Ce-i in mana nu-i minciuna! :)

 

Incep, desigur, cu un calup de selfie-uri, caci, asa cum spune vorba inteleapta din titlu, respectiv, "ce-i in mana nu-i minciuna", macar sa "impusc" ceva cititori de la inceput, caci mai tarziu, adica dupa milioanele de poze de azi, s-ar putea sa dispara treptat, unul cate unul.  :))

De fapt, ca masura de precautie, am mai lasat pe ici pe colo si alte selfie-uri, caci, asa e, ele sunt cu adevarat cele mai interesante dintre toate pozele. Sic! :))))

Ceeeeeeee.....??? :))))

Nu mai are voie omul sa aiba o obsesie, un viciu, o slabiciune, ceva, un atasament, o nebunie, ca repede se gaseste cineva cu principii, dom'ne, care ma contreaza din subtil cum ca "nu e frumos", "ca nu se cade", ca "sunt prea multe", si alte aprecieri din acestea ostentativ critice, de parca n-ar avea si ei (aceia!) altceva de facut in viata asta decat sa-si petreaca timpul pe blogul meu, ca sa le creasca tensiunea, sa-si faca nervi, sa-i apune toate pandaliile si nevrozele, toate nemultumirile si sa-si reactiveze toate traumele nevindecate. :)))))))

Vedeti, aveti grija, ca am retinut niste vraji puternice din filmul Harry Potter si daca ma enervati, va fac o vraja de nici Gandalf nu va mai scapa! Ca sa stiti! :))

Stiti deja ca am in CV si ceva abilitati de Vrajitoare, doar nu degeaba am compus eu poezia aia periculoasa "Femeia - Vrajitoare Rea sau Buna?" - hahahaha!!! doar vreau sa rasucesc cutitul in rana celui/celei care mi-a raportat blogul cand am publicat aceasta poezie, ca merita asta pentru ce a facut! :))))) - asa ca nu va mai plimbati pe aici cu ganduri ascunse, cu priviri critice si cu atitudini condescendente. Shu, shu, shu de aici! :))))

Din fericire, mai am si cateva cititoare care rezoneaza cu mine si care considera ca antrenamentul la selfie face bine la inima, la ten, la suflet, ca nicidecum "nu dauneaza grav sanatatii", ci, dimpotriva, imbunatateste starea de spirit, genereaza chiar prosperitate de emotii pozitive si induce cea mai buna relaxare din cate pot exista. Tine chiar loc de dieta si puteti slabi, daca e. Asadar, antrenati-va si faceti multe selfie-uri daca vreti sa fiti sanatosi si fericiti. :))))) 

Acestea, adica ele, cititoarele care sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine, va roaga prin mine, ca purtatoare a lor de cuvant, sa va bucurati de ceea ce primiti prin intermediul acestui blog, cat mai primiti, exact ca in vorba aceea, "ce-i in mana nu-i minciuna". 

Maine poimaine inchid pravalia si aici, ca n-am nici o problema cu asta, cum n-am avut nici cu inchiderea pravaliei de pe Facebook, pe care am inchis-o in august 2021. 

Oricum, in iulie anul acesta fac 13 ani de cand am infiintat acest blog si, cum deja stiti ca noi avem o slabiciune pentru numarul 13, numar magic, miraculos si misterios, as putea decide sa inchid blogul fix de ziua lui aniversara de 13 ani, nu? 

Asa am facut si cu Facebook-ul in urma cu patru ani, respectiv, am avut in februarie 2021 ideea de inchidere, am lansat-o in eter, iar in august am pus-o in aplicare. Fara regrete si fara remuscari. :))))

O singura intrebare mai am inca fara raspuns, deocamdata: daca eu imi inchid blogul (adica nu mai postez nimic nou pe el, nu il sterg, nu va panicati!), atunci eu unde imi public selfie-urile? :))))

Caci, odata ce ma hotarasc sa-l inchid, nu vreau sa ma razgandesc, "uite blogul, nu e blogul". Il inchid si basta! Daca il inchid. Dar poate il inchid, nu stiu. 

Sunt totusi 13 ani de cand scriu aici. S-au adunat aproape 2600 de postari! Este ca un labirint in care multi cititori s-au incalcit deja, cu toate ca le-am pus in fata un ghid de calatorie. :)))

Revenind la titlul acestei insemnari, azi am vrut sa bifez mai multe argumente pentru aceasta vorba de duh "ce-i in mana nu-i minciuna".

O sa mai amintesc acum inca un argument - pe langa cel precizat deja, cum ca apuc sa "impusc" de la inceput cativa cititori, inainte ca ei sa plece de pe blog :)))). 

Ma refer la faptul ca noi doi, nu numai cand ne plimbam, ci mereu, noi ne tinem de mana. La propriu si la figurat. Zi si noapte, pe soare sau ninsoare, pe vreme buna sau pe furtuna, la filme sau la.... aici n-am rima... :)))  in fine, ne tinem de mana si gata! 

Caci tinutul de mana nu-i minciuna - spune o parafraza inteleapta! ;-)

Si, sa stiti, ca si reciproca este valabila, respectiv, "ce nu tii de mana e minciuna". 

Asadar, optati pentru Adevar, zic! ;-))))

Noi doi ne tinem de mana unul pe celalalt, in Adevar. 

Tot ce noi doi "NU tinem de mana"  impreuna e minciuna. Logic, nu? Doamne, ce de rime! Poeta ma fac! :)))))

Deci, pe langa selfie-urile mele, ne veti vedea si pe noi doi tinandu-ne de mana, profilandu-ne umbrele peste zapada alba, stralucitoare, scanteind in soare - nah, ca am mai facut o rima! :))) - peste zapada care ne scartaia azi sub picioare... - pffiuuuu, alta rima! :))) - sub un cer albastru, senin, impecabil, dar sub care gerul se cam simtea romantic, dar si un pic prozaic. :)))

Nu se stie cat timp o sa mai tina si patura asta de zapada frumoasa si sclipitoare in soare, caci de marti vine caldura si incepe topirea de primavara. :))

Deocamdata, va las cateva poze de incalzire, dupa care mai povestim, pornim antrenamentul "hard-core moldovenesc". :)))

Azi ne-am plimbat de-a lungul raului Prahova, pe la liziera padurii de unde el izvoraste, si veti vedea efectele gerurilor nocturne din ultima saptamana, cand s-au inregistrat intre -13 si -18 gr.C in fiecare noapte - a inghetat raul! O pojghita groasa de gheata s-a format cam peste tot, doar pe alocuri fiind sparta de apa incalzita de soare.

Am incercat sa captez in mai multe poze si sclipirea diamantina a zapezii in stralucirea orbitoare a soarelui de azi, care arunca peste munti o lumina albastruie, reflectarea cerului in zapada. 

A iesit ce veti vedea in poze, dar nici pe departe pozele nu reflecta frumusetea din realitate, scanteierea aceea de lumina, ca din miliarde de stele fermecate, din cristale pretioase sau din argint magic! 

Cu zoom puteti descoperi un pic mai mult din feeria asta alba a zapezii.

Am ajuns si la Dealul Urzicilor, locul de unde in fiecare primavara imi fac aprovizionarea cu urzici noi, proaspete si delicioase. Mai am inca un loc bun pe langa acesta, si abia astept sa vina vremea culesului, spre sfarsitul lui martie si in aprilie, sa pornesc la cules. 

Nu stiu exact anul acesta cand va fi sezonul de urzici, difera de la an la an, depinde de incalzirea montana, insa oricum, pana atunci, inca mai avem de consumat din rezerva federala de urzici din congelator, culese si puse la pastrare din primavara trecuta. Mai avem destule, desi am pus cate o punga de urzici in fiecare mancare pe care am facut-o de un an incoace. 

Puteti vedea in arhiva de anul trecut cate ture de cules urzici am bifat si cate pungi am pus la congelator. Doamne, ce comoara pretioasa si delicioasa! :)))

Mai las aici inca un calup de selfie-uri, ca poate v-ati plictisit de la atatea poze cu zapada si aveati de gand sa plecati. :))))))

Sau... poate ca va tenteaza un calup de poze cu turturi? :)))

Stiti vorba aia din titlu, "ce-i in mana nu-i minciuna"! Nu se stie cand mai putem bifa alti turturi! Acum este momentul lor de glorie! Avem o multime de turturi frumosi, grasi si stralucitori, sa ajunga la toata lumea! :)))

Turturi pentru oameni fericiti, turturi pentru aroganti, turturi pentru fitosi, turturi pentru cei cu inima plina de bucuriile copilariei, turturi pentru mucaliti.... ati prins ideea! :))

Turturi, hai la turturi! Turturi pentru toate poftele, pentru toate buzunarele, pentru toate gusturile! 

La final de plimbare, ajunsi acasa, m-am gandit sa mai fac cateva poze cu Bradul, pardon, Pinul nostru de Craciun care a implinit peste doua luni de cand e impodobit. Ziceam intr-o insemnare anterioara ca sunt doua luni, dar era gresit, sunt doua luni si jumatate deja. L-am impodobit pe 12 decembrie (vedeti aici Pinulet, pinut dragut…. Ninge peste tine!)

Mai avem zapada mare si ger inca vreo cateva zile, deci inca se asorteaza la decor. :))))

Sa ne bucuram de el cat mai putem, caci, desigur, "ce-i in mana nu-i minciuna"! :)))

Cu atat mai mult cu cat nici timp de despodobit nu avem. 

Suntem ocupati acum, suntem prinsi intr-o atmosfera de mare sarbatoare, caci maine este, nu-i asa, Dragobetele, cand se aplica vorba aia "sarbatoreste romaneste", nu ca decadentii occidentali care sarbatoresc ei, nemernicii, americaneste, un Valentine's Day comercial, chicios si de tot rasul, nu-i asa?  :)))

Sa ne razbunam romaneste si sa sarbatorim Dragobetele in cel mai romanesc mod posibil, scrasnind din dinti ceva "dulcegarii" pe seama celor care au tradat neamul si cauza si au sarbatorit 14 februarie, desi a fost o zi obisnuita de vineri, fir'ar! :))))

Cum la noi nu functioneaza mecanismele astea manipulatorii, sarbatorim ce vrem noi, cand vrem noi si cum vrem noi. 

Bineinteles ca am inceput deja cu sarbatoritul Dragobetelui de ieri-alaltaieri, maine doar atingem varful culminant, vom face si grafice si statistici, cum ii sta bine romanului care sarbatoreste romaneste, insa le pastram pentru noi, pe principiul deja amintit "ce-i in mana nu-i....? .... ce?.... minciunaaaa...!" :)))

Asadar, cum am fost si inca vom fi prea prinsi in atatea sarbatoriri, de nu ne mai vedem capul, plus zapada si gerul de Craciun de afara, n-am avut nici chef si nici dorinta de a despodobi Bradul. Pardon, pinul. :))

Asa ca inca putem sa-i mai facem poze, ocazie cu care ne dam seama ca ne-am tot laudat cu doi brazi si doi Mosi Craciuni, cand de fapt avem doi brazi si patru Mosi Craciuni! Pe principiul... sa fie, mai bine sa ne prisoseasca decat sa ne lipseasca! 

Dom'ne, cate vorbe intelepte ne-au lasat stramosii nostri, dacii si romanii, hunii si paganii, getii si pecenegii, arcturienii si pleiadeenii, siriusirienii si care or mai fi fost. :))))

Pai, cum altfel, credeti ca, fara ajutorul celor patru Mosi Craciuni, am fi putut sarbatori noi atata, intr-una, zi de zi, cand Valentine's Day, cand Ziua Femeii, cand Ziua Barbatului, cand Dragobetele, cand Pastele, cand Ziua Unirii, cand Revelionul, cand Craciunul vreo doua luni, cand Iubirea - ca iubirea o serbam in fiecare zi, ca nu ne da voie societatea altfel, cica daca n-o serbam in fiecare zi inseamna ca nu iubim, dom'ne, deci, asta e, o serbam, sa se stie, sa nu se creada altceva, ca noua oricum ne place sa o serbam?! :)))))

Deci, cu decor de Craciun in fundal, cu ghirlanda de beculete mov, cu doi brazi impodobiti si cu patru Mosi Craciuni prezenti la datorie, vom intampina maine Dragobetele si-l vom sarbatori maxim, de-o sa-i sara fulgii! :)))

Inca deliberez daca lasam bradul impodobit pana de Martisor sau chiar pana la 8 Martie. Caci, oricum, dupa 8 Martie, vine Pastele, mai sarbatorim de doua ori Ziua Femeii si gata, vine din nou Craciunul, ce rost are sa muncesc de doua ori cu despodobitul si reimpodobitul? Plus ca nu mai trebuie sa cautam din nou un alt brad pentru urmatorul Craciun. Nu? Ziceti si voi!  :))))

Ce-i in mana nu-i minciuna, parol! :)))

Noi - in nici un caz! - nu vom cadea in extrema cealalta, adica in tabara nihilistilor, cei care va spun si chiar va incurajeaza sa nu sarbatoriti niciodata nimic. Dar NIMIC! Niciodata! 

Cica "arhonii" sau "controlorii" va programeaza sa sarbatoriti tot timpul cate ceva, special ca sa nu fiti atenti cand ei isi fac de cap... Bleah...! 

Ce viata trista au aceia... nici nu vreau sa insist pe subiect... nu vreau sa ma conectez cu depresia care pluteste in jurul lor. Brrrrr! 

Mai bine TOTUL, decat NIMIC! :)))))

PS. Legenda spune ca.... in timp ce noi savuram cu maxima placere ciocolata belgiana de sarbatoare, anticipat pentru Dragobetele romanesc de maine... din fundal se aude refrenul nostru preferat...

"bughi-bughi, bughi-bughi, all night long... bughi-bughi, bughi-bughi...."  :)))))

 

23.02.2025