Şi mai sus!

 

 

Azi, în zi de duminică, am urcat muntele de parcă urcam la Dumnezeu. Apoi am coborât înapoi în lume. Acolo, sus, în Biserica Muntelui, am văzut îngeri.

După un timp, am văzut mai întâi urmele lui mari, apoi am văzut şi ursul! Exact ca în vorba aia "Ce? Ai văzut ursul?" Dap, l-am văzut. De foarte departe. S-a ridicat în două picioare, curios să vadă turiştii care treceau pe drum chiar în apropierea lui şi care nu-l văzuseră. Noi am încremenit în loc, sperând ca avertizările celor din jurul nostru să pună ursul pe fugă şi nimeni să nu păţească nimic. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Apoi a apărut el, Gardianul Pădurii. "Vă apăr eu de urs! - ne-a zis - Doar să mă mângâiaţi şi pe mine după urechi, atât aş vrea." "Şi unde vă grăbiţi aşa? Staţi să intru între voi, să mă puteţi mângâia amândoi deodată, fiecare la câte o ureche." "Pot să stau frumos şi la poză, dacă mă mai mângâiaţi în plus, ca extra-bonus! Uite, scot şi limba! Pot şi să zâmbesc, dacă vreţi, să iasă pozele şi mai haioase! Da', totuşi, mai mângâiaţi-mă puţin, mai întâi." 

26.07.2020