Dulciurele pentru... sinistratii cui?

 

Editare in 16 martie 2022, prin completare cu un text relevant, la final. 

Mai intai se pune intrebarea (deplin justificata): pentru sinistratii lor sau pentru sinistratii nostri?

Caci, asa cum se dezbate in aceasta perioada, atat de catre presa, cat si de catre popor, parerile sunt atat de impartite, iar partile au devenit atat de beligerante, incat aproape ca nici nu mai stii cui sa-i dai dreptate. Privind din punctul fiecaruia de vedere, fiecare in parte are dreptate. Asa ca propun sa imi respect propriile decizii si sa fiu impartiala, neutra si, deci, nepartinitoare ;-) )))). Sa zicem, generic, ca facem dulciurele pentru "sinistrati". Si atat. 

Asadar, aseara, ii zic eu lui Adrian: "Sufletel, stii, mai avem in congelator, de la Craciun, un pachet de foi de placinta, foietaj. As face maine ceva bunut. Ce parere ai?" 

Si, sa stiti, a avut o parere fooaaaaarte buna! Drept pentru care am  si facut lista cu ingredientele necesare, care mai trebuiau cumparate, respectiv, ciocolata si oua, ca restul figurau in stoc. 

Azi, dupa ce m-am trezit si eu, in timp ce ne beam licorile de dimineata, ma intreaba Adrian: "Vrei sa iesim mai intai sa ne plimbam si sa faci prajiturile dupa aceea, sau vrei sa le faci inainte si sa iesim dupa?" 

"Ce-i in mana nu-i minciuna, zic.... "  :) 

Asa ca m-am apucat de treaba. Scosesem de aseara pachetul cu foi din congelator si-l lasasem peste noapte in frigider, sa se dezghete, asadar erau tocmai bune de prelucrat. 

Nici nu stiu daca sa mai explic reteta sau nu.... Am facut-o de atatea ori, si am explicat-o de atatea ori aici, pe blog,  incat ar parea redundant. Dar, in fine, poate ca or fi si cititori care n-au descoperit-o in arhiva. Iar cum reteta asta este extrem de complicata (hahaha!!!), chiar cred ca este nevoie de explicatii! 

Macar imi exersez si eu cuvantul, si emit in eteruri o nemaipomenita reteta de placinta cu mere si ciocolata, gen strudel, decat sa emit cine stie ce alte bazaconii, asa cum fac multi in aceasta perioada, luati de valul conflictelor de peste granita si disecand evenimente, fake-news-uri, cine-ce vina are, cine-ce ar trebui sa faca, cine-ce ar trebui sa ajute, si pe cine. 

Sa incep. Mai intai am fotografiat intreaga recuzita. Pai, ce? Credeati ca n-o sa amintesc despre asta? Pozele sunt baza intr-o reteta! Mai ales cand ai un blog si vrei sa te lauzi pe el cu extraordinarele bunatati!

Apoi, am continuat cu merele. 

Am considerat ca doua mere mari mi-ar fi de ajuns. In final am folosit cam unul si jumatate, restul fiind adjudecat de unii pofticiosi. 

Le-am taiat cubulete, le-am amestecat cu un plic de zahar vanilinat, o lingurita de gris, o lingurita de scortisoara si cateva picaturi de esenta de rom si de vanilie.

Inainte de a ma apuca de foi, am batut bine si un ou intr-un castron. 

Oul imi era necesar abia la sfarsit, ca sa ung placintele pe deasupra, inainte de a le baga la cuptor, dar am vrut sa le am pregatite, ca sa nu-mi intrerup fluxul de lucru cu alte activitati.  

 

Trecuse deja o jumatate de ora de cand ma apucasem de pregatiri cand am ajuns la pregatirea primei foi. 

Am desfacut-o pe blat, am presarat cu gris peste ea si sub ea (intre foaia de placinta si folia de plastic de sub ea), ca sa nu se lipeasca, apoi, cu o sticla (ca asta am si asta folosesc, nu-mi plac intrumentele alea din lemn, mi se pare mult mai practic si mai igienic intinderea aluatului cu o sticla) am intins-o stanga-dreapta pana am acoperit complet folia de plastic. Practic, am subtiat foaia de placinta si i-am marit lungimea cu inca vreo 15 cm. 

Dupa ce am intins bine foaia, presarand din cand in cand inca putin gris pe dedesubt, ca sa nu se lipeasca, am portionat-o cu un cutit zimtat in zece dreptunghiuri de aproximativ 9/15 cm, carora le-am facut si cate doua crestaturi mici, pentru a avea pe unde sa iasa aburii eliberati din mere, sa nu explodeze placintele in cuptor. 

Ma rog, toata lumea stie trucurile astea, dar, nah, zic si eu ca poate citeste aici si vreo gospodina tinerica si inca nestiutoare, care n-a descoperit-o inca pe Jamila. 

Caci, altfel, se stie, in ziua de azi, orice preparat vrei sa faci, il poti face perfect numai cu retetele Jamilei in fata. Fara nici o indoiala! 

Asadar, daca tot m-am apucat, macar sa spun tot ce e de spus. Deci... unde am ramas....? 

Apoi, am pus pe fiecare dreptunghi cate o patratica si jumatate din ciocolata Poiana cu lapte, simpla. Folosesc dintotdeauna ciocolata asta, pentru ca se topeste foarte repede in interiorul oricarui desert, la cuptor, si pentru ca este simpla, fina, fara adaosuri, si pentru ca are gust de cacao cu lapte. Ceea ce si este, in forma concentrata. 

Dupa ce am pus patratelele de ciocolata, am umezit usor cu apa toate marginile fiecarui dreptunghi, ca sa se lipeasca ulterior, cand inchid "portofelele" peste umplutura. 

Si abia apoi am pus din compozitia de mere peste ciocolata, cu o lingurita. Se pune dupa ochi, oricat de multa, dar avand grija sa putem inchide aluatul peste ea. 

Dupa ce am inchis toate portofelele si le-am presat marginile cu o furculita, am pornit cuptorul, am pus o folie de hartie de copt in tava de aragaz si am transferat toate placintelele in tava. Acolo le-am uns bine de tot cu ou batut, am presarat peste ele seminte de susan, iar la final am presarat zahar brun. 

Se facuse cu totul cam o ora de cand ma apucasem de treaba pana in momentul bagarii in cuptor a primei tavi cu "placintele moi, cu cine va mancam noi? - cu mine, cu mine!"

Dupa ce am bagat in cuptor prima tava cu prima foaie, mai exact, cu primele zece placintele (unde trebuiau sa stea 30 de minute), m-am apucat de pregatit ce-a de-a doua foiate de placinta. 

Pana s-a copt prima sarja, eu am fost gata cu pregatitul celei de-a doua, urmand fix aceiasi pasi. 

Deja, dupa ce faci reteta asta de doua ori, poti sa o faci si cu ochii inchisi. Iti merg mainile singure, tu poti sa faci ce vrei intre timp cu ochii si cu urechile, sa citesti, sa asculti muzica, sa... orice. Doar mainile sa nu le deranjezi, caci ele au o treaba automata de realizat. 

Cand s-a facut ora de scos din cuptor a celei de-a doua tavi, cu ce-a de-a doua foaie de placinta, respectiv, cu celelalte zece placintele, am pregatit cafelele. De fapt, cafea mentru mine si cacao pentru Adrian. 

Pregateam recuzita pentru pozele finale, adica. V-ati dat seama, nu?

Probabil, cei mai atenti dintre cititori ar fi observat si fara sa spun eu ca mi-am schimbat cana de cafea. Si nu pentru ca as fi spart-o pe cealalta sau ca ar fi devenit indisponibila din cine stie ce alte motive. 

Ei bine... desi n-as fi crezut ca asa ceva poate fi posibil, dar.... de ceva vreme, cealalta mi se parea cam... mica. 

Adica... doar 200 ml de cafea? Putin. Asa ca am ales sa o inlocuiesc cu o cana de 300 ml. Atat are si cana lui Adrian, cana cea verde si pofticioasa. Cana mea de cafea  este cafenie acum, dar nu asta e important, ci continutul ei.

Dupa ce am terminat cu pozele, ne-am gandit ca este timpul sa le si oferim... sinistratilor.... nu? Caci, doar de aceea le facusem... nuuu?

Doar ca, la noi, in Predeal, nu sunt centre de colectare, asa cum sunt peste tot in restul tarii, la fiecare pas, de te si impiedici de ele, ca s-au inmultit ca ciupercile dupa ploaie acum, pentru sinistratii lor... in timp ce, pentru sinistratii nostri... mai rarut..... 

In fine, sa nu divaghez, ca s-ar putea sa se supere careva, care este mai implicat emotional, mai razboinic din fire si mai atasat de o anumita directiva decat de cealalata, si sa-mi trimita pe calea eterica ceva scrasnit printre dinti. 

Eu propun o stare de calm si liniste, sa lasam atasamentele deoparte, caci, oricum, nu ne arata nimeni la televizor, nu ne ridica nimeni in slavi, nu se bate darabana in toata media cu ce "saritori" si "sufletisti" am devenit noi asa, deodata, cu totii, peste noapte, numai fata de unii, nu si fata de altii. Asta nu pot s-o inteleg si pace. 

Adica, pentru sinistratii nostri de ce nu se sare tot timpul inainte cu provizii si ajutoare? De ce nu li se ofera si sinistratilor nostri cazare si locuri de munca scutite de impozite? De ce nu li se da nici macar o cana cu ceai fierbinte noaptea, cand li se cere, raspunzandu-li-se cu indignare ca "este doar pentru sinistratii lor"? Nu sunt oameni si aia si ceilalti?

Dar.... putem sa fim echidistanti si sa vedem spectacolul tuturor? Putem. Este circul lor si sunt maimutele lor. Stim ca din toata aceasta "reprezentatie" cineva castiga foarte mult, iar altcineva pierde. Cu cat "maimutele" isi joaca rolul mai convingator, cu atat "circul" este considerat mai "de succes". La sfarsit, "circarii" isi strang mainile multumiti, cu buzunarele pline, isi iau maimutele (sau le impusca si dreseaza altele, pentru urmatoarele spectacole)  si pleaca. 

Asadar, intrebarea ramane. Pentru sinistratii lor sau pentru sinistratii nostri? 

Va mai amintiti intrebarea Cetateanului Turmentat din piesa "O scrisoare pierduta" a lui Caragiale? 

"Da' eu cu cine votez?"

Avand in vedere ca Cetateanul Turmentat era si el tot un personaj din piesa, tot un rol pe scena "circului", asa cum sunt si in prezent, multi "Cetateni Turmentati" in lume, care inca nu stiu cu cine sa voteze, ei bine, cel mai adesea cei mai multi si cei mai "turmentati" se indreapta cu votul lor catre cel care plateste mai mult, ori catre cel care este cel mai laudat (precum pomul laudat, la care te duci cu sacul... cu votul... cu ce ai.... din proverbul cunoscut) de catre mass-media main-stream. 

"Haide, neamule, cu votul, cu ajutoarele, cu atentia, cu injuraturile, cu uralele, cu sustinerea, cu atacul, cu tot ce va spunem noi sa faceti si impotriva cui sau pentru cine!" striga televizoarele din toate sufrageriile tuturor "Cetatenilor Turmentati" ai lumii. 

In consecinta, ca sa nu ma mai lungesc mult, am decis sa oferim ajutoarele noastre sinistratilor nostri. Pe principiul "noi cu-ai nostri, si ei cu-ai lor". 

De ceva vreme si noi doi (trei, cu Ema :) ) suntem un fel de "sinistrati" ai lumii, retrasi cat de mult am putut din aceasta societate conflictuala, retrasi in propria noastra bula, in propriul nostru univers, unde ne ferim de "bombele" de negativitate ale celor care au mereu cate ceva de revedicat, ale celor care nu au nici empatie, nici bun simt, ale celor care n-au rusine si care prefera minciuna in locul adevarului, manipularea in locul onestitatii, nesimtirea in locul empatiei, hotia in locul integritatii, prostia in locul intelepciunii, ingenunchierea in locul demnitatii. 

Si mai ales sa nu uitam ca, asa cum au existat bolnavii de coxid adevarati si, in paralel, bolnavii de coxid "din pix", adica inventati, ca sa le iasa lor statisticile si fake-news-urile, tot asa cum au existat vaxxinatii de coxid reali si, in paralel, vaxxinatii de coxid "din pix", tot inventati si tot ca sa le iasa lor statiscile si fake-news-urile, la fel exista si in prezent sinistratii reali, care chiar sufera, dar exista, in paralel, si sinistratii "din pix", care le ofera "lor" oportunitatea sa-si deruleze planurile: sa genereze frica si panica in oameni, pentru a-i face  mai usor de manipulat si de controlat, sa abata atentia de la unele probleme create de adevarurile iesite la iveala despre pandemie, dar si sa mai scoata spele niste "bani negri", sa mai mute niste sume dintr-un cont in altul, discret, dar acoperit, de ochii lumii, sa se mai erijeze "unii" in marii salvatori si sa poata implementa cine-stie-ce strategii de control, stari de crize, resetari financiare, sociale, globale, si alte prostii (bune pentru "ei", dar deloc bune pentru popoare), sa-si imparta "ei" lumea/granitele/tarile, dupa bunul lor plac.

In concluzie, le-am mancat! Noi. 

Da, da, noi. 

Noi doi. 

 

Ema a simtit ca ceva bun se pregateste in bucatarie. Si mi-a spus ca si ea e tot un fel de "sinistrata", ca si noi, si ca vrea si ea ceva bun din "ajutoarele" pentru "sinistrati". :)))

Ok, ne-am conformat si i-a cumparat Adrian ceva specific regimului ei alimentar. Caci, bine-bine, o fi si ea "sinistrata", ca si noi, dar nu ne amestecam  meniurile. 

- Vedeti, sa fie "curat, fara aditivi,  fara conservanti, fara E-uri, fara coloranti si fara arome artificiale. Ok? Si sa fie "boierie pana la ultima felie" - ne-a pus Bubulina in vedere.  :)))

I-am pregatit masa cu ce-am stiut si noi mai bine, apoi am chemat-o in bucatarie. I-am oferit alaturi si boabele ei delicioase, un mix cu carne de pui si de vita. Pe principiul, "la alegere, dupa preferinte". Ce credeti ca a ales?

Mai intai, a bagat capul circumspecta pe usa si a amusinat indoielnica...... ii mirosea a ceva bun, dar nu mai stia a ce.... era ceva confuz in aer.... boabe?.... altceva.....?  alt fel de boabe?...... altceva.....? dar ce...???

Statea in pragul usii, doar cu capul bagat in bucatarie si parea indecisa. Sa intre sau sa nu intre....? Si, in plus, ea cu cine voteaza? 

- Mami, sigur e cum ti-am zis? "Curat, fara aditivi,  fara conservanti, fara E-uri, fara coloranti si fara arome artificiale", "boierie pana la ultima felie"?

- Chiar asa este, Bubu!

- Sa nu fie cumva chestie din aia, de care mancati voi, care sa-mi dea dieta si contabilitatea peste cap, care sa ne strice iar cantarul si sa ajungem sa ne cumparam din nou altul! Sunt la dieta, deci sa nu ma ispitesti cu chestii care nu sunt coser! E treaba ta ce faci tu, dar eu nu vreau sa ma las ispitita.

- Vai, cum sa fac asta, Bubu, se poate? Nu te ispitesc cu nimic! Mancam noi tot! Tie iti dam altceva.

Am invitat-o, am insistat, am aplaudat-o dupa ce a luat decizia, apoi am lasat-o sa savureze bunataturile ei coser, asa cum le-a cerut, "curat, fara aditivi,  fara conservanti, fara E-uri, fara coloranti si fara arome artificiale", "boierie pana la ultima felie".  :))

                                                     

Acum, mai spre seara, Bubulina noastra inca isi face siesta, ca orice "sinistrat" de-al nostru, care se respecta. 

Mai ales ca, dupa ce si-a savurat din "ajutoarele" oferite, conform pretentiilor, a iesit si la o inspectie de domenii, unde a avut de infruntat adversari puternici, agresivi, cu canini mari, de trei ori mai mari decat ai ei, sau poate chiar de mai multe ori, adversari care pretind ca teritoriul asta, din Predeal, este al lor, ca a fost al lor dintotdeauna, ca a venit ea aici, tocmai din Bucuresti, sau din Ardeal, de unde o fi venit de fapt, cu tupeu, sa-si ceara abuziv drepturi teritoriale. Auzi, dom'ne, sa vrea si Bubu sa aiba tara ei, casa ei, viata ei!

Asa ca, Bubulinuta noastra, a considerat ca fortele combatante sunt disproportionate, ca adversarii sunt mai agresivi decat anticipase, si, dupa ce a inteles ca ei, dulaii aia mari, nu accepta nici o negociere, si ca mai sunt si parsivi, atacand fara discernamant, a cerut ajutorul fortelor aliate.... pe care l-a primit.

Asa ca acum isi face siesta si se considera o "sinistrata" mai speciala,  careia trebuie sa i se atribuie niste privilegii mai cu mot, caci altfel ea nu mai iese afara, unde nu mai vrea sa dea bot in bot cu inamicii, care acum sunt mai multi decat inainte. 

In fine... si maine e o zi! 

Vom vedea cum ajunge Ema noastra la un armistitiu cu acesti agresori teritoriali, care au pretentii de unici detinatori ai adevarului, manipulatori, dominatori numeric si prin forta, amenintatori prin colti si gheare, dar care... culmea! il au pe acel "vino-incoa!", un miraj in ochii naivilor, precum o Fata Morgana, cu granite miscatoare, care apar si dispar, care se apropie sau se indeparteaza, care pacalesc si fura voturi... fura ajutoare... fura teritorii.... fura drepturi... fura tezaure, fura orice este posibil de furat. 

                                            

 

PS. Probabil ati observat deja ce poza are calendarul nostru din bucatarie pe pagina lunii martie. Cine a citit insemnarile din urma cu cateva zile stie ca noi incercam sa gasim sincronicitatile in tot ce ne inconjoara. 

Calendarul este unul dintre repere. Si la propriu, dar si la figurat. Identificam potrivirile si "citim" viitorul. Hahaha.... nu credeti, nu?

Am fost tare uimiti cand am vazut-o, caci se potrivea perfect cu contextul international, desi n-am fi dorit asta. Contextul, adica. 

"Pasarile negre ale conflictului" (ca nu vreau sa folosesc celalalt cuvant) ridicandu-se de la sol si plecand departe, spre alte zari. Ceea ce este de bine. Pleaca, nu raman. Sunt deja desprinse de sol, cu aripile deschise. Sa plece, fir'ar ele sa fie, impreuna cu cine le hraneste! 

PS. Textul este un pamflet. Nu luati in serios ceea ce este doar o gluma. Stiu care este situatia adevarata a adevaratilor sinistrati, aceea nu e de luat in gluma, dimpotriva. Este regretabil ce se intampla cu ei.... din fericire, sunt ajutati!  :)

„Nu-ți face griji pentru lume, fă-ți griji doar pentru tine. Doar așa poți ajuta. Niciun război înăuntru, nici un război înafară. Asta e legea.”

Editare in 16 martie 2022: 

Am gasit un text cu care rezonez si care adauga un plus de detalii, pentru o mai buna intelegere a perspectivei. Autoarea acestui text este Dai Oryiana, am pus la final si un link catre pagina ei de FB, sursa exacta. 

„Cernobil, Fukushima, Cernobil...

2011 sau 1986? Aceasta este intrebarea...

Nope, hai cu 2020 in co.pand.mie!

Au vrut sa ascunda o catastrofa planetara sub mascarada unei false acoperiri? In mod cert, au dat gres, foarte gres! Cu titlu co.pand.mie! Atat de gres, ca acum nu-i mai crede nimeni. Si oricum, dupa 2 ani, e frectie la picior de lemn pastiluta roz...

E nevoie oare de un pretext "nuclear" prin "raz.boi virtual" ca sa acopere o stire nucleara care ar speria o intreaga planeta?

Era oare corect sa abordeze altfel informarea?

In orice caz, in acest moment ii mai crede doar un segment, acelasi din co.pand.mie reactualizat prin "raz.boi", segmentul cu hastaguri. De care vreti voi. Ca simbolurile se muta, tot asa cum bate si vantul... Cei care cad in plasa credulitatii, sunt insa aceiasi.

Apropo, am facut o scurta analiza info energetica in energia radioactivitatii. Printre multiplele leziuni provocate in corpul fizic uman, ataca neuronii. Ii papa, pe intelesul tuturor. Pe fondul unor neuroni distrusi, e usor sa intre in spatiul liber, vidul, alte informatii care vor rescrie spatiul liber. Acesta este rostul scenariilor mega virale din mass media. Indiferent ca subiectul este co.vid, anti.vac.c.in sau "raz.boi". Rezultatul este acelasi. Hastaguri dirijate pe fondul unor neuroni lipsa la propriu si informatia inlocuita.

Stiti, e ca in varianta cu copiaza, taie, rastalmaceste, lipeste, doar ca de data aceasta ză "dirty thing" o fac substantele radioactive scapate de sub control. Cuuuummm? Exista ceva pe lumea asta care a scapat de sub controlul capilor care decid planeta?! O... vai! Sa spunem ca aceste substante radioactive sub un fel de "bad karma" care se intoarce asupra celor care s-au crezut "supremi" fara sa fie de fapt? Sa fie aceste substante insasi lectia controlului pe care o au de insusit asa numitii "capii" planetari? Lectia aceea ca de fapt controlul nu exista, este o iluzie doar si mai ales nici macar ei, capii, nu pot trece peste liberul arbitru al nimanui? 

Se pare ca aceste substante isi fac de cap si trec peste orice control ar incerca capii asupra... acestor substante. Sa fii fost socul atat de mare ca au scapat controlul de sub control si n-au stiut ce sa faca, ce sa spuna si cum sa gestioneze corect aceasta grava situatie? In orice caz, pare sa fie o lectie perpetuum pe care inca nu au invatat-o avand in vedere ruinele altor civilizatii a caror grava distrugere a lasat urmele unor foste nucleare? Exemplele sunt de la ruine pana la deserturi, destule si prea in multe locuri ca sa nu fii fost tot... planetare. Rezultatul direct al fortarilor, au fost cutremure atat de mari sau fortari in campul electromagnetic planetar, incat solul s-a fragmentat treptat in ceea ce astazi cunoastem drept "continente"...

Revenind la distrugerea neuronilor, de ce unii oameni au cazut in plasa scenariilor si altii mai putini? De ce unii au reusit sa iasa din plasa scenariilor si altii mai putin?

Raspunsul sta tot in radioactivitate. Cei mai vurnerabili, sunt oamenii cei mai "docili". Stiti, executantii fideli ai "sistemului". Cei care par ca se incadreaza cel mai bine si mai rapid catre noul sistem al "creditelor sociale". Cei care isi duceau viata in bula corporate, malluri, baruri, alcool, substante excitante si halucinogene diverse, sexualitate "progresista" si etc, ei bine, acestia de fapt erau cei mai vulnerabili. Tocmai pentru ca ei nu mai erau obisnuiti sa isi exerseze mintea, executand programe din societate. Stiti, alea cool, trendy, motivationale, teribilisme, haterisme & co. Practic, acesti oameni nu isi mai traiau viata dupa modele proprii. Dupa propria gandire. Cercetare. Studiu. Analiza. Simtire. Nu. Ei executau programele unui vortex in care fusesera prinsi, fiind convinsi ca isi traiesc viata dupa propriile lor creatii si in fapt erau executanti ai unor programe. 

Asa se explica de ce gasim aceleasi comportamente, expresii, apucaturi, situatii, evenimente, etc. la aceasta categorie. Par cum s-ar spune "trasi la indigo". Nu mai este el, individul, care are o unicitate in gandire prin unicitatea codurilor ADN, ci vorbim de un program, acelasi, implementat la nivel de constiinte si executat de oamenii care au asimilat programul respectiv. Asa se explica reactiile de grup in cazul co.vid dar si in cazul anti.vac.c.in. Si tot asa se explica falsa compasiune, explozia de aparenta grija expusa virtual, tendintele de rasism si xenofobie. Riscul acestei categorii este ca, uitand sa isi mai foloseasca propria gandire independenta prin Liber Arbitru si permitand subliminal unor programe sa ii dirijeze, capacitatea de regenerare a creierului s-a diminuat. Pentru ca nefolosirea creierului ca alternativa proprie duce la inhibarea unor functii ale creierului. Pe acest fond, distrugerea neuronilor prin posibile substante radioactive, va produce leziuni letale in functiile acelor creiere cu risc major de a nu isi putea reseta si reface neuronii afectati.

Asadar, o alta ironie trista a sortii este ca, "alesii favoriti" pentru noua era a "digitalizarii" pentru ca si-au dovedit "performantele" in executia "noi nu gandim, noi muncim" cu sanse mari de premiere in"credite sociale" si "favoritismele sistemului" sunt de fapt primii si cei mai vulnerabili in fata unei situatii scapate de sub control cu nume de cod: iradiere.

In rest, noi astialalti, "plebea" cum s-ar spune, avem sanse se supravietuire mult mai mari, pentru ca rejectand sistemul cu cliseele sale, pentru ca stim sa facem alegeri proprii pentru noi, pentru ca refuzam dirijarea de masa, directivele, supunerea, controlul si etc., practic avem un creier obisnuit sa munceasca. Sa caute solutii. Sa inteleaga. Sa iasa din capcane. Sa intuiasca capcanele. Un creier atat de muncit devine mult mai putin vulnerabil in fata unui intrus numit "radioactiv" si mai ales da alarma rapid in caz de atac asupra neuronilor. Alarma va "aprinde" programul de autoaparare, care va cauta solutii de regenerare a neuronilor afectati. Da, dar noi astia cu sanse de supravietuire mai mari asupra vulnerabilitatii, noi nu vrem "totul la comun", "credite sociale" pe post de "premii", nu vrem sa fim "dirijati" si etc. Vrem sa fim lasati in pace! Vrem sa ne traim viata asa dupa cum ne dorim.

Concluzie: oricum au dat-o, capii ies prost. Foarte prost. Si-au calculat si le-a iesit din nou cu... virgula, multa virgula. Caci desi mizeaza pe cei deja "educati in sistem" si poate "scapa de noi astialalti" probabilitatea de supravietuire intr-o situatie nucleara sunt tocmai "proscrisii sistemului", "rebelii", stiti, ca'n filmele american style, "the most wanted"!

Nu va mirati ca pana si aici, in schema radioactivitatii, si-au dat din nou cu stangul in dreptul. E singura schema cu virus transmisibil.

Daca se urmeaza schema, pare-se ca vor ajunge sa mai aiba... nimic de controlat, de dirijat si etc. Caci pe noi, nu, nu vor putea sa ne dirijeze, sa ne controleze. pentru simplul fapt ca refuzam sistemul organizat, controlat, gestionat, un sistem bolnav prin el insusi iradiat. Asta nu este viata. Nu pentru aceasta s-a creat materia. Nu pentru slugarnicie. Sclavie. Supunere. Suferinta. Boala. Razboi. Moarte.

Materia a fost creata pentru Viata. Pentru experienta Vietii. Pentru atingere. Pentru palpabil. Pentru a crea alte forme de materie. Pentru simtire. Pentru interconexiune. Cand acestea nu mai sunt, materia se distruge de la sine.

Asadar, nu vor avea supravietuitori pentru noul sistem. Cei favoriti sunt detectati cu potential mare de degradare fizica prin iradiere si incapacitate de autoregenerare. Ceilalti refuza sistemul. Ei bine, cu cine il mai faceti? Poate ca, e timpul sa va opriti din sistemul vostru, chiar de nu va place si nu va convine ca ati dat gres. Da, stiu, e al naibii de greu sa recunoasteti ca ati dat gres. Dar, in schema de fata, oricum castigatori pur si simplu nu iesiti. Nu mai aveti cum. V-ati inchis singuri in cerc. Cum se spune, v-ati dat autogol si sah mat la un loc si in acelasi timp.

Lasati-ne in pace! Atata vrem! A, si inca ceva, sa nu mai stim de voi. Sa ne amintim de voi doar ca de o iluzie, un fost vis urat care a trecut...

Din punct de vedere medical, posibilitatile de regenerare ale unui creier mult prea programat sa execute si dependent de tehnologia artificiala, vi le pot explica si cercetatorii stiintifici. In final, rezultatul e trist. Dar atata timp cat mai exista oameni care refuza cusca, planeta mai poate sa fie salvata. Caci desi studiile prognozeaza incapacitatea de regenerare planetara, totusi natura are aceasta functie activa. Cu o conditie: sa va opriti voi sa o mai distrugeti. Caci, fara plante, o sa ajungeti voi sa mancati insecte. Noi, nu le vrem. Noi vrem sa ne traim viata noastra, asa cum o simtim. Si viermii sunt cele mai primitive forme experimentale. Deloc atragatoare pentru noi. Nu avem nevoie de "proteine". Ni le putem autogenera. Avem nevoie doar sa ne lasati in pace. Ne dorim libertatea, si aceasta este parte principala din creatia originala a materiei. Puteti sa supravietuiti si voi doar in masura in care ne veti lasa si pe noi in pace. Altfel, povestile ca exista viata si in buncare, sunt povesti. Aveti nevoie de aer, de apa si de lumina naturala. Altfel corpul nu supravietuieste. Se atrofiaza. Cam asta e... povestea...”

Autor: Dai Oryiana, sursa https://web.facebook.com/dai.oryiana/posts/3152832201643103

*

PS. In alta ordine de idei.... schimbam registrul la final.

Fix pe 14 martie 2019, deci fix in urma cu trei ani, priviti ce faceam noi! Sa mai conteste cineca ca Matrixul asta nu e repetitiv, cliclic! Cititi aici: „Doamne, apara si pazeste!”

14.03.2022