Semne de vara (1) - cu randunele, tunete si fulgere, flori de camp

 

Suntem la a treia vara pe care incepem s-o traim, ad-literam, aici, la munte si, iata, ne exersam abilitatile de observare a finelor semne care ne arata trecerea dintr-un anotimp in altul. Spionaj, carevasazica. :)))

Cred ca n-ati uitat ca v-am spus ca, la munte, primavara tine doua ore, apoi avem doua luni de vara, apoi doua ore de toamna, iar restul este iarna. :))))

Asadar, asa se face ca am constatat de cateva zile ca florile de camp au intrat intr-un nou registru. Cel al verii. Sunt mai inalte si cu o cromatica mai colorata. 

De la florile de primavara pitice, majoritatea in alb si galben, cum au fost, de exemplu, ghioceii, Floarea Pastelui, brandusele, zambilele si altele, au inceput sa rasara si florile cu tulpini mai inalte si mai colorate ale verii. 

Liliacul, cel care a facut trecerea dintre cele doua anotimpuri, s-a trecut deja. La fel si florile de castan, au inceput sa se scuture. 

A inceput timid sa infloreasca iasomia, iar daca am descoperit ca a inflorit trifoiul rosu, gata, trebuie sa recunoastem ca a venit vara! :))

Deci, pot spune ca am reusit sa identific aproape milimetric primele semne ale inceputului verii montane. :)))

Acum, cand verdele crud al primaverii in frunzele de foioase a trecut si s-a intensificat, este randul mugurilor de brad sa se inverzeasca crud, frumos, smaraldin, improspatand varatec si padurea de brazi.

Asez aici doar o parte din pozele pe care le-am facut in ultima saptamana, cam dupa mijlocul lunii iunie.

Caci, se stie, iunie este luna ambelor anotimpuri pentru zonele de munte. Jumatate - primavara, jumatate - inceput de vara. 

Ferigile din padure (si de peste tot pe unde au crescut) sunt acum mari, stufoase, pline de frunzele lor minunat de frumoase, de care nu ma mai satur admirandu-le.

De asemenea, si tufele de tataneasa au luat volum, sunt pline de flori in diferite nuante de roz-violet, foarte fotogenice, dar care, din pacate, se scutura repede daca sunt rupte si puse in vaza. 

Insa de fotografiat pe afara, tot am fotografiat cateva tufe inflorite. Plus florile verzui, foarte speciale, ale unei plante al carei nume nu-l cunosc.

Un alt semn important care ne indica trecerea de la primavara la vara sunt ploile. Dar nu orice fel de ploi. Nuuuu...... Este vorba de acele ploi torentiale, interminabile, zi-lumina si noapte de noapte. :)))

Se stie ca lunile mai si iunie sunt oricum cele mai ploioase luni ale anului, in general, insa la munte sunt exponential cele mai ploioase. :))))

Cum de luna mai am scapat, din fericire, iar din luna iunie au trecut deja primele doua decade, era timpul sa trecem si la ploile cele mai serioase, cu primele tunete si fulgere, cele care anunta cu adevarat venirea verii. Si, desigur, ele au si venit, chiar de zilele trecute. :))

Dar noi suntem Fiii Ploii, pe noi ploile nu ne sperie, dimpotriva, ne plac. Eu sunt nascuta in luna iunie, luna in care soarele se impleteste armonios cu ploia, iubesc ploia, dar, evident, prefer soarele. 

Totusi, daca ploua, asta e, nu ne deranjeaza, nu intram in depresie, nu facem crize de suparare, asa cum fac altii, mai "meteo-sensibili", cica, nu ne baricadam in case. Noi ne luam umbrela si iesim la plimbare si pe ploaie. 

Nu de alta, dar nu vrem sa ne scape neidentificat vreun semn nou de vara, vreo trecere a ursului pe strazile Predealului, prin parc, pe DN1 si, mai nou, prin vilele unora, asa cum este cazul acela mediatizat la greu de toate televiziunile. 

Banuim ca acest caz va mai pondera avantul unora de a-si mai planifica vacantele in Predeal. Ceea ce pe noi nu ne deranjeaza absolut deloc. 

Desigur, ma refer la acei turisti care pleaca in vacante fara sa-si puna in bagaje si bunul simt. Cei care cauta in Predeal viata de noapte si consumerism, desi aici este doar o statiune DE ODIHNA. ;-))) 

Nu voi intra acum in detalii sa argumentez, poate alta data, desi tangential am mai spus una-alta. 

Ploile de tranzitie intre primavara si vara au inceput cand castanii erau inca in floare si s-au incheiat cu castanii scuturati de flori. 

Insa, adevarata ploaie care a marcat sfarsitul primaverii si inceputul verii a fost la sfarsitul primei decade a lui iunie, cand s-a lasat cu tunete si fulgere si cu padurea fumegand aburi laptosi, ca un balaur ce fumega pe nari de furie. 

Am facut atunci si cateva filmulete, incercand sa surprind tunetele cele naprasnice. Am prins cateva, dar, desigur, conform Legii lui Murphy, m-am decis sa filmez abia dupa ce trecuse cel mai naprasnic decat toate. Asa ca veti auzi in cele cateva filmulete doar tunetele care au urmat celui mai puternic dintre toate, acela care a zgaltait la propriu toate geamurile si tot muntele. 

Probabil ca tunetul acela a trezit si ursii din hibernare, caci chiar de atunci au inceput sa se inmulteasca "marcajele" trecerii prin oras si am inceput sa primim chiar zilnic mesaje de avertizare pe telefoane. 

A plouat noapte si zi, torential, insa de acum inainte speram sa se mai linisteasca ploile si sa ne mai lase cerul liber si pentru soare. 

Am intrat in ultima decada a lui iunie, deci ar cam fi timpul sa se incalzeasca vremea ca pentru vara. Pana acum n-am avut mai mult de 20 de grade in miezul zilei, poate cel mult un 22 de grade C o singura data, in ziua in care ne-am plimbat spre padurea din jurul partiilor de schi, ziua in care era sa dam nas in nas cu ursul, v-am povestit. 

Oricum, vara montana nu trece, de regula, de 25 de grade, dar chiar si asa ni se pare canicula. :))))

Ultimul semn care ne-a convins definitiv ca vara a inceput a fost extrem de surprinzator pentru noi in acest an. L-am descoperit chiar in miez de iunie, in una din zilele senine. Caci, da, a plouat zdravan si continuu, dar, totusi, nu atat de continuu. Am mai avut si senin, mai ales diminetile. Programul de ploaie era mai ales pentru dupa-amiaza. :))))

Ei bine, am descoperit ca ni s-au intors randunelele la cuiburi!!!!

Este vorba de cuiburile construite cu multi ani in urma sub streasina acoperisului, chiar deasupra geamului nostru de la bucatarie. 

Pana cand ne-am mutat noi aici, in iunie 2020, an de an ele s-au intors la aceste cuiburi si la cele alte cateva, vreo 8-9 cuiburi care sunt in continuarea zidului, la streasina vecinilor de etaj.

In anii in care acest apartament nu a fost locuit permanent, ci era folosit doar ca loc de venit in vacante, randunelele au fost nestingherite. 

Reveneau an de an si, evident, faceau si mizerie an de an. Aceasta mizerie s-a colectat treptat pe un pervaz ingust imediat sub fereastra bucatariei noastre, acolo unde se termina izolatia exterioara de polistiren a vecinului de sub noi.

Dupa ce ne-am mutat noi aici definitiv, odata cu renovarea, curatenia si amenajarea locului, am facut si curatenie pe acel pervaz, unde se colectase ani la rand mizeria randunelelor. Nu deranjase pe nimeni inainte, insa dupa ce ne-am mutat aici ma deranjase pe mine. Si, dupa ce au plecat randulele, in luna august, am curatat si spalat pervazul acela. 

Se vede treaba ca, descoperind schimbarea, randunelelor nu prea le-a convenit aceasta schimbare, caci anul trecut nu au mai venit la cuiburile acestea. Nici una! La nici unul din cuiburi! 

Ne-a parut rau cand ne-am dat seama de asta si chiar am simtit un regret ca le deranjasem "locul", gandindu-ma ca acela o fi fost motivul. De fapt, nu stim care a fost motivul real, caci anul acesta s-au intors, desi "locul" este curat. :)))

Mai intai le-am auzit gurese pe deasupra geamului,  dar m-am gandit ca sunt alte randunele, de pe la alte blocuri/cladiri. Apoi le-am vazut trecand ca sageata foarte aproape de fereastra. Atunci am inceput sa le urmaresc. :))))

Cand m-am convins ca s-au intors, am fost extrem de fericita si am vrut sa le surprind in poze, insa telefonul este total neindicat pentru viteza cu care ele zboara. Asa ca nu prea am avut succes. Voi mai incerca zilele urmatoare sa le surprind in poze folosind aparatul foto profesional, ca in 2020. 

Mai intai o sa va pun cateva poze facute in urma cu doi ani, la putin timp dupa ce ne-am mutat aici, cand existau deja si puisori in cuiburi.

Apoi, pozele de mai jos sunt facute anul trecut, anul in care cuiburile au fost parasite. Chiar nu credeam ca se vor mai intoarce. 

Ne gandeam ca se simt in pericol cu noi aici permanent, cand vad miscare la ferestrele de sub cuiburile lor.

La final, va arat pozele facute in urma cu doua zile. Am avut noroc sa obtin doar o poza cat de cat mai reusita. In rest... doar randunelele in zbor, de departe, supraveghindu-ma (le-am marcat cu cercuri in poze) :)))

Am incercat si sa le filmez cand zburau catre cuiburi, dar treceau ca sageata, abia daca se zaresc. Pun si filmele aici, iar daca va concentrati bine pe imaginea de pe ecranul unui computer, nu telefon, poate le observati. Insa se aud cum ciripesc gurese in jurul si deasupra geamului.

Ma bucur de nu mai pot ca s-au intors!!!!

De acum inainte trebuie neaparat sa-mi exersez tehnicile de spionaj de randunele si sa-mi perfectionez abilitatile de filaj, daca vreau sa am mai mult succses in cules dovezi incontestabile,  altfel nu se mai poate! :))))

20.06.2023