Cand cumperi cea mai mare paine pe care o gasesti in magazin, paine "boiereasca", asa fusese formulata cererea de catre Bubulina, cu gandul ca ai de hranit din ea, nu un ditamai dulaul de stana, care ar fi inghitit-o pe toata dintr-o imbucatura, ci un pudel mititel, un bichonel havanez toy, unul atat de minuscul incat il saturi din numai doua boabe sau cu numai doua firimituri de paine, atunci, este clar, ramai cu painea neconsumata.
Noi nu mancam paine. Rar mai ciugulesc eu, cand se intampla sa avem in casa, ca acum, altfel, nu.
Asadar, ca sa nu arunc bunatate de paine boiereasca, si cum nu aveam nici cui sa-i dau din ea sa manance, caci dulaii pe care ii vedem pe strada nu se uita ei la paine obisnuita, simpla, fara alte adaosuri (ei primesc de la stapanii lor mancare cu adevarat potrivita cu statura si statutul lor de caini de paza, chiar daca umbla liberi, brambura, prin tot Predealul, ca niste caini vagabonzi), m-am gandit sa fac din ea crutoane la cuptor.
Am taiat-o cubulete mici si mi-au iesit doua tavi de aragaz.
Asa, coapta fiind, cu aroma de paine prajita, pare mult mai tentanta!
Am mancat din ea ca din chips-uri. Deja mi-au venit niste idei de imbunatatire a retetei de crutoane, pentru data viitoare, cand va mai fi cazul, caci mi-am amintit de painea prajita care insotea salata greceasca in Mykonos, cand am fost acolo prin 2018, paine prajita dupa ce, in prealabil, fusese rupta cu mana, pur si simplu, in bucati neregulate, inegale, si apoi fusese stropita cu un sos din ulei de masline amestecat cu usturoi si plante aromatice.
Va imaginati aroma? Aproape ca imi pare rau ca n-am facut acum asa, dar bagasem deja prima tava in cuptor cand mi-am dat seama ce-as fi putut face..... asa ca am renuntat. Dar, data viitoare sigur asa fac!
Printre pozele cu crutoanele, am strecurat si cateva cu cerul nostru de azi, unul albastru si insorit, chiar daca mai fluturau dintr-o parte in alta cativa norisori albi si pufosi, nori adevarati, nu din cei creati prin cine stie ce tehnologie de manipulare a vremii, cum tot vedem de ceva ani incoace pe cer.
Chiar daca ziua de azi a fost inca rece, plimbarea in decorul nostru montan, atat de insorit, ne-a placut maxim! Zapada a inceput sa se topeasca de la soarele stralucitor al pranzului, iar zilele urmatoare ne asteptam din nou la temperaturi pozitive, ceea ce va duce la o topire a acesteia din ce in ce mai mult si mai repede.
Dar sa nu anticipez, caci au fost ani in care aici a nins chiar si in aprilie, ba chiar imi amintesc nu mai departe de anul trecut, cand am venit cu toata colectia mea de esarfe si am facut poze promotionale in padure, pe Promenada Polistoaca, exact in prima saptamana a lui aprilie.
Ninsese mult, era zapada multa depusa pe margini de drumuri, iar soarele inca nu avea puterea de a o topi, caci imediat ningea din nou, fulguia, ori noapte erau temperaturi negative si o ingheta beton pentru inca o vreme.
Oricum ar fi, este minunat!
PS. Dupa ce mi-am facut pofta de crutoane simple, am testat cu diverse adaosuri. Cu ciorba/supa mi s-a parut prea banal, asa ca am incercat cu zacusca. Yammi, yammi!!!
Insa cand am testat cu dulceata de coji de portocale......woooow!!!! Combinatia este nemaipomenita!!!!
Cand pui melcisorii dulci, din coji de portocale, alaturi de crutoanele de paine prajita.... iese ceva atat de sofisticat, incat te face sa te simti cumva atat de special, de privilegiat! :)))))
19.03.2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)