Am zis eu ca nu mai fac, dar tot am mai facut.
Din cojile de la 6 portocale mi-a iesit un borcan mare de melcisori in dulceata. Super!
Mi-am zis ca, daca tot se mai vede un pic de zapada pe-afara, pot spune ca inca sunt semne de iarna, deci, ca dulceata asta inca se mai asorteaza cu vremea... cu vremurile....
Altfel n-as mai fi facut-o. Adica, sa fi fost primavara instalata definitiv, fara nici o scama de zapada si cu ceva verde crud in jur, sigur n-as mai fi facut-o!
Oricum, ma bucur ca am facut-o! Miroase a prajituri!
Despre zapada.... cum spuneam, asta mai e. Maine-poimaine nu va mai fi.
Sunt curioasa in cat timp se va inverzi pajistea din fata blocului nostru, dupa ce se va topi tot covorul alb, de nea, care s-a asternut incepand de pe la inceputul lui decembrie anul trecut, a doua zi dupa Sf. Nicolae.
Au trecut patru luni in care a nins foarte des, uneori chiar si mai mult de o saptamana continuu, patru luni in care covorul alb a tot crescut in grosime. Dar a sosit timpul schimbarii anotimpului si la munte.
Trecem la garderoba verde-crud-montan-carpatin cam intr-o saptamana-doua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)