Dragobete pentru mine!

Motto: "Cand iubesti o floare, parfumul ei devine taina sufletului tau..." (Adrian)

"Iar floarea isi ofera cu drag parfumul si frumusetea celui atat de iubit... " (Liliana)

* 

Actualizare in 25.02.2025: am completat aceasta insemnare cu o selectie din poemele mele dedicate Dragobetelui meu Albastru. :)

Poza de mai sus am mai pus-o pe blog si o voi mai pune, desigur, de nenumarate ori, caci ea ne reprezinta pe noi doi cel mai bine. 

Albastru-Arcturian si Femeia-Colibri. 

"Cand un barbat iubeste cu adevarat o femeie, ea devine slabiciunea lui.

Cand o femeie iubeste cu adevarat un barbat, el devine puterea ei."F. G.

Acesti irisi albastri, superbi, i-am gasit in geam azi, cand m-am trezit. 

Dragobetele mi i-a adus, desigur! ;-)

Alaturi de zambila albastra, singura care inca mai este frumoasa din buchetul primit de Valentine's Day de la Adrian (lalelele si freziile s-au trecut), acesti irisi minunat de albastri mi-au adus primul zambet al zilei inainte de cafea. 

Iar acest zambet este cu adevarat cel mai important. :)

Caci, cine mi-a citit cu fidelitate blogul, stie deja cat de importanta este cafeaua pentru mine la prima ora a dimineatii. 

Cafeaua de dimineata inseamna viata! - ca sa parafrazez o reclama de pe vremuri. :)

In legatura cu aceasta importanta a cafelei imediat dupa ce ma trezesc, o sa povestesc ceva ce n-am mai povestit pana acum privind rutina cafelei de dimineata.

Candva, intr-o dimineata din anii trecuti, nici nu mai stiu exact cand, cred ca imediat dupa ce ne-am mutat aici, la munte, m-am trezit un pic mai devreme decat de obicei si, somnoroasa fiind, abia asteptam sa-mi fac cafeaua si sa ma trezesc la viata, cum s-ar spune. :)))

Mainile mele invatasera deja rutina: luat cafeaua si zaharul din dulap, pus in cana din fiecare si turnat apa fierbinte peste ele, apa pe care mi-o punea la incalzit Adrian imediat ce ma auzea ca m-am trezit, ca sa fie deja fierbinte cand intram si eu in bucatarie. Imi punea in ibric, grijuliu, apa filtrata. 

Eu beau aici fara probleme si apa de la robinet, fiind apa buna, curata si rece de munte, colectata de undeva din izvoarele nenumarate care tasnesc pretutindeni prin jur, captata si purificata de compania de apa locala.

Doar ca Adrian considera ca, totusi, apa filtrata este mai indicata si, de cate ori avea ocazia sa mi-o ia inainte, imi punea el apa filtrata in ibric, dupa care a facut din asta o regula zilnica, ca sa nu mai pun macar in cafea apa de la robinet. 

Ei bine, in dimineata aceea, somnoroasa fiind, si foarte nerabdatoare sa iau prima gura de cafea fierbinte, mi s-a parut ca parca nu mai terminam miscarile necesare ca sa-mi pun tot ce trebuie in cana. Apa era deja clocotita pe aragaz, iar eu parca ma simteam ca ma misc cu incetinitorul cu restul pregatirilor.

Si ii exclam lui Adrian atunci, ca un fel de rabufnire de nerabdare, alintandu-ma:

"Doamne, sufletel, dar de cate miscari am nevoie pe lumea asta doar ca sa fac o banala cana de cafea! In dimensiunea a 5-a sau a 6-a cand eram, inainte de a cobora in lumea asta, doar ma gandeam la cafea si cafeaua era preparata instantaneu!"

Si am inceput sa radem amandoi. :))) 

"Pai, da, puiut, inca suntem obisnuiti ca acolo, in timpul neliniar, sa manifestam totul instant exact atunci cand am gandit ca vrem ceva, dar aici, in timpul liniar, trebuie sa facem totul pas dupa pas, miscare dupa miscare, si de aceea ni se pare ca se intampla toate mai greu si cu incetinitorul. Lasa, ca o sa ne intoarcem din nou in 5D si vom manifesta din nou instant!" -  mi-a spus Adrian atunci cu ton glumet, calm si impaciuitor.

Si am dezbatut atunci subiectul in profunzime, disecandu-l cu umor si in joaca pana am iesit afara, la plimbare. Ziceam atunci ca obosesc si numai daca enumar in cuvinte toti pasii de preparare a cafelei. Doar vorbind! :)))

Sa exemplific. Care erau pasii? Fiti atenti.

(1) scoate cutia cu cafea (nes) din dulap 

(2) pune o lingurita de cafea in cana 

(3) pune cutia de cafea inapoi in dulap 

(4) scoate cutia cu zahar brut din dulap 

(5) pune doua lingurite de zahar in cana

(6) pune cutia cu zahar inapoi in dulap

(7) ia borcanul cu unt de cocos de pe masa

(8) pune o lingurita de unt de cocos in cana

(9) pune borcanul cu unt de cocos inapoi pe masa

(10) ia ibricul cu apa fierbinte de pe aragaz (aici, din fericire, eram deja scutita de miscarile specifice, caci ibricul era pus dinainte la fiert de Adrian, cu apa filtrata)

(11) toarna apa fierbinte in cana

(12) pune ibricul inapoi pe aragaz

(13) amesteca in cana toate ingredientele si.... ia, in sfarsit, prima inghititura de cafea! BINGO!

Vedeti? 13 miscari! O eternitate! :))))

Asa ca, din dimineata aceea, ce credeti ca a facut Adrian pentru a-mi usura "supliciul" acesta, al celor 13 miscari? :))))

De atunci, in fiecare dimineata, inainte de a intra eu in bucatarie, nu doar ca imi pune apa filtrata in ibric si mi-o pune la incalzit din timp, ca sa fie deja clocotita, cum imi place mie, cand apar eu, ci imi scoate din dulap si imi aduna la un loc toate cutiile si borcanele cu ingredintele necesare, doar ca sa le am la indemana si sa-mi pun din ele in cana cat imi place mie, dupa preferinta. 

Atunci, a doua zi dimineata de dupa discutia filozofica si transcedentala asupra  miscarilor necesare pentru prepararea cafelei in timpul liniar, am ramas maxim de surprinsa cand  le-am gasit pe toate pe dulap. :))))

Cutia de zahar, de cafea si borcanul de unt de cocos, plus cana mea de cafea si cu lingurita in ea, toate erau frumos aliniate, asteptandu-ma pe mine sa-mi prepar licoarea fermecata. 

De atunci, iata, sunt multi ani deja, in fiecare dimineata ma asteapta pe dulap, aliniate, toate recipientele, cana si lingurita, scoase de Adrian de prin dulapuri, pregatite dinainte pentru mine, scutindu-ma astfel de cele 13 miscari EFECTIV ENERVANTE la prima ora a diminetii, cand nici nu vad si nici nu aud pana cand nu beau prima gura de cafea. :)))

De atunci, in fiecare dimineata cand intru in bucatarie si le vad pe toate aliniate, zambesc cu drag, complice. Si nu este doar o simpla rutina, desi sunt ani de cand se intampla zilnic. Este Iubire! Este momentul acela, stiti voi, despre care nu este bine sa vorbesti prea mult, ci sa-l simti mai mult. Este unul din momentele cu care ne incepem fiecare zi. ;-)

Cafeaua/cacaoa de pranz o pregatesc eu pentru amandoi, desigur, caci la ora pranzului nu numai ca nu mai sunt somnoroasa, dar avem si ceva activitati bifate pana la ora aceea, evident. 

Asadar, ce am vrut eu sa subliniez astazi, cu ocazia sarbatoririi Dragobetelui, cu aceasta poveste dulce? Sunt sigura ca ati inteles deja. ;-)

Iubirea se descifreaza mai ales din gesturile mici, dar facute zilnic, cu consecventa, cu drag si cu dorinta de a-i face celuilalt o bucurie cat de mica sau pentru a-i usura chiar si cele mai nesemnificative eforturi, dar care pentru el/ea conteaza atat de mult. Cele care fac diferenta! 

Iubirea e acolo unde o simti, in inima si in gesturi tandre si complice, nu (numai) in cuvinte. 

Si mai simti Iubirea cand ea/el te tine de mana. Si esti fericit/a!

In cele doua poze de mai sus, alaturi de florile albastre primite de la Albastrul meu Arcturian, Dragobetele meu de 13 ani incoace, sunt frumos si cuminti aliniate toate cele necesare pentru pregatirea cafelei mele de dimineata, scutindu-ma de cele 13 miscari in plus. Sau, ma rog, de o parte importanta din ele - completare pentru carcotasi si pentru cei care sunt exagerat de atenti la detalii - cum sunt si eu, de altfel, caci da, si eu le-as fi numarat pe cele corect ramase! :))))))

Ati observat cum s-a repetat numarul asta magic, 13? ;-)))

In continuare, am pus pozele cu florile si cateva din plimbarea zilei. Multe cadre aproape ca se repeta redundant, dar cred ca v-ati obisnuit cu asta deja. 

Cum as face altfel milioane de poze ca sa pun pe blog? Eu sunt generoasa, fac poze din mai multe unghiuri, cu mai multe perspective, pentru o imagine de ansamblu cat mai exacta, cat mai clara, fara dubii, fara ambiguitati, fara interpretari si fara loc de insinuare. 

Daca v-as pune doar o poza sau doua, unde ar mai fi farmecul? Plictiseala maxima. Ar fi mister? Nope. Ar fi plictisitor. 

Eu sunt o Geamana autentica, si stiu cel mai bine ce zic! Nu ma incurc si nu-mi pierd timpul degeaba doar cu una-doua firfirici de poze. Un Geaman comunica intotdeauna clar, limpede si fara echivoc, cu milioane de poze! :)))

La mine, stiti deja, e totul sau nimic. Dar mai bine TOTUL, decat NIMIC. :))))))

PS - Nu, tot n-am despodobit Bradul, pardon, Pinul de Craciun. :))))

E acolo, e in poze, si se asorteaza perfect cu zapada de afara. Si nu simtim nici o panica pentru neinregimentarea in standardele sistemului manipulator, controlabil, insinuant si enervant. :)))))

Ca nu ne dicteaza noua nimeni ce sa facem in casa noastra! 

Daca vrem, putem maine sa impodobim casa cu decoratiuni de Halloween si sa sarbatorim cu un zbor fermecat, calare pe maturi vrajite, nu? Cine ne opreste? Deocamdata, insa, mai avem zapada si, pe cale de consecinta, mai avem chef de Craciun. :)))))

Oricum, peste cateva zile demaram sarbatorirea zilnica a Femeii, asa cum ni se recomanda de catre expertii in problemele si nevoile Femeilor, dar numai in paralel cu sarbatorirea de Iubirica, asa cum ne impun cu vehementa ceilalti, expertii in Iubire, asa ca vom fi ocupati.

Deci, probabil, voi fi, totusi, nevoita, in ciuda cutumelor societatii de a ne inscrie in trend, sa despodobesc Bradul ala odata, fix inainte de a intra in vara. Fir'ar!  :))))

PS2. In continuare, am pus o selectie din poemele mele dedicate Dragobetelui meu Albastru. :)

Iubitul meu drag

Autor: Liliana Pascanu

Da, sunt lângă tine, iubitul meu drag, sunt toată a ta, pentru tine!

Cu sufletul tău iubitor mă-nconjori şi, doamne, atât mi-e de bine!

Cu tine alături frumoasă mă simt, mai mult decât trupul mi-arată,

Frumoasă în chip de lumină‘nălţat, în însăşi fiinţa mea toată!

 

Cunoaşterea lumii şi-a Cerului tot alături de tine-mi sunt date,

Avem peste umeri deschise aripi spre-al stelelor drum înălţate,

Cu tine creez infinitul etern spre care doar dragostea noastră

Ne-a fost primul prag peste care-am trecut şi prima deschisă fereastră.

 

Tu-mi eşti călăuză, prieten, iubit, maestru şi viul exemplu,

Tu-mi eşti şi icoana şi-altarul deschis şi candela-aprinsă în templu,

Tu-mi eşti rugăciunea trimisă spre Cer şi, tot tu, răspuns pentru mine.

Ce, oare, în plus aş putea să-mi doresc? Oglindă să fiu pentru tine.

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/09/iubitul-meu-drag.html

Esti in visele mele!

Autor: Liliana Pascanu

În visele mele tu vrei să ajungi? Oh, Doamne, iubirea mea, dar eşti deja!

În fiece noapte adorm surâzând, ştiind că, în vis, lângă tine voi sta!

Pun capul pe pernă cu tine în gând şi-a inimii mele mireasmă de crin

În inima ta se strecoară şi-apoi te-aduce la mine, în visul divin.

În braţele tale mă strângi şi-mi şopteşti, în fiece noapte, cuvinte de dor,

Îmi mângâi obrajii şi ochii-mi săruţi, iar sufletu-ţi cântă-n refren „te ador!”

Plutim printre stele şi prin galaxii, lumini de iubire-mpletite în vis

Şi ştim amândoi că-n curând vom trăi această-mpletire-n etern paradis.

Când zorii ne cheamă în trup adormit ne-ntoarcem în albe aripi, fremătând,

Frumoşi porumbei se coboară din cer, cu dragoste albă în ei, tremurând,

Ne strângem în noi diafane simţiri din visul suav, fără timp şi hotar,

Iar zilei ce vine ofrandă-i suntem, în dor şi-n chemare, depusă-n altar.

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/01/esti-in-visele-mele.html

Sunt fericita!

Autor: Liliana Pascanu

E-atâta lumină în jur şi în mine! E soare, e cald şi frumos!

Pe chipuri citesc fericirea născută din mărul acela gustos!

Prin parcuri dansează-n perechi visătorii, purtându-se-n braţe uşor,

Privindu-se-n ochi, fredonând în duete al dragostei cântec de dor.

Iubesc şi îmi pare că lumea aceasta e-un colţ de grădină, divin!

Că Domnul aici m-a întors din infernul în care-am băut doar pelin.

Mă simt norocoasă, o Evă frumoasă, chemată-napoi din exil,

Alături de-Adam, norocosul, ce astăzi mă strânge în braţe febril.

Iubită mă simt cum n-am fost niciodată-n acest univers colorat.

Şi sunt, lângă el, în sfârşit, fericită cum încă aşa n-am visat!

Noi doi, porumbei călători printre stele, aici, pe pământ, ne-am găsit,

Aici, împreună, ‘mplini-vom destinul pe care de Sus l-am primit.

Suntem în această grădină a lumii precum în al Lui Paradis!

De-acum vom mânca amândoi fără teamă din pomul demult interzis,

O vară-nsorită ne fi-va cărarea, pavată cu flori şi scântei

Din care primi-vom în trupuri puterea şi-n suflete vise de zei!

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/06/sunt-fericita.html

Stiu ca ma iubesti!

Autor: Liliana Pascanu

Iubirea mea, aici, în lumea asta,

Cuvintele ne-mbracă în oglinzi.

Tu mă citeşti şi fără-a lor rostire

Când sufletul din mine îl colinzi.

Tu-mi eşti ecoul gândurilor mele

Şi poţi să vezi mai mult decât priveşti.

Deschisă-n faţa ta-s precum o carte.

Căci, dragul meu, eu ştiu că mă iubeşti.

Mă ţii de mână şi-i atât de bine!

Nu ne mai pasă de nimic din jur!

Cu ochii tăi frumoşi mă chemi din mine,

Iar eu mă-nalţ spre tine din azur.

Ca două păsări albe, de lumină,

Ne-ngemănăm spre boltele cereşti.

Nemărginirea-n trupul meu vibrează

De dragul tău! Ştiind că mă iubeşti.

Îmbrăţişaţi, tot unul lângă altul,

Nu mai simţim secundele cum trec,

Nu mai contează nici argintul lunii,

Nici stelele ce-n taină se întrec,

Nici liniştea din noaptea care vine,

Nici zorii ce apar pe la fereşti.

În nesfârşirea ta îmi uit fiinţa

Iubindu-te. Ştiind că mă iubeşti.

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/11/stiu-ca-ma-iubesti.html

Langa tine!

Autor: Liliana Pascanu

Ce minune frumoasă trăiesc, dragul meu, lângă tine!

Câtă pace şi linişte sfântă e-n mine şi-n tot!

Tu eşti visul frumos împlinit al femeii din mine,

Eşti cărarea-nflorită pe care, să merg, doar eu pot.

Te iubesc, suflet drag de bărbat, mesager al Luminii!

De fiinţa ta sunt oglindită deplin şi curat,

Tu-mi eşti pas înţelept peste tot ce-i în lumea aceasta,

Lângă tine nimic nu-i prea greu, ori prea îndepărtat.

Lângă tine nu-mi pasă de timp, de-a lui trecere oarbă,

Nu contează-al pământului mers rotitor, neoprit.

Ştiu c-am fost în trecut doar o Evă cu trup de ţărână,

Însă-alaturi de tine devin iar etern infinit.

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2014/06/langa-tine.html

Cat de dulce e gustul Iubirii!

Autor: Liliana Pascanu

Ce acorduri frumoase îngână dansul nostru tăcut, liniştit,

Ce miresme ne-nvăluie-n cuibul unde timpul în loc s-a oprit,

Ce tandreţe e-n vorbele noastre, în priviri, în atingeri, în noi,

Cât de dulce e gustul iubirii, ce plăcut este zborul în doi!

Câte chipuri angelice, albe, ne-mpresoară adesea cu drag,

Câte taine pătrundem cu gândul, avântându-ne-n sus, peste prag,

Ce lumină în jur ne cuprinde şi ne mângâie cald, protector,

Câtă-atenţie ne e dăruită, câtă grijă şi cât ajutor!

Cât de bine-i să ştim către unde ne-ndreptăm zi de zi amândoi,

Câtă pace-nfloreşte şi creşte în grădina iubirii din noi,

Ce senin şi duios e Cuvântul ce-l rostim către El pe-nserat,

Cât de-aproape suntem de-Adevărul prorocit, invocat, aşteptat!

Mai avem doar un pas, doar o şoaptă, doar o zbatere albă în zbor,

Doar un gând, doar un vis, doar un zâmbet, doar un cântec de leagăn, uşor,

Doar o trecere lină prin lume amândoi vom afla şi-mplini,

Iar, apoi, dragul meu, împreună, Adevarul acela vom fi.

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2014/09/cat-de-dulce-e-gustul-iubirii.html

Crezul meu, Iubirea!

Autor: Liliana Pascanu

Am doar un crez: iubirea! Doar ea mi-e Adevărul.

Frumos, perfect şi simplu, etern, deplin, firesc.

Prin ea-mi salvez fiinţa şi o înalţ spre stele,

Acolo unde sfinţii şi îngerii domnesc.

Credinţa mea-n iubire îmi scrie pergamentul

Ce-adună despre mine secunde şi mirări.

Nestrămutat mi-e pasul când ea mă-ncurajează,

Oricât de încurcate mi-s lungile cărări.

Cred, Doamne, în iubire! Tu ştii ce foc e-n mine!

Cu ea, stindard, în lume, oriunde pot s-ajung.

Orice mi-ai pune-n cale, oricâte ziduri groase,

Oricâte porţi închise, cu ea pot să străpung.

Am doar un crez, Părinte! Doar el mă defineşte:

Iubirea! Ea e-n mine, în jurul meu, în tot!

Am vise fără număr şi-ncredere deplină

Că, în curând, pe toate, să le-mplinesc, eu pot.

Iubirea mă creează, mă schimbă, mă-nfloreşte,

Mă naşte şi renaşte în fiece moment,

Mă umple cu lumină, în ochi îmi străluceşte,

Şi-n orice verb Cuvântul vorbeşte de Prezent.

Am doar un crez: iubirea. Acesta-i Adevărul.

Şi îl vestesc, Părinte, întregului pământ.

E cheia ce descuie tărâmul nesfârşirii,

Şi care desluşeşte misterul cel mai sfânt.

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2014/10/crezul-meu-iubirea.html

Barbat cu suflet de Zeu!

Autor: Liliana Pascanu

Iubirea pe care în suflet o ai, pe care, acum, mie mi-o dăruieşti,

Ţi-aduce aminte din nou, dragul meu, că în trup omenesc ai venit să iubeşti,

Că sfânt e pocalul din care te beau, căci El L-a sfinţit când aici te-a trimis,

Că-n dragostea noastră pe El îl găsim, că drumul acesta doar El l-a deschis.

De nu ne-ar fi stat înainte mereu, spre alte alegeri ne-am fi-ndepărtat

Şi alte cuvinte noi am fi rostit şi-n alte emoţii ne-am fi îmbrăcat.

De nu ar fi vrut să-L cunoaştem aşa, în braţele noastre El nu s-ar fi pus,

În visele noastre nu ne-ar fi chemat, în dorul din noi nu ne-ar fi adus.

De-ar fi fost fără rost orice gest dintre noi, în ulcioarele noastre nu S-ar fi-ntrupat,

Nu ne-am fi găsit niciodată pe drum, în alte poveşti ne-ar fi abandonat.

De n-ar fi dorit împreuna să-L ştim şi-n noi, fără teamă, aşa, să-L primim,

Atât de aproape nicicând n-am fi fost şi n-am fi ajuns, astfel, să ne iubim.

Trăieşte-L intens şi exprimă-L total prin trup de Bărbat şi prin suflet de Zeu!

Fii Om şi arată-I cum e pe pământ, prin tine cum poate iubi Dumnezeu!

Femeia ce sunt te va ajuta să-ţi duci la-mplinire destinul primit,

Căci ştiu că-s aici ca să-I pot dovedi, tot prin suflet şi trup, cât de mult e iubit!

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/01/barbat-cu-suflet-de-zeu.html

Iubire Cosmica

Autor: Albastru Arcturian

 

Parfum de stea ascuns în raze de Lumină

Pe al ei iris pictează o galaxie de culoare,

Un gând răsare în mintea-ntrebătoare:

Cum oare se naşte o floare ?

Sfere de sunet călătorind prin Univers,

Floarea vieţii desenând în stele visătoare,

Misterul lui cel singuratic l-au ales

Şi l-au cântat în umbre planetare.

Şi din vremuri trecute ce încă n-au sosit

Pe aripi albe şi fermecătoare,

Misterul lui cu a ei culoare împodobit

O nouă lume au născut, un vis şi-o floare.

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/03/iubire-cosmica.html

Pentru noi amandoi

Autor: Liliana Pascanu

 

Pentru mine-ai venit, nu-i aşa, dragul meu?

Pentru-a fi lângă mine cum nimeni n-a fost!

Pentru a-mi alunga, prin iubirea ce-o simţi,

orice temeri şi gânduri ce n-au nici un rost,

Pentru-a fi-n orice loc şi în orice moment,

lângă sufletul meu, înger drag, păzitor,

Pentru a-mi aminti că în cer ne-am legat

să ne fim mai presus decât trup muritor.

 

Pentru tine-am venit, dragul meu, să nu uiţi!

Paşii toţi m-au purtat către inima ta!

Pentru-a te învăţa să iubeşti ca un om,

pentru-a plânge de dor şi apoi a ierta,

Pentru a-ţi arăta că şi-aici sunt a ta,

înfruntând orice ziduri ce ne-au separat,

Pentru-a-ţi fi călăuză pe drumu-napoi

spre înaltele sfere din care-am plecat.

 

Pentru noi amândoi am ales acest drum,

pentru-a ne aminti că pereche suntem.

Pentru-a ne dovedi că, oricât am fugi

prin acest labirint, tot aproape ne vrem.

Pentru a împlini al aripilor zbor

mai presus de-al pământului voal cenuşiu.

Pentru c-aşa ne-a fost scris, sus, în stele, de El:

Tu cu mine să fii, eu cu tine să fiu.

https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2013/02/pentru-noi-amandoi.html

24.02.2025