Ultima actualizare in 18.06.2023: cu poze la final
Motto: "Te vad". "Am mancat." :)))
Autor: Adrian Pascanu
"Probabil ca pe multi dintre noi ne-a impresionat modul in care se salutau
indigenii Na'vi in filmul Avatar. "Te vad" este un salut foarte
profund, daca ne uitam la ceea ce se petrece in lumea noastra, cand avem
tendinta sa functionam automat.
Si totusi, acest salut nu este o licenta a filmului, ci o preluare a
modului in care civilizatii indigene din Africa, triburi considerate primitive
de catre lumea ce se considera civilizata, se saluta si se recunosc.
Este insa ceva in plus fata de film in exprimarea triburilor africane. Este
atunci cand capul familiei, impetuosul Yang, termina de mancat. Atunci, solemn,
el afirma: "Am mancat".
In lumea noastra, o astfel de afirmatie pare una banala, dar pentru
populatiile indigene africane, ea are o conotatie multipla. Una dintre ele
insemna ca cei din jur, oricare Yin si Yang, mai mare sau mai mic, putea sa se
linisteasca. Daca marele Yang a mancat, deci este satul, armonia va domni
asupra familiei si comunitatii, caci nu mai exista riscul sa mai fie consumate
si alte vietati din apropiere (inclusiv membri ai familiei).
Cand am iesit zilele trecute pentru plimbarea noastra zilnica, am remarcat
uimiti urmele pe care ursii, o minoritate etnica din punct de vedere al
numarului de locuitori ai localitatii de munte unde locuim, le lasasera pe
multe strazi pe care le-am parcurs. Nu atat forma si textura ramasitelor, ci
extraordinara precizie a amplasamentului lor. In cuvinte mai simple, toate erau
amplasate pe locul geometric aflat la distanta egala de bordurile strazilor
dinspre ambele trotuare. In cuvinte mai complicate, ramasitele erau pe mijlocul
strazii. Puteau fi luate ca reper de mare precizie pentru marcarea liniei de
mijloc dintre benzi.
Privindu-le pe toate strazile pe care le-am parcurs atunci, incepusem sa ma
gandesc ca aici trebuie sa fie o semnificatie mai profunda. Nu peste mult timp
aveam sa o realizam...
Am iesit de pe drumurile asfaltate si marcate si ne-am apropiat de partie
si de padure. Totul era de un verde intens si ne bucuram de natura vibranta. La
un moment dat, am ajuns pe o carare pietruita ce intra in padure. Brusc am simtit
sa fiu mai atent in jur si mi-am concentrat atentia pe flancul drept, deoarece
in stanga eram cumva aparati de albia adanca a unui parau de munte. Am vazut la
un moment dat, bineinteles ca tot pe mijlocul drumului, o movilita. Fara a fi
expert in domeniu, am apreciat ca avea cateva zeci de minute, maxim cateva ore
de la conceptie.
Liliana, care facea poze, a simtit si ea sa fie atenta, desi nu am
comunicat, eu fiind ceva mai in fata pe drum. Privind in dreapta, printre copaci,
totul parea in regula. Dupa cativa metri insa, un tipar singular a intrerut
uniformitatea adancului padurii... Un fel de movila orizontala, voluminoasa, mi-a
atras atentia. Ceva nu era in regula cu ea. Se afla cam la 40 de metri de noi,
in padure, dupa care urma o zona de luminis pe unde era traseul gondolelor ce
urcau pe varf. Acestea din urma erau oprite de cateva zile din cauza ca nu erau
turisti.
Privind movila cu atentie, am avut sentimentul straniu ca si movila se uita la mine. Apoi, in semiintunericul padurii, am distins ca movila avea si urechi. Coincidenta era prea mare. M-am oprit si m-am uitat insistent, iar movila mi-a raspuns si ea la fel. Cand urechile s-au miscat, aparent imperceptibil, mi-am dat seama ca trebuie facut ceva.
I-am sesizat si Lilianei situatia si a vazut si ea movila cu urechi. Ba chiar credem ca a prins-o intr-una din pozele aleatoare, facute inspre padure inainte de momentul respectiv (toate pozele facute atunci pot fi vazute aici Azi am sarbatorit 2 ani de cand ne-am mutat intr-un Cuib de Vulturi).
Am luat hotararea sa ne intoarcem, fara a face gesturi bruste.
In timp ce ne intorceam, Liliana s-a mai uitat inapoi de cateva ori si a observat
chiar si botul movilei. Pare-se ca movila privise si in alte directii, semn ca se
linistise vazandu-ne ca ne departam.
Dupa ce am ajuns la civilizatie, adica la baza partiei, unde un grup mare
de oameni de la intretinere pazeau gondolele oprite, am iesit din modul alerta
si comentam intamplarea.
Cu atat mai mult cu cat, cu o zi inainte, la pranz, iesisem cu Ema pe o
straduta dintre vilele din spatele blocului, care urca spre o zona impadurita.
Inaintea unei curbe este o vila unde locuieste o familie, un cuplu pe care il
cunoastem si cu care mai schimbam cate o vorba. Deseori m-au vazut cu Ema trecand
pe acolo si asa ne-am cunoscut. El tocmai imi spusese ca un urs maret trecuse
noaptea precedenta, pe la ora 22, pe strada din fata casei lui. I-am spus ca mi
se pare ceva normal, mai ales ca strada s-a asfaltat de curand si, astfel,
poate pasi mai usor. Radem si ne vedem de ale noastre.
Am urcat in continuare cu Ema pe acel drum si am constatat prezenta unui „marcaj”.
Da, bineinteles, premonitor, era chiar pe mijlocul strazii. Am vazut strazi
marcate cu banda de mijloc dupa asfaltarea recenta, care erau departe de a fi
atat de precise ca opera marelui urs ce marcase locul.
Dar, alte sentimente ma preocupau...
In seara dinainte, undeva pe la ora 21:45 mersesem cu Ema pe acelasi drum,
pentru unele treburi neterminate, generatoare de karma canina daca nu erau
rezolvate rapid. Practic, in acea noapte fusesem avangarda marelui urs, cu doar
cateva minute inainte. Mai mare onoare nici ca putea fi...
Revenind la momentul de la inceput, movila cu urechi de langa partie, din
padure, era, de fapt, un urs de dimensiuni apreciabile.
Inainte de a ne intoarce (dupa ce l-am observat), primisem telepatic
mesajul: "Te vad".
Apoi, solemn, a urmat "Am mancat".
Faptul ca l-am vazut si noi, chiar daca nu mancasem, a fost suficient ca sa
fim cu totii multumiti. Noi am mancat mai tarziu cand am ajuns acasa.
Am ajuns la concluzia ca totusi, nu am sa mai merg cu Ema pe acea strada noaptea. Motivul este ca nu as vrea sa calc din greseala pe „marcajul” ursului de pe drum..."
Autor: Adrian Pascanu
Despre ursii din Predeal am mai scris pe blog in urmatoarele insemnari:
12.11.2022 - Autostrada Ursilor, in lucru
29.08.2022 - Promenada Polistoaca, colt cu Drumul Ursilor
31.05.2022 - Ursii gunoieri si noile pubele ecologice, selective
30.05.2022 - Ne-am intalnit cu... ursii. Doi.
26.07.2020
- Şi mai sus!
.jpg)
10.06.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)