Dupa ce am consemnat in mod profesionist cresterea stratului de zapada, am pornit focul aragazului si am demarat actiunea termica.
Am inceput cu ceapa, morcovii si ardeiul rosu, calite putin in ulei. Am condimentat cu sare, piper, 1/2 din plicul cu marar uscat si un pic de cimbru, apoi am adaugat mazarea.
Am lasat aceste legume sa se fiarba aldente in vreo doua cani cu apa, apoi am adaugat sucul de rosii.
Cat timp a dat in clocot totul, ce credeti ca am facut? :)))
Pozeeee!!!!! Si filmeee!!!
Al treilea milimetru de zapada a fost surprins cum se depunea peste brazii din fata ferestrei. Se strecura miseleste, incercand sa-mi pacaleasca vigilenta, dar nu i-a mers. :)))
Pentru ca ciupercile pleutorus se cam plictiseau asteptandu-si randul la aragaz, m-au tras de maneca sa le bag in seama si pe ele.
Le maruntisem deja in fasii, asa ca le-am adaugat si pe ele in cratita. Am amestecat usor, am mai pus doua cani cu apa si le-am lasat sa fiarba.
Intre timp, am spalat si strecurat quinoa si, dupa primul clocot cu ciupercile, am adaugat si quinoa.
Practic, ajunsesem pe ultima suta de metri.
Venise timpul unui nou control de rutina asupra starii actualizate a stratului de zapada din dotare. :)))
Deeeci.... poze! :))))
Bradutul nostru de Craciun isi radea malitios in barba. Mosi Craciunii la fel. Beculetele mov din ghirlanda de Craciun mai avea un pic si imi hohotea in fata. Dar nu-mi pasa! :))))
Filme si poze "fara numar, fara numar"!
Ultimul pas inainte de fial a fost adaugarea usturoiului maruntit la cutit, dupa ce am oprit focul.
Mancarea era gata, toti milimetrii de zapada depusi fusesera numarati - sper ca ati tinut socoteala cati au fost, da? :)))) - ce mai era de facut?
Ah! Salata! Trebuia sa pregatesc salata noastra cea de toate zilele. :))
Sa va povestesc ce-i cu ea, adica de ce este ea "cea de toate zilele".
De ceva vreme, de cand am citit o carte foarte utila sanatatii, in general, dar mai ales celor care doresc sa-si mentina silueta, in special - cartea se numeste "Revolutia glucozei", scrisa de Jessie Inchauspe - am retinut concluziile principale din ea si am inceput sa le aplic.
Printre acestea se numara si recomandarea portiei de salata cu otet de mere (neaparat cu otet de mere, nu altceva) mancata goala inainte de orice fel de mancare.
Otetul de mere inainte de masa are un rol foarte important in diminuarea indicelui glicemic de dupa servirea mesei. Este necesara o lingura de otet inainte de masa, fie dizolvata intr-un pahar mare cu apa (cine poate, eu n-am putut sa beau asa ceva) , fie pusa peste salata de legume (optiunea mea).
Salata facuta din orice fel de legume si frunze (peste care se adauga otetul precizat mai sus ) are un rol de pansament la baza stomacului, care franeaza metabolizarea rapida a glucidelor din mancarea pe care urmeaza s-o ingerati. Deci, glucidele, grasimile si carbohidratii nu trec repede si direct in sange, pentru ca au inaintea lor o "sita" din fibre, din legumele din salata.
O alta recomandare este ca mancarea sa fie consumata disociat la masa, pe tipuri de compusi, adica:
1. fibrele - mai intai se consuma, goala, salata de legume cu o lingura de otet, asa cum am mentionat mai sus.
2. legumele - varza, morcovi, conopida, broccolli, mazare, etc - orice leguma gatita ca garnitura pentru carne, de exemplu, se mananca simpla, dupa salata.
3. proteinele si grasimile - carne, branza, ciuperci, unt, smantana, etc - asta inseamna ca trebuie sa mancati carnea sau orice proteina/grasime imediat dupa legume, dar simpla, fara nimic altceva, deci fara garnitura.
4. carbohidratii - cartofi, paste, paine, mamaliga, cereale, deci tot ce contine amidon, fainuri si zaharuri - se mananca la sfarsit.
5. desertul - se serveste ultimul la masa, imediat dupa carbohidrati. Nu se serveste intre mese desert. Nici macar fructe. Fructele contin fructoza, deci tot zaharuri, ba, unele care se absorb si mai repede in sange si cresc varfurile glicemice brusc, dupa care care vi se face foame instant.
6. Imediat dupa masa, trebuie sa faceti sport cel putin 20 de minute. Dar nu orice fel de sport, ci miscare, mers alert sau alergat. Aceasta miscare dupa masa are acelasi efect ca si otetul de mere de la inceputul mesei: diminueaza varful glicemic.
Am citit ca muschiul gambei piciorului, cel care se foloseste si se activeaza in plimbarea de dupa masa, este singurul muschi din tot organismul care consuma in primul rand glucoza din sange daca faceti sport imediat dupa masa. Ceilalti muschi consuma glicogenul.
Daca nu faceti sport imediat dupa masa cel putin 20 de minute (acesta este timpul in care explodeaza in sange "zaharul" din mancarea ingerata si se produce spike-ul glicemic), si daca va asezati pe fotoliu sau chiar va culcati ca sa va faceti "siesta", atunci muschiul gambei, nefiind folosit, nu intra in actiune si nu se hraneste cu glucoza din sange, aceasta fiind in schimb transformata in grasime de insulina generata de pancreas, si este depozitata mai intai in ficat, apoi pe burta, pe intestine.
De aici si asa-numitul simptom de "ficat gras", dar si aparitia acelor colacei de grasime pe burta!
Apoi, implicit, creste rezistenta la insulina, care nu-si mai face treaba, iar zaharul nu mai ajunge sa fie transformat nici macar in grasime, ci ramane in sange, declansand bolile diabetice.
Revenind la colaceii de grasime de pe burta care se formeaza daca nu faceti miscare imediat dupa masa, cel putin 20 de minute.
Ei, colaceii, nu scad nici prin diete, oricat de drastice ar fi, nici abdomene, nici nu alte miscari specifice salii de sport, ci doar prin activarea muschilor gambei imediat dupa masa (deci, inainte de eliberarea insulinei de catre pancreas, care, daca ajunge sa fie eliberata, transforma glucoza in grasime), muschi ai gambei care sa consume mai intai toata glucoza din sange, rezultata din mancare de pranz, dupa care sa consume grasimea de pe burta - o grasime depusa de fapt direct pe intestine, nu subcutanat, ca restul grasimilor (de pe fata, gat, umeri, maini, solduri, pulpe, etc, grasimi care se pot reduce prin acel sport obisnuit de la sala, cu ridicarea greutatilor, cu abdomene, cu genoflexiuni si altele asemenea).
Sper ca m-am facut inteleasa. Daca nu, cautati cartea si cititi-o. Eu am citit-o la inceputul lui ianuarie, am retinut pasii, i-am aplicat, am testat eficacitatea si acum, dupa o luna, pot sa recomand metoda, caci la mine a functionat. Dar este nevoie de tenacitate si consecventa. Nu o zi DA si zece BA.
Eu am luat la cunostinta despre toate aceste informatii si le aplic preventiv, caci la mine nu-i cazul de colacei. La cele 52,5 KG cat aveam inainte de Valentine's Day, va dati seama, nici urma de colacei. :)))))
Dar, preventiv, aplic tot ce stiu, tot ce aflu si mi se potriveste, "ca sa fie bine, sa nu fie rau", cum bine spunea un clasic in viata, stiti voi cine, nu insist. :))))
Asadar, revenind la salata noastra, dupa ce am testat mai multe variante, am ramas fideli unei anume combinatii.
Enumar mai jos ingredintele pe care eu le folosesc la pregatirea unui castron de salata pentru o masa de pranz, pentru doua persoane:
(1) Varza alba (impart o varza mare in 8 parti egale si folosesc o partla o salata;
(2) Morcov ras - o jumatate de morcov mai mare;
(3) 1/2 dintr-o ceapa mare
(4) ulei de masline si otet de mere (2 linguri)
(5) condimente: sare, piper, cimbru, boia de ardei (pentru culoare), seminte de susan si uneori usturoi tocat marunt.
Iata mai jos si in poze procesul secret de fabricatie al miraculoasei salate pe care o consumam simpla, inainte de masa, adica, inainte de orice altceva din farfurie.
Credeti-ma, salata asta simpla, cu otetul de mere din ea, chiar face minuni!
Scade apetitul, diminueaza poftele de carbohidrati, treptat si de dulciuri (care sunt tot carbohidrati, de fapt), scade indicele glicemic, scade rezistenta la insulina, se diminueaza glucoza din sange (consumata de muschiul gambei, daca este activat prin plimbare imediat dupa masa) si scade grasimea de pe burta! Bingo! :)))
Pam, pam. QED.
Dupa ce am terminat salata, am fost gata pentru a servi masa de pranz. Ceea ce am si facut.
Dupa masa, bineinteles ca m-am apucat de "miscarea" recomandata, pentru arderea glucozei din sange de catre muschiul gambei, cum v-am explicat mai sus (sic!). :))))
Mai exact, aveam de facut norma mea autoimpusa de 10.000 de pasi pe zi, norma pe care am reusit s-o ating zi de zi de cand m-am apucat de ea, respectiv de 54 de zile (cu cateva zile inainte de Revelionul trecut).
Cum azi n-am mai iesit la plimbare, unde, de regula, bifam intre 6000 si 8000 de pasi, in functie de traseu, am fost nevoita sa ating baremul numai prin miscare "in door". In casa, adica. :))))
Am facut dupa masa de pranz 4000 de pasi, adica 40 de minute de miscare, mai mult decat era recomandarea, apoi, mai tarziu, pe seara, am continuat cu restul de 6000 de pasi, adica o ora de miscare.
Aceasta a fost ocazia in care am decis ca milioanele de poze facute in cursul diminetii nu fusesera de ajuns si ca lumina mov a ghirlandei de beculete de Craciun ar putea fi perfecta in pozele cu zapada de dincolo de fereastra.
Am constatat ca se vedeau lumini si pe Cioplea, in dreapta, unde e partia de schi, semn ca acolo era aprinsa nocturna pentru turistii veniti cu saniile sa profite de aceasta ninsoare de final de februarie.
Nu stiu daca au deschis partiile si pentru schiori, zilele trecute cand era vreme primavaratica erau inchise, insa probabil ca da. Tunurile pot suplimenta acum in mod eficient zapada necesara, caci gerul este asigurat pentru urmatoarele zile, cam inca o saptamana cu temperaturi negative si ziua, iar noptile chiar si cu sub -16 grade.
Deci... Craciun fericit tuturor, ca zapada si ger avem din belsug! :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)