „Nu înțeleg ce vrea! Am încercat să-i fac pe plac! Mă port frumos cu ea, aduc banii acasă, îi aduc uneori și flori; ce mai vrea?!”.

Poți să-i aduci toate florile din lume, poți să o duci la toate restaurantele din lume, dar dacă nu o simți, dacă nu te conectezi la nivel emoțional cu ea, degeaba, ea se va simți neînțeleasă. Și ea simte că tu nu o simți, nu poți s-o păcălești.

Nu ești un lider adevărat în familia ta dacă nu ești capabil să te conectezi emoțional cu partenera ta, să o simți la nivel emoțional.

Faptul că o simți înseamnă totul pentru ea. Iar când tu o simți și faci ce se cuvine în acea situație înainte chiar ca ea să-ți arate ceea ce simte, când vede clar că o simți, ești cel mai tare. O impresionezi profund, e topită după tine. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

Eu mi-am dat seama că a funcționat consilierea de cuplu în cazul meu și al soției mele atunci când am început să mă surprind că mă uitam mult timp la ea, dimineața, când mă trezeam, iar ea încă dormea și în timp ce o priveam, mă gândeam „Mulțumesc, Doamne, pentru că ai adus-o în viața mea!”.

Nu mai făcusem asta de foarte mulți ani.

Și apoi am constatat că de la serviciu veneam direct acasă și de-abia așteptam să ajung acasă, ca să fiu cu ea.

Și am mai constatat că începusem să o sun în timpul zilei sau să-i dau mesaje, ca s-o întreb dacă este bine sau lucruri de genul ăsta, care îi atingeau inima.

Nu mă forțam să fac asta, o făceam pentru că așa simțeam și aceste telefoane/ mesaje o făceau să simtă că mă gândesc la ea și aveau și alte efecte - pregăteau terenul pentru când ajungeam acasă. Și pentru că aceste lucruri aveau acel efect benefic și pentru viața noastră sexuală, am continuat să le fac.

Acum în căsnicia noastră noi ne întrecem în a ne face servicii unul altuia, în a ne susține unul pe altul, iar dacă unul dintre noi nu acceptă să fie susținut în acest fel, e semn că e supărat.

De exemplu, eu o întreb pe soția mea dacă vrea să-i pregătesc cada pentru baie și dacă ea spune „Nu, mulțumesc, mă ocup eu!”, știu că e ceva în neregulă.

Dacă nu mă lași să-ți pregătesc cada pentru baie sau nu mă lași să-ți fac un sandwich ceva e în neregulă.

Ea nu mai e impresionată de astfel de lucruri, pe care le fac în mod obișnuit acum; pe ea o impresionează atunci când fac lucruri care îi ating inima, nu o impresionează aceste mici servicii pe care le fac pentru ea.

Limbajul iubirii, pentru soția mea, este timpul de calitate petrecut împreună.

Limbajul iubirii pentru mine este să fiu lăsat în pace, când vreau să fiu lăsat în pace.

Și faptul că pentru ea limbajul iubirii este timp de calitate petrecut împreună era o provocare pentru mine, pentru că asta însemna să simt tot timpul, să fiu conectat emoțional cu ea tot timpul, ca să pot să-i ofer acest timp de calitate. Și eu nu puteam să simt tot timpul, mă scotea din zona mea de confort, din funcționarea pe pilot automat.

Dar acum, când vin acasă nu mai pot funcționa pe pilot automat, trebuie să fiu atent la ea, la postura ei, la gesturile ei, la tonul ei, ca să mă conectez emoțional cu ea, să simt ceea ce simte, să simt dacă ceva nu e în regulă cu ea și să mă comport ca atare.

Nu e ușor pentru mine, dar devin din ce în ce mai priceput la asta. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

„Toate lucrurile pe care ni le-ai spus despre ce înseamnă să ai o relație adevărată, să îți asumi responsabilitățile unui soț, să te conectezi la nivel emoțional cu partenera ta, pot face o mulțime de bărbați să gândească «Frate, mi-e mai bine singur! Sună interesant ce spui tu, pare să fie un tip de relație care îți oferă multe, dar e prea multă muncă pentru a ajunge la așa ceva. Nu sunt dispus să muncesc atât pentru o relație.

Nu am niciun chef să mă joc de-a ghicitul cu partenera mea, să-mi dau seama ce simte, să-mi dau seama când vrea să îi rezolv problema, când vrea doar s-o ascult, când vrea să o țin în brațe și altele de genul ăsta.

Are gură, poată să spună clar ce vrea, ca să nu mai pierdem timpul cu jocuri din astea emoționale. Așa că prefer să nu mă implic într-o chestie de-asta serioasă, ci să rămân un bărbat liber, să am diverse legături sexuale cu femei care sunt dispuse să se mulțumească doar cu atât și în rest, să am grijă doar de mine».

Ce le-ai spune acestor bărbați?”

Le-aș spune că este important că sunt conștienți că nu sunt pregătiți pentru o relație serioasă. Pentru că atunci când nu ești conștient și intri într-o relație și rănești o femeie, va fi necesar ca alții să rezolve problemele create de tine.

Ceilalți bărbați, care sunt pregătiți pentru o relație serioasă, care sunt dispuși să facă eforturile necesare pentru a avea o căsnicie adevărată, au de muncit mai mult ca să dovedească femeilor faptul că nu toți bărbații sunt ca tine. (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

La începutul căsniciei mele eu eram un speaker foarte popular, aveam mare succes în public, dar nu aveam același succes acasă, în familia mea.

Eram foarte atent și foarte înțelegător/ răbdător în interacțiunile cu ceilalți oameni, dar nu eram la fel de atent și de înțelegător/ răbdător în interacțiunile cu soția mea.

La un moment dat a început să mă deranjeze faptul că ceilalți mă onorau și mă celebrau mai mult decât o făcea soția mea.

Asta se întâmpla pentru că eram un pastor foarte bun, dar nu eram un soț prea bun, însă eu nu conștientizam aceste lucruri pe atunci. Și mă uitam la soția mea și o întrebam: „Ce e în neregulă cu tine? Este clar că eu sunt extraordinar, pentru că toți ceilalți mă iubesc!”.

Noi, bărbații, nu înțelegem că nu ne-am căsătorit cu o fană, ne-am căsătorit cu o femeie care și-a luat angajamentul să ne fie alături „până ce moartea ne va despărți”.

Noi am vrea ca acea femeie să se comporte ca o fană, numai că ea ne cunoaște și alte aspecte ale ființei noastre, pe care fanele nu le văd/ cunosc. Acea femeie nu e impresionată de prestația noastră de pe scenă, din public, pentru că ea știe și cum ne comportăm în spațiul nostru privat.

Soția mea nu era impresionată de vorbele frumoase pe care le spuneam când eram la biserică sau la diverse întruniri, nu o încălzeau cu nimic, ea îmi cerea să-mi asum responsabilitățile unui soț.

Fanele sunt alături de tine doar atunci când ești în vârf, cât ești pe val; femeia care își ia angajamentul să fie alături de tine „până când moartea vă va despărți” este acolo pentru tine și atunci când ești la greu, când ești pe fundul prăpastiei.

Fanele te adulează doar când ești un succes, pentru ele valoarea ta este dată de cel mai recent trofeu pe care l-ai câștigat. Când ai început să pierzi, au dispărut.

Femeia care își ia angajamentul să fie alături de tine „până când moartea vă va despărți” îți spune: „Indiferent că ai câștigat trofeul sau nu, sunt aici pentru tine”. Și îți mai spune „Dacă nu câștigi niciun trofeu, este cazul să faci ceva ca să evoluezi. Voi fi lângă tine în tot acest timp, cât lucrezi cu tine însuți, pentru a evolua”.

Cei mai mulți bărbați se însoară cu o fană și apoi se miră că soția lor nu îi prețuiește atunci când nu câștigă niciun „trofeu”.

Păi n-are cum să te prețuiască, fiindcă ea este o fană, nu este o femeie de tipul „până când moartea ne va despărți”! (David Burruss) Traducerea Mihaela Dan

Ești suficient de puternic ca să plângi?

Ești destul de puternic ca să ierți?

Ești suficient de puternic ca să capitulezi?

Ești suficient de puternic ca să-ți ceri scuze?

Ești suficient de puternic ca să fii sincer?

Ești suficient de puternic ca să fii vulnerabil?

Ești suficient de puternic pentru a iubi cu adevărat?

Să alegi Iubirea iar si iar necesită o putere, un curaj și o perseverență incredibile.

Căutarea Iubirii este numai pentru cei mai viteji dintre războinici.

Ești suficient de curajos ca să-ți deschizi inima? (Karen Star)

ALEȘII și cine sunt ei

În aceste vremuri tulburi, prea puțini oameni mai sunt conștienți de ceea ce trăim, dar așa cum a fost mereu, sunt destule suflete pregătite să lucreze cu propriul sine și pregătite să poată susține pe cei din jur și respectiv implica în energetica macrocosmică.

Cei care ați văzut filmul „The Matrix” stiți că ei îi numesc Aleșii pe cei care caută adevărul.

Acești Aleșii sunt diferiți încă de la naștere, ei nu se pot adapta la „realitatea” acestui matrix a acestei lumi în 3D. Mulți ar vrea să schimbe ceva la ei, în jurul lor, dar nu știu cum să o facă, pentru că sunt continuu într-un proces de creștere. Și a urma calea evoluției sufletului devine o necesitate dincolo de toate contorsionările sufletești care te împing spre „schimbare” pentru a devini tu însuți.

EI AU PUTEREA TRANSMITERII ȘI PROPAGĂRII MESAJULUI SAU A INFORMAȚIEI DIN STRUCTURILE ADN ului, SPRE TOATE COLȚURILE LUMII.

Dar, așa cum și Morpheus spunea în film, „a lua calea” sau „a cunoaște nu este suficient”, pentru că dacă citești o carte sau o bibliotecă ori ești guru pe fb, și nu ți-ai deschis ușa interioară a sufletului pentru a dizolva umbrele și pentru a lăsa lumina în interior, NU ești deloc diferit ci doar crezi că ești.

Și totuși acești Aleșii sunt puțini, dar deajuns cât să poată mișca ceva.

Pot fi câteva mii sau milioane răspândite de-a lungul planetei ca niște fire de lumină, cuprinși în realitatea vieții lor de către cei apropiați care îi percep a fi diferiți în timp ce alții îi contestă pe cei Aleși.

Mulți se cred Aleși, dar a fi un ales înseamnă să fii în slujba sufletelor, să fii o contribuție prin care binele să curgă spre oameni, necondiționat. Verifică singur/ă câte sute, mii de oameni ai ajutat sau impactat prin binele tău ca ales. A fi un ales nu este un scop ci o misiune pe care trebuie s-o onorezi.

Pentru asta trebuie să ai stima de sine ridicată pentru a crede în tine, în puterea ta și să-ți dai voie să fii așa cum ești-diferit/ă, să-ți onorezi darurile și harurile, să-ți reactivezi abilitățile, să fii o lumină în sluja și serviciul sufletelor ce vin spre tine, să-ți dezvolți talentele ascunse fără a te lăsa adaptat la matrixul care te vrea robot, la sistemul acestui 3D care îți organizează fiecare moment al „vieți” tale, în această întrupare.

Aceste suflete alese devin ca niște „enzime” în procesul transformării planetare, prin care ei vor înlesni procesul celor deschiși, de-a înțelege că prosperitatea sau abundența materială NU înseamnă evoluția ființei și nici nu creează unitatea între oameni și nici comuniunea cu Natura, elemente esențiale evoluției pe verticală.

Nu știu cum te-ai simțit tu, dar eu mereu m-am simțit diferită, am fost oaia neagră in familie, am făcut nefăcute, neadaptabilă mediului familial și regulilor acestuia, regulilor societății, niciodată nu m-am supus de voie iar condiționările mereu le-am fentat prin propriile alegeri.

Avantajul meu este că mi-am demontat gardurile minții parazitată de sistem.

Mulți funcționează pe baza sau fundația gândurilor gândite de alții fără a avea propriul sistem de gândire rațională sau critică. Nu își pun întrebări ci doar îngurgitează ceea ce aud, ce li se spune sau citesc din perspectiva uneori a unor minți limitate așa cum este mintea omului care nu și-a descoperit potențialul.

Creierul uman este o sursă ce poate deveni o resursă când este folosit la o capacitate mult mai mare decât o au mulți dintre cei care refuză procesul gândirii, rămânând atașați de imperfecțiunea gândirii logice la acest moment, "logică" dictată de așa zisa știință plătită de unii pentru a-i adormi pe alții.

Dincolo de "adevărul" prezentat de logica pervertită a unora, există logica Divină care la final va arăta adevărul prin diferitele sale metode ce nu vor fi prezentate în media sau la școală ci prin diferite suflete canal ce sunt conectate la Sursă pentru că au acea vibrație interioară ce îi ridică pe frecvența de-a fi canal energetic informațional. Dar și aceste informații vor ajunge doar la cei care aud și ascultă cu urechea interioară pentru a înțelege exteriorul.

Am iubit și iubesc oamenii dar am fugit de ei ca să mă regăsesc pe mine. Iubesc oamenii sunt printre ei, dar nu le aparțin, îmi aparțin doar mie, după ce m-am reîntregit și mi-am recuperat părțile de suflet lăsate în toate locurile dramelor și suferințelor mele emoționale de aici și de oricând.

Sunt ca și tine, un suflet, cândva rătăcit în oceanul matrixului de unde a trebuit să evadez pentru a-mi îndeplini misiunea pentru care am venit aici. A fost odios de dureros, provocator să ajung pe drumul acesta care niciodată nu făcea parte din planurile mele, dar pentru care fac tot posibilul să-l onorez cu toată plăcerea, dragostea, iubirea și bucuria.

Tot ceea ce scriu și postez aici pentru voi, reprezintă un Catharsis al acestui destin pe care l-am ales înaintea venirii mele aici și pe care toți cei pe care i-am consultat (numerologi, astrologi, etc) mi-au confirmat acest destin scris demult în stele sau în amprenta energoinformațională a destinului meu.

Nu poți face nicio școală în lumea asta pentru a deveni un ales, te naști și când te-ai trezit, primești toate darurile și harurile divine, ești susținut și ghidat de ghizi spirituali, Universul te servește când si tu servești omenirii. Acum înțelegeți de ce spun că iubesc oamenii și ofer din tot ceea ce știu, cu tot dragul ? Sunt mult mai multe de dat, dar nu toată lumea care citește este pregătită acum, pentru cei ce vor mai mult îi invit în ședințe personalizate, cursuri sau workshopuri pe care le țin fără tam-tam.

Iubesc oamenii dar nu tolerez ignoranța și lipsa bunului simț aici pe acestă pagină, este spațiul meu, rezonezi- stai aici, ești bine venit, nu rezonezi și simți nevoia să fii Gică contra fără argumente, verifică din cauza căror frustrări interioare simți nevoia să ataci, iar dacă nu o faci tu, o voi face eu discret cu un Block.

Nu dețin adevărul absolut, este adevărul meu studiat și care este conform nivelului meu de conștiință, nu este scris pe genunchi pentru impresii sau foloweri ori like uri , nicidecum, sunt un om realist, rațional și știu cine sunt și ce pot. Nu pretind a fi un ales, sunt un om simplu și credincios, am învățat smerenia și compasiunea, blândețea și empatica pentru a-mi onora sufletul și a-l elibera de ura interioară, de frici și rezistențe, de resentimente și furie, de agresivitate și așteptări, de traumele ancestrale și durerile cuibărite adânc în sufletul împovărat de programele acestui matrix.

Claudia Janz

"Căsnicia este o scoala, o scoala dificila la care ai de dat multe examene, pe unele le reusesti din prima, pe altele le repeti până când ei nota de trecere.

Primul examen consta in alegerea partenerului de studii, in functie de cat de inspirată va fi alegerea acesta, aceasta va fi un ajutor sau o povară .

"Scoala Căsniciei" va fi construită în doi, ambii fiind si arhitecti si constructori, iar in functie de cum colaborează poate fi o scoala frumoasa sau urâtă, depinde doar de cei doi.

Cu cât elevul este mai silitor, cu atât premiile și recompensele vor fi mai multe și mai consistente, fiecare din acestea sunt aspecte ale FERICIRII.

Nimeni nu poate învăța în locul tău, nimeni nu poate da examenul in locul tau pentru că nimeni nu poate trăi în locul tău, nici macar partenerul. Daca ție îți este foame degeaba mănâncă o porție dublă partenerul sau oricine altcineva, tu nu te saturi și rămâi în continuare flamand.

Cand te înscrii la "Scoala Căsniciei" crezi ca totul va fi doar lapte si miere (așa e prezentată reclama), adevărul e putin diferit, vor fi multe momente fericite, multe bucurii si impliniri, dar vor fi si momente cu lacrimi și durere, momente in care nu stii directia, in care crezi ca totul s-a sfarsit, dar cum treci prin fiecare moment depinde foarte mult de tine.

Daca înveti mai incet sau chiulesti de la lectii sau esti incapatanat si refuzi sa inveti cu atat vei avea parte de mai multă durere.

La "Scoala Casniciei" esti si profesor si elev în acelasi timp, dai examene individuale dar si examene in doi.

Unii aleg sa abandoneze scoala la un moment dat, dând vina pe altii, pe viata pe Sursa Primara care Te-a Creat sau pur si simplu isi asuma greselile, iar cand sunt pregatiti se înscriu la alta scoala căsnicie sperând că noul partener de lectii sa fie un profesor mai potrivit.

Uneori unul din partenerii de studii nu reuseste sa tina ritmul cu celălalt și rămâne repetent.

In acel moment partenerul mai silitor va trece la nivelul următor unde va putea avea un nou partener sau poate alege sa continue singur.

In alte cazuri partenerul silitor fie din iubire fie din frica de a merge singur mai departe (cel mai frecvent) spune că se sacrifica pentru celălalt, pentru copii și rămâne în continuare în aceeași clasă, dar fără să-și de-a seama pica și el examenul său ce este diferit de al partenerului.

Update: Cea mai bune alegere este cea care implică Realizarea Binelui Tău Suprem și nu binele altuia. Daca alegerea ta este într-adevăr Realizarea Binelui Tău Suprem va fi benefică și pentru ceilalți chiar daca nu pare așa .

Spor la examene!" Cu drag elevul Catalin Dimofte

Este important să înțelegeți că nevoile voastre se vor schimba în timp.

Asta include și nevoile pe care le aveți într-o relație de cuplu.

Lucrurile se schimbă de-a lungul timpului, oamenii evoluează/ se schimbă.

O comunicare sinceră, asertivă, face ca cei doi parteneri să rămână în aliniere în timp ce trec prin diverse schimbări, ca relația lor să rămână una armonioasă, ca acea conexiune existentă între ei să se aprofundeze.

Vulnerabilitatea, capacitatea de a-i împărtăși partenerului tău cele mai intime gânduri/ dorințe/ emoții, reprezintă o dovadă de putere, mărește intimitatea și încrederea între voi.

Un bărbat care te iubește cu adevărat va dori să știe care sunt nevoile tale în relație, pentru că vrea să facă tot ce depinde de el ca să-ți împlinești acele nevoi. Dar el nu poate face acest lucru dacă tu nu îi împărtășești nevoile/ dorințele tale.

Faptul că păstrezi tăcerea asupra nevoilor/ dorințelor tale, de teamă că partenerul tău se va supăra/ înfuria/ te va respinge, creează distanță între voi doi, în timp ce comunicarea sinceră, deschisă, creează un pod între voi și întărește legătura dintre voi.

În plus, faptul că îți împărtășești nevoile creează un precedent și îl încurajează pe partenerul tău să facă la fel. Asta creează un spațiu în care ambii parteneri se simt liberi să fie sinceri și autentici în relație. (Jordan Peterson)

Iubirea nu ar trebui să te dărâme. Iubirea ar trebui să te transforme. Ar trebui să te încurajeze, să te inspire să fii exact cine vrei să fii. Iubirea ar trebui să fie ca o ancoră a păcii în viața ta, să aibă grijă de tine. Iubirea ar trebui să te provoace, să te învețe. Iubirea ar trebui să stea lângă tine în timp ce tu îți duci luptele. Iubirea ar trebui să te țină strâns de mână în timp ce tu crești. Iubirea ar trebui să te vindece.

Iubirea nu trebuie să fie confuză. Nu ar trebui să te facă să simți că nu ești suficient de bună, nu ar trebui să te facă să simți că trebuie să te schimbi pentru a fi demnă de ea. În iubire nu ar trebui să existe jocuri și nici frustrări. Iubirea nu este o luptă pentru putere, nu este ceva după care alergi și nici ceva pe care trebuie să îl vânezi clipă de clipă. Iubirea este încredere. Iubirea este o asigurare că totul este bine. Iubirea este să știi că persoana de lângă tine are grijă de tine, te apreciază, te susține și te alege în fiecare zi. Iubirea este siguranță.

Iubirea nu trebuie să te pună la perete. Când ești cu cineva și simți că vrei să renunți la toate barierele pe care le-ai construit în jurul inimii tale de teama de a nu mai fi rănită, când vrei să îi arăți sufletul tău acestei persoane și să îi permiți să te țină în brațe, să aibă grijă de tine, să te protejeze, iubirea nu trebuie să te pună la perete. Iubirea nu trebuie să te facă să simți că ești prea sensibilă pentru că iubești atât de profund. Iubirea ar trebui să te protejeze, să te încurajeze să îți arăți gingășia, adâncimea sufletului, pasiunea. Iubirea ar trebui să fie un loc sigur pentru tine.

Iubirea nu ar trebui să se îndepărteze de tine. Nu ar trebui să fugă atunci când lucrurile devin dificile. Nu ar trebui să facă un pas în spate, nu ar trebui să te abandoneze în momentele grele. Iubirea este mai puternică decât orice vei cunoaște vreodată - iubirea adevărată are puterea de a îndura cele mai puternice furtuni. Iubirea nu renunță. Iubirea nu ia calea ușoară. Iubirea lupta până când învinge.

Iubirea nu ar trebui să doară. Iubirea nu ar trebui să te pună la pământ, să îți sfâșie sufletul. Nu ar trebui să te facă să îți simți inima grea de sentimente urâte, nu ar trebui să îți zdrobească sufletul. Iubirea nu ar trebui să îți folosească vulnerabilitățile împotriva ta atunci când se simte amenințată sau rănită.

Nu... nici vorbă! Iubirea nu ar trebui să te dărâme. Iubirea ar trebui să te transforme. Ar trebui să te încurajeze, să te inspire să fii exact cine vrei să fii. Iubirea ar trebui să fie ca o ancoră a păcii în viața ta, să aibă grijă de tine. Iubirea ar trebui să te provoace, să te învețe. Iubirea ar trebui să stea lângă tine în timp ce tu îți duci luptele. Iubirea ar trebui să te țină strâns de mână în timp ce tu crești. Iubirea ar trebui să te vindece.

Iubirea ar trebui să fie întotdeauna blândă. Pură. Inocentă. Puternică.

(Liliana Trif)

CALEA DE LA URECHI LA INIMĂ.

De câte ori ai auzit un adevăr și totuși nu l-ai simțit? De câte ori ai știut ce trebuie să faci, dar nu ai făcut nimic? Asta pentru că informația ajunge ușor la urechi, dar drumul ei către inimă este lung, anevoios și plin de obstacole.

În urechi, adevărul este doar un sunet.

În inimă, devine convingere.

Între cele două, există o lume întreagă: frici, orgolii, îndoieli, obiceiuri vechi.

Să asculți este simplu.

Să crezi, să simți și să schimbi, însă, cere curaj.

De aceea, unii oameni pot auzi aceleași lucruri de zeci de ori și să nu facă nicio schimbare.

Pentru că nu e suficient să auzi.

Trebuie să lași acele cuvinte să te atingă, să te zguduie, să te transforme. Și asta nu se întâmplă decât atunci când ești pregătit să înfrunți ceea ce te ține pe loc.

Cea mai lungă cale este cea de la urechi la inimă, dar este și cea mai importantă. Pentru că doar ceea ce ajunge în inimă devine acțiune, schimbare, viață trăită cu sens.

Așa că, data viitoare când auzi ceva care te mișcă, oprește-te.

Ascultă dincolo de sunet.

Permite-i să își facă drum până în inimă.

Pentru că acolo începe cu adevărat transformarea.

(Razvan Vasile)

"Relatia "perfecta" nu exista. Insa exista cu siguranta un om cu multe dintre calitatile pe care tu le admiri, care are aceleasi valori ca tine, care isi doreste de la viata lucruri similare, cu care impartasesti aceeasi viziune si ai un stil de viata compatibil. Defectele acestui om sunt usor de acceptat si de tolerat. Intr-o nota umoristica putem spune ca esti compatibil cu acel om cu a carui "nebunie" rezonezi.

Aceasta persoana va fi partenerul de viata ideal pentru tine, alaturi de care te simti bine sa fii tu insuti, in autenticitatea ta. Nu vei avea de ce sa faci compromisuri, sacrificii, sa renunti la tine, la idealurile si visurile tale. Atunci cand esti langa persoana potrivita, te simti sustinut sa faci si sa fii tot ceea ce iti doresti. Pentru ca, nu-i asa, iubirea adevarata inseamna in primul rand libertatea de a fi tu insuti.

Sigur ca nu vei gasi neaparat un om cu care sa fii mereu pe aceeasi lungime de unda. Vor exista dezacorduri, dorinte sau perceptii diferite. Insa, atunci cand exista comunicare si respect reciproc, luam deciziile prin consens, cautand numitorul comun si situatiile de tip "castig - castig", iar, astfel, nu simtim niciodata ca am fost privati de ceva important pentru noi - asa cum se intampla cand facem compromisuri sau sacrificii pentru ca suntem manipulati sau santajati emotional.

O relatie in care nu poti sa fii tu insuti, in care simti ca mereu trebuie sa cedezi ca sa nu-l superi pe celalalt, in care minti pentru a te proteja de reactiile partenerului, in care nu te simti liber in autenticitatea ta, nu este relatia potrivita pentru tine. Cel mai probabil ca esti in acea relatie din motive gresite - teama de singuratate, pasiunea / indragostirea de la inceput care a trecut de mult, obisnuinta, dependenta s.a.m.d. In relatia nepotrivita te simti neadecvat, iti scade stima de sine, te indoiesti de tine, esti mai mereu apasat, trist, nefericit. Si asta doar pentru ca lipseste cel mai important lucru din orice relatie functionala: compatibilitatea in majoritatea aspectelor.

Tu ai gasit persoana alaturi de care sa simti ca infloresti, care iti desavarseste fericirea personala?"

Sursa: Ursula Sandner

"Bărbaţii fug de o femeie care li se abandonează cu totul, care îi copleşeşte cu iubire şi li se dăruieşte fără rezerve, pentru că în faţa unei asemenea femei, trebuie să vii cu o masculinitate pe masură, cu o putere a verticalităţii de excepţie, cu o deschidere plină de curaj faţă de misterele vieţii. În faţa unei femei capabile să manifeste emoţii cît Universul de mari, tu, ca bărbat, trebuie să creezi spaţiul care să le cuprindă, altfel produc dezastre şi în tine şi în ea. Pentru a genera atît de mult spaţiu cât să cuprindă sufletul unei femei îndrăgostite, nu este chiar la îndemâna oricui! Şi atunci preferăm iubirile călduţe, emoţiile temperate!

Puterea unei femei nu vine din faptul că ştie să trăiască pe picioarele ei, aşa cum au ajuns să creadă mulţi bărbaţi în zilele noastre că ar trebui să fie o femeie. Puterea unei femei provine din faptul că se poate abandona total misterului din propriul ei suflet, se poate abandona cu totul iubirii ca Principiu Etern şi Absolut, se poate abandona emoţiilor copleşitoare şi inefabile.

Fie totuşi ca … în vastitatea lumii, miraculoasele iubiri să înflorească! Fie ca femeile excepţionale să întîlnească bărbaţi de excepție! Fie ca orice femeie şi orice bărbat să trăiască o iubire excepţională! Iubirea să ne trezească deopotrivă pe toţi!"

Cristian Țurcanu.

Relațiile sănătoase, asumate de ambii parteneri, se clădesc pe fundații sănătoase și există cinci pași în stabilirea unuia asemenea tip de relație, în care există o conexiune profundă și durabilă între parteneri.

Unul dintre motivele pentru care există atât de puține relații de acest tip este faptul că o mulțime de oameni folosesc strategii de cucerire care funcționează pe termen scurt, dar care sunt dezastruoase pe termen lung.

Eu cred că dacă cele mai multe femei ar renunța la strategiile pe termen scurt (mă refer la strategiile de cucerire a unui bărbat) și ar folosi strategii pe termen lung, atunci bărbații ar fi puși în situația de a avea de ales între două variante: să ia în serios relația de cuplu sau să rămână singuri.

Strategiile pe termen scurt sunt folosite și de bărbați - de foarte mulți bărbați - și acestea se referă la a avea relații sexuale în care nu există din partea lor nicio implicare emoțională și la a trece din femeie în femeie. Bărbaților le e ușor să facă asta, pentru că femeile au fost convinse că dacă nu cedează sexual, nu au șanse să aibă un bărbat, fiindcă sunt multe alte femei care sunt dispuse să cedeze foarte repede, fiindcă își doresc cu disperare să-și găsească un partener.

Practic, cele mai multe „relații” au legătură doar cu conectarea la nivel fizic.

Strategiile pe termen lung se referă la faptul că o femeie spune „Acestea sunt standardele mele și dacă nu te ridici la nivelul lor, mulțumesc, dar nu sunt interesată”. Când cele mai multe femei vor fi capabile să aibă această atitudine și vor fi hotărâte să-și mențină standardele, indiferent de reacția bărbaților, atunci bărbații vor fi în situația în care fie se maturizează și abordează relațiile cu seriozitate și integritate, fie nu vor avea o relație de cuplu.

Asta e părerea mea și este dreptul vostru să nu fiți de acord cu ea. (RC Blakes) ) Traducerea Mihaela Dan

Cei cinci pași pentru crearea unei relații de cuplu sănătoase și durabile:

1.O relație de acest tip începe de la „CHIMIA” pe care o simt cei doi parteneri. Această „chimie” se referă la atracția inițială pe care o simt cele două persoane – și poate fi vorba despre atracția fizică (ceea ce se întâmplă în cele mai multe cazuri), atracția emoțională, atracția intelectuală sau atracția spirituală. Uneori poate fi vorba despre o combinație a acestor tipuri de atracție.

„Chimia” inițială face ca noi să ne simțim plini de viață/ „efervescenți” atunci când ne aflăm în apropierea celeilalte persoane. Dar este important să înțelegeți că doar această „chimie” nu este suficientă pentru a susține o relație sănătoasă, asumată de ambele părți, durabilă.

Chimia te poate face să ajungi în pat cu o persoană, dar nu e neapărat suficientă ca să te facă să ajungi la altar cu acea persoană și nu e suficientă ca să susțină o relație sănătoasă, asumată, durabilă.

Chimia poate face ca două persoane să intre într-o legătură sexuală sau într-o relație disfuncțională sau chiar toxică. Între voi a existat o „chimie” atunci când ai intrat într-o relație cu un narcisist, cu un sociopat, cu un om care te abuzează, cu un om care a profitat de tine; altfel nu ai fi intrat în relație cu el.

Oamenii se lasă conduși de această „chimie”, de atracția sexuală inițială, pentru că societatea noastră ne învață că asta e tot ce contează, că asta este „pasiunea”/ „iubirea”: să simți acea atracție sexuală care te înnebunește. Oamenii nu știu că acesta este doar un aspect și că există și alte aspecte la care este necesar să te uiți, înainte de a intra într-o relație, dacă vrei să-ți fie bine în acea relație.

Atunci când tu îți faci alegerile relaționale doar pe baza atracției fizice (sau chiar a atracției emoționale/ intelectuale inițiale) sunt șanse foarte mari să dai greș și să ai de suferit. (RC Blakes) ) Traducerea Mihaela Dan

La mine vin la consiliere o mulțime de femei care suferă foarte mult în relația de cuplu și ceea ce aud de foarte multe ori de la cele care sunt într-o relație toxică este: „Dar eu îl iubesc!”/„Nu mă pot despărți de el, nu pot trăi fără el”.

Atracția pe care o simți față de un om are legătură cu nivelul tău de conștiință. Dacă tu ești la un nivel de conștiință la care carnalul reprezintă o prioritate, atunci vei fi atras de o persoană în baza unor elemente superficiale, ce țin de aspectul său fizic. Îți vei face alegerile relaționale pe baza atracției sexuale, fiindcă nu ai nicio idee că mai există și alte aspecte la care ar fi benefic să te uiți. Nu ai idee ce înseamnă o atracție emoțională sau una intelectuală, pentru că la nivelul la care te afli nu ești în stare să experimentezi așa ceva.

O persoană superficială, frivolă, este interesată doar de atracția sexuală, asta este tot ce o interesează. O astfel de persoană este un dezastru pentru starea ta emoțională și este un dezastru și din punct de vedere intelectual; și dacă intrați într-o relație de cuplu, veți fi nevoiți să purtați discuții unul cu altul, nu puteți sta numai în pat.

Oamenii care pun mare preț pe mintea lor vor simți o atracție intelectuală, iar cei care simt foarte intens vor experimenta o atracție emoțională, vor recunoaște frumusețea din inima altuia.

Lucrurile sunt mai profunde decât ceea ce vedem cu ochiul liber și este spre binele nostru să încercăm să vedem dincolo de aparențe, atunci câne e vorba de alegerile noastre relaționale.

Nu este suficientă frumusețea exterioară, este necesar să ne cultivăm și frumusețea interioară și astfel vom accesa niveluri mai înalte ale atracției.

Și apoi, dacă tu îți dorești o relație de cuplu sănătoasă, asumată, durabilă, vei verifica nivelul de atracție la mai multe niveluri, nu te vei mai grăbi să iei decizii doar în baza atracției sexuale. Atunci ești conștient că aspectul fizic se schimbă în timp, deci și intensitatea atracției sexuale se va schimba; ca atare, dacă baza relației tale de cuplu este atracția sexuală, acea relație nu va dura foarte mult.

Atunci când crești ca nivel de conștiință observi existența acelei atracții sexuale, dar ai răbdare și verifici dacă între voi există și o atracție emoțională, o atracție intelectuală și o atracție spirituală, dacă există și alte elemente care sunt importante pentru a construi o relație de cuplu sănătoasă și durabilă. Toate astea iau timp.

Atracția sexuală se simte din prima, nu ai nevoie de maturitate ca să o percepi. Și cei mai mulți oameni se lasă conduși de această atracție și intră în legături sexuale/ relații de cuplu, fiindcă pentru ei atracția sexuală e suficientă ca să facă acest pas și să-și facă iluzii că vor avea parte o poveste de dragoste ca-n filme.

E nevoie de timp ca să verifici dacă există o atracție emoțională, o atracție intelectuală și o atracție spirituală între tine și celalaltă persoană.

Atracția fizică nu are nicio legătură cu atracția emoțională, intelectuală sau spirituală. Poți întâlni o persoană care arată fabulos, care este foarte sexy, care te stârnește la nivel sexual, dar care este incapabilă să poarte o discuție de nivel mediu, care e „bâtă”, ca să spun așa.

Pe de altă parte, poți constata că o persoană care arată bine (nu fabulos), care este atractivă la nivel fizic, este atractivă și la nivel emoțional/ intelectual și spiritual.

Și nu vreau să mă înțelegeți greșit, nu vă îndemn să intrați în relații cu oameni care nu vă atrag deloc la nivel sexual, ci vă îndemn să conștientizați că nu este spre binele vostru să faceți din atracția sexuală singurul criteriu pe baza căruia vă alegeți partenerul.

Atunci când îți iei timp ca să descoperi frumusețea inimii și a minții unui om, vei descoperi că și atracția fizică pe care o simți față de el va crește. De aceea vedeți uneori cupluri în care, de exemplu, femeia este foarte frumoasă, iar bărbatul este la un nivel mediu ca aspect, dar cei doi se iubesc foarte mult: acea femeie a descoperit frumusețea inimii și a minții bărbatului respectiv, iar asta face minuni pentru inima ei. Atracția emoțională și cea intelectuală sunt mai profunde decât atracția fizică și au un efect mai profund în relația de cuplu. Trăsăturile frumoase durează o perioadă limitată de timp, iar după câteva decenii, poți fi cel mult „frumoasă pentru vârsta ta”, însă o inimă frumoasă și o minte frumoasă durează toată viața și în timp, pot deveni și mai frumoase. (RC Blakes) ) Traducerea Mihaela Dan

Cei cinci pași pentru crearea unei relații sănătoase, asumate de ambii parteneri, durabile.

2. CONVERSAȚIA.

După ce constați că există o atracție la nivel fizic între tine și o altă persoană, este de dorit să verifici dacă între voi există și o atracție la nivel emoțional, intelectual și spiritual. Cum descoperi asta? Prin conversații.

Prin conversații ne comunicăm unul altuia ideile, credințele, dorințele, temerile. Și aceste conversații nu înseamnă doar să vorbești, înseamnă și să asculți, pentru că numai așa putem înțelege perspectiva celuilalt. În lipsa unei comunicări clare și oneste o să apară neînțelegeri și conflicte în relația voastră.

O mulțime de oameni simt că există o atracție sexuală puternică între ei și o altă persoană, fac sex cu aceasta și după câteva săptămâni constată că nu au ce vorbi cu acel om, că în afară de sex nu au nimic în comun. Descoperă că au făcut tot felul de lucruri în pat, și-au amestecat energiile și nu numai, dar nu pot să stea de vorbă, fiindcă nu au nimic în comun, nu au ce să-și spună unul altuia.

Cum poți ști ce este în mintea și în inima unui om? Ascultând ceea ce spune și observând ceea ce face.

Dacă ai de a face cu un om care nu vorbește, care nu spune nimic despre el, care nu spune niciodată ce simte, ce-i place, ce nu-i place, ce-și dorește, etc, înseamnă că acel om ori este foarte rănit, ori este diabolic. În ambele cazuri nu vrei să ai ca partener de cuplu un astfel de om.

Dacă tu nu ai cu un om conversații care te încântă, dacă nu savurezi timpul petrecut discutând cu el, cel mai probabil nu aveți o conexiune intelectuală. Dacă tot ce simți este atracția sexuală, dacă tot ce te interesează este să faci sex cu acea persoană, atunci n-ați trecut de primul nivel de atracție.

Dacă te plictisesc discuțiile cu un om, dacă ți se pare că are un nivel intelectual foarte scăzut, dacă simți că nu ai ce vorbi cu el, atunci acel om nu este partenerul potrivit pentru tine. Nu ignora nepotrivirea intelectuală, nu te baza pe faptul că atracția sexuală va rezolva totul, fiindcă n-o să se întâmple așa. Îți spun de pe acum că în acest caz relația voastră n-o să funcționeze/ dureze. (RC Blakes) ) Traducerea Mihaela Dan

Cei cinci pași pentru crearea unei relații sănătoase, asumate de ambii parteneri, durabile:

3.Stabilirea unei CONEXIUNI la nivel profund.

Această conexiune merge dincolo de atracția sexuală și de conversația plăcută/ interesantă.

Este bazată pe o înțelegere reciprocă la nivel profund și pe o conexiune emoțională profundă. Conexiunea la nivel profund se construiește prin împărtășirea unor experiențe comune, prin faptul că aveți valori comune, că aveți aceleași priorități, că mergeți în aceeași direcție. Toate acestea vă aduc împreună, vă fac să vă simțiți apropiați unul de altul.

Dar stabilirea acestui gen de conexiune durează.

Legăturile sexuale sunt rapide.

Îmi spunea cineva zilele trecute despre o persoană pe care abia o cunoscuse: „Conexiunea dintre noi este foarte puternică!”. Nu, aia nu e conexiune, aia e atracția sexuală; nu ai avut suficient timp ca să vezi dacă există o conexiune reală între voi.

Oamenii care au o relație de cuplu armonioasă nu au ajuns din întâmplare să aibă acel tip de relație, nu a fost vorba de noroc. O astfel de relație se construiește pe o fundație solidă și puteți fi siguri că cei doi parteneri au lucrat la modul serios la acea fundație la începutul relației. O conexiune la nivel profund între doi oameni este rezultatul unui proces care este urmat pas cu pas și care durează, nu e o întâmplare și nici un noroc. Cei doi au muncit pentru a ajunge la acea conexiune, au făcut un efort conștient pentru a obține la acel rezultat.

Brene Brown spune: „Conexiunea profundă este energia care se creează între doi oameni care se simt VĂZUȚI, AUZIȚI și PREȚUIȚI de celălalt”. Pentru a ajunge la așa ceva e nevoie de timp. (RC Blakes) ) Traducerea Mihaela Dan

Ce înseamnă o conexiune profundă între doi oameni?

1.Comunicare absolut sinceră, deschisă.

Știi că ai o conexiune profundă cu un om atunci când simți că poți vorbi absolut orice cu el, că îi poți spune orice, iar el simte același lucru.

Nu îl minți pe acel om și el nu te minte, nu treci sub tăcere anumite lucruri, fiindcă te temi de reacția lui, nu trece sub tăcere anumite lucruri, pentru că se teme de reacția ta - nu vă temeți că celălalt că va judeca sau vă va respinge. Amândoi sunteți capabili să creați un spațiu emoțional în care celălalt se simte în siguranță să împărtășească orice.

2.Aveți încredere deplină unul în celălalt.

3 Există respect reciproc.

Vă tratați cu respect, vă prețuiți opiniile, vă onorați emoțiile și vă respectați unul altuia limitele în relație. Vă tratați unul pe altul cu bunătate și vă vedeți unul altuia valoarea.

4.Aveți puncte/ zone de interes comune.

Asta nu înseamnă că absolut toate subiectele/ domeniile/ activitățile care te interesează/ pasionează pe tine îl pasionează și pe partenerul tău, dar aveți multe puncte/ zone de interes comune.

5.Vă oferiți unul altuia susținere emoțională, reprezentanți unul pentru altul un refugiu/ adăpost emoțional, în momente grele.

Dacă în momentele foarte dificile, când te simți prăbușit din punct de vedere emoțional, nu poți găsi la partenerul tău susținerea emoțională de care ai nevoie, dacă acesta nu este omul în brațele căruia să te refugiezi, știind că va fi alături de tine necondiționat, atunci ceea ce aveți voi nu este cu adevărat o relație de cuplu.

6. Vă oferiți unul altuia iubire/ afecțiune la nivel fizic.

Toate acele manifestări ce țin de exprimarea iubirii la nivel fizic reprezintă elemente importante într-o relație de cuplu sănătoasă/ durabilă. Și asta include, printre altele, faptul că vă țineți de mână, îmbrățisările, sărutările și faptul că faceți dragoste. (RC Blakes) ) Traducerea Mihaela Dan

Cei cinci pași pentru crearea unei relații sănătoase, asumate de ambii parteneri, durabile:

4. COMPATIBILITATEA.

Compatibilitatea reprezintă capacitatea unor oameni de a trăi și de a prospera împreună. Este capacitatea de a vă susține unul pe altul în așa fel, încât să vă activați reciproc punctele tari și să vă compensați reciproc punctele slabe, în procesul de atingere a unor obiective comune.

În opinia mea, compatibilitatea nu ține doar de faptul că vă plac/ interesează aceleași lucruri, ci și despre faptul că sunteți capabili să vă acceptați și să vă onorați unul pe altul cu tot cu aspectele care vă fac diferiți unul de celălalt, iar asta vă face să funcționați într-un mod armonios ca și cuplu.

Aici nu este vorba despre a-ți cere/ a avea pretenția ca tu să fii cum vreau eu să fii, ci despre a respecta ființa care ești la modul autentic.

Dacă tu te duci la altar cu un om despre care, atunci când îl privești, gândești „După ce ne căsătorim o să te conving să te schimbi, să nu mai faci….. și să-ți schimb și ideile despre……”, atunci poți să știi că nu ai ales partenerul potrivit, iar căsnicia voastră n-o să fie ceea ce speri tu să fie.

Semne ale compatibilității într-un cuplu:

*Cei doi parteneri au același tip de umor.

Umorul este foarte important într-o relație sănătoasă, durabilă. Eu, unul, nu aș vrea să am alături o persoană care nu apreciază umorul, cu care nu pot împărtăși momente amuzante. Eu fac tot felul de lucruri special pentru a o face pe soția mea să râdă, iar ea face același lucru pentru mine.

*Cei doi parteneri au aceeași filosofie cu privire la bani.

Dacă unul dintre parteneri este concentrat pe a economisi bani, pe a investi pentru a asigura o stabilitate financiară familiei, iar celălalt ar vrea să cheltuiască până la ultimul leu lună de lună, în acel cuplu e o problemă.

*Un interes comun pentru spiritualitate.

*Respect pentru opinia celuilalt.

*O sinergie la nivel emoțional.

Dacă discutăm despre o relație sănătoasă și durabilă, nu este vorba despre a găsi pe cineva care te completează, ci de a găsi pe cineva care te acceptă și te prețuiește așa cum ești la modul autentic. (RC Blakes) ) Traducerea Mihaela Dan

Cei cinci pași pentru crearea unei relații sănătoase, asumate de ambii parteneri, durabile.

5.Un ANGAJAMENT FERM pe care cei doi și-l iau unul față de celălalt.

Acest angajament ferm este liantul care face ca relația să funcționeze, iar el simbolizează dorința ambilor parteneri de a face ceea ce este necesar pentru ca relația să funcționeze armonios și să prospere, simbolizează faptul că amândoi sunt deciși să se implice 100%, pentru ca relația să meargă.

Acest gen de angajament ferm la care mă refer eu nu înseamnă doar să rămâneți împreună, ci înseamnă să acționați la modul conștient în sensul de a face ca relația să evolueze, să devină mai profundă, înseamnă să investiți în mod constant timp/ energie/ sentimente în acea relație.

Și acum înțelegeți de ce spun că este nevoie de timp pentru ca doi oameni să ajungă să-și ia un angajament de acest tip, care duce la o relație de cuplu sănătoasă, armonioasă, durabilă.

E ușor să sari în pat cu cineva și să faceți sex la scurt timp după ce v-ați cunoscut, dar e nevoie de mai mult timp până să cunoști acel om și să faci alegerea informată și conștientă de a-ți lua un angajament ferm față de el.

Care sunt elementele care caracterizează o relație bazată pe un angajament ferm al partenerilor de cuplu?

*Ești consecvent în demersurile tale în sensul susținerii, dezvoltării și protejării relației. Prin tot ce faci îi dovedești iar și iar partenerului tău că ești implicat 100% în acea relație, că prețuiești acea relație, iar partenerul tău face același lucru.

*O excelentă comunicare între parteneri.

*Partenerul tău dovedește prin tot ceea ce face că ești o prioritate pentru el și tu faci același lucru. Niciunul dintre voi nu se simte neglijat/ ignorat, niciunul dintre voi nu simte că nu este VĂZUT, AUZIT, ÎNȚELES, niciunul dintre voi nu simte că mama/ tatăl/ prietenii partenerului sunt mai importanți decât voi.

*Amândoi vă tratați partenerul cu cel mai mare respect.

*Vă oferiți susținere reciproc. Niciunul nu se simte luat peste picior, înjosit, umilit, batjocorit în relație, niciunul nu simte că este cantitate neglijabilă pentru partener.

*Vă sunteți loiali unul altuia. Nu vă înșelați unul pe altul, nu vă trădați unul pe altul, indiferent ce se întâmplă și cât de mari sunt tentațiile. (RC Blakes) Traducerea Mihaela Dan

14.02.2025