Pisicuta asta alba cu cateva pete negre, unele avand chiar forma de inima, imi este tare draga de ceva vreme, de cand am constatat ca o vedem aproape zilnic trecand pe strada noastra, dintr-o parte in cealalta.
La inceput, am suspectat-o ca este gestanta sau ca are pui pe undeva. Parea foooaaarte grasa! Avea o burta cat sapte pisici la un loc.
De cate ori o intalneam pe afara, eram cu ochii pe ea, ca sa-mi dau seama daca (mai) este sau nu gestanta. Caci, totusi, daca ar fi avut pui, ma gandeam eu, s-ar fi vazut pe ea, caci puii sug lapte de cateva ori pe zi, iar asta lasa urme vizibile in constitutia unei pisici, dupa un timp.
Am identificat-o prin iulie-august anul trecut printre celelalte pisici care umbla brambura prin Predal si i-am spus "pisica precupeata". Aveam si un scenariu in minte. Imi ziceam eu ca, cine stie, poate totusi are niste pui pe undeva, caci zilnic o vedeam cum pleca "dupa cumparaturi". Pentru pui, desigur. Ca o mamica grijulie.
Treptat, mi-am dat seama ca are un traseu bine stabilit, ca are puncte de oprire, locuri bine determinate pe harta ei de cumparaturi, locuri unde stia ea ca gaseste ceva bun de mancare. Pe la alte scari de blocuri, prin cine stie ce curti, chiar pe la tomberoanele de gunoi, care, desi sunt de un an foarte bine inchise, facute de primarie din cadre metalice si lemn, cu sistem anti-ursi, pisicile tot reusesc sa intre in interior si mai gasesc cate ceva delicios pe gustul lor.
Azi asa, maine asa, tot vazand-o zi de zi plecand dupa cumparaturi, am inceput chiar s-o caut cu privirea de cate ori ieseam la plimbare sau de la fereastra, cand faceam pozele pentru blog.
Prima data am reusit s-o surprind in poze in data de 9 octombrie anul trecut, cu ocazia primei ninsori a sezonului rece montan. N-a fost o ninsoare care sa dureze, doar a adus un mic accent alb, hibernal, decorului tomnatic al muntilor.
Pisica precupeata tocmai pleca "la piata".
Apoi, o vreme n-am mai reusit s-o surprind cu telefonul prea bine. Este foarte vigilenta si se indeparteaza imediat ce ma vede ca ma opresc cu ochii la ea, incercand s-o fotografiez.
Prin februarie anul acesta am reusit cateva cadre mai bune. Era la primul ei loc de popas, locul unde o vecina de la blocul alaturat lasa mereu afara, in caserole, boabe pentru pisici.
Pisica precupeata trece si pe acolo, verifica meniul, alege ce-i place, pe saturate, apoi isi continua traseul catre urmatoarele puncte de oprire.
Cand sunt la fereastra, mereu o caut cu privirea. De multe ori am vazut-o prea tarziu pentru a-i mai putea face fotografii, ori n-am avut decat telefonul la dispozitie, care nu are un zoom la fel de bun ca al aparatului foto profesional.
Deja ma cunoaste si ea, si ma recunoaste. Stie ca o urmaresc de la geam, de la etaj, iar uneori ridica privirea si ma cauta din ochi.
Alteori, este suficient sa ii soptesc usor si discret un "pis, pis, pis", ca imediat ma repereaza la fereastra. Se opreste din mers, se uita lung in sus, asteapta, iar uneori chiar se apropie de blocul nostru, urca scara de la intrarea in bloc, si se opreste acolo, cu privirea tinta la mine, asteptand sa-i dau ceva de mancare.
Cum noi nu avem pisici, deci nici mancare de pisici, am incercat-o o data cu cele mai mici boabe ale Emei. Nu i-au placut. Dar de atunci mereu se asteapta sa-i dau ceva pe gustul ei.
Vremea nu o deranjeaza. Poate sa ninga, poate sa ploua, nu conteaza, ea iese dupa cumparaturi, isi face traseul binecunoscut, verifica meniul, alege dupa preferinte si apoi revine acasa, undeva in curtea unei vile alaturate blocului nostru.
Ba, am vazut-o facandu-si traseul si de mai multe ori pe zi, chiar si noaptea pe intuneric. De exemplu, filmam intr-o noapte cum ninge, era trecut de miezul noptii, iar ea trecea tacticoasa prin fata blocului, intorcandu-se de pe traseu. Am pus filmul mai jos.
In ultima luna am vazut-o parca din ce in ce mai grasa. Au trecut 6 luni de la primele poze, cele din octombrie, deci nu se pune problema ca ar fi inca gestanta. Sau... din nou. Nu, nici vorba!
Pur si simplu asa este ea, foarte bine hranita. Avand atatea locuri pe unde trece zilnic, cu mancare din abundenta si pe alese, s-a transformat intr-o minge de blanita.
Pozele cu zapada sunt facute pe perioada februarie-martie anul acesta. Majoritatea sunt chiar din martie, de cand a inceput sa ninga abundent, zi de zi, ca in basme.
Azi am vazut-o din nou. Ma uitam pe geam si incercam sa-mi dau seama daca va mai ninge sau nu. Prognoza anuntase pentru azi ninsoare, desi, de vreo saptamana, gradele in termometru au fost ziua pozitive.
Si, tot stand eu si privind pe fereastra, si inspirand aerul tare de munte, mirosind ametitor a zapada si a padure, am vazut-o! Tocmai pleca dupa cumparaturi.
Pisica precupeata isi incepuse rondul de pranz, caci se apropia ora mesei.
Am strigat-o, s-a oprit in loc, m-a privit, a asteptat un pic, incercand sa aprecieze daca avea sa primeasca de la mine ceva nou in meniul zilei, apoi, intelegand ca nu avea sa primeasca nimic, si-a continuat drumul.
Dupa ce a disparut din raza mea vizuala, m-am gandit sa mai stau o vreme la fereastra, ca poate o surprind la intoarcere, ca sa-i mai fac si alte fotografii.
Ea nu s-a intors ea, in schimb s-a intors... ninsoarea...!
S-a lasat asa, usor, treptat, peste culmile muntilor si peste vai, o marama alba de ceata stravezie, care a ascuns mai intai padurea din fata ochilor nostri, cea de dincolo de calea ferata, apoi muntele Cioplea din dreapta, cu toate cele trei partii de schi, pana nu s-au mai vazut deloc.
Ninsoarea a inceput aproape brusc, vijelioasa, deasa si marunta!
Am facut cateva poze si un filmulet, apoi am inchis repede fereastra, caci norul acela incarcat de zapada a adus si un val racoros cu el, fiind nevoita sa intru in casa, la caldurica.
Pisica precupeata, insa, si-a vazut mai departe de drumurile ei, pe la toate centrele de hranire amenajate special pentru pisicile ca ea, precupete, adica pisici dornice si de o mica plimbare inainte si dupa masa, de un pic de divertisment si aventura, nu doar de mancare servita mereu si mereu la ea acasa, de stapanii ei.
Caci, da, are stapani, are o casa, este bine hranita la ea acasa, doarme la caldura, dar, asa cum sunt si unii oameni, ea are un spirit de aventuriera si nu se multumeste cu rutina plictisitoare a unei vieti simple, cu servirea mesei mereu si mereu in acelasi loc.
Ea pleaca in drumetii, exploreaza, investigheaza, verifica pubelele cu o curiozitate de cercetas, intra in curtile pe care le are pe traseu, si, cu o curiozitate de explorator, trece in revista toate noutatile zilei.
Si, chiar daca nu mai are o silueta zvelta si usurica, Pisica precupeata nu si-a pierdut spiritul si curiozitatea de pisica "cercetasa".
16.03.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)