Ieri a nins, astazi ninge... chiar devenim aroganti!

 

Pai, sa-mi spuna mie cineva pe unde mai ninge in tara noastra pe 17 martie? Pe unde? 

Prin alte locuri a venit deja primavara, lumea se lauda cu flori inflorite prin gradini si prin parcuri, in timp ce la noi, la Predeal, ninge continuu din 28 februarie, deci de aproape trei saptamani. 

Pauzele scurte din unele zile, cele cu temperaturi mai pozitive, au fost compensate de niste fulguieli razlete din acele nopti cand temperaturile au fost totusi negative. Despre acele fulguieli, cand gaseam din nou, diminetile, covor nou, alb, asternut peste noapte, afara,  nici n-am mai pomenit, sa nu fim acuzati de arogante gratuite.

Dar de ninsorile de ieri si de azi chiar nu puteam sa nu spun nimic. Ninsori dese, bogate, de sa nu vezi dincolo de ele sau prin ele la mai mult de 100 metri!

Azi ne-a prins un maxim al ninsorii chiar cand eram afara, la plimbare. Pur si simplu curgea zapada cu galeata! Ninsoare cu fulgi mari, ca penele de gasca! 

Mi s-au asezat in par, pe caciula, pe gulerul negru de blana al gecii si am facut o multime de selfie-uri ca sa se vada cat de multa zapada s-a depus. Daca va uitati cu zoom pe aceste poze, veti vedea fulgii mari, frumosi, cu diferite forme de stelute perfecte, asezati in parul meu si pe guler! Minunati fulgi! Rar cad in stelute atat de perfecte si de mari!

Si curgeau fulgii atat de frumos din ceruri, incat m-am oprit si am filmat vreo doua minute ninsoarea aia de poveste, desi nu credeam ca o sa se vada pe film exact asa cum era toata frumusetea aceea extraordinara. 

Am vazut ca, dupa ce incarc filmele pe blog, isi pierd din rezolutie si nu se mai vede atat de clar nici ninsoarea, nici cat de deasa e, nici cum o bate vantul in toate directiile uneori, si nici cu ce fulgi mari si frumosi se da ea in spectacol pe deasupra statiunii. Totusi, cu un pic de efort de imaginatie, va puteti da seama cum e, vizionandu-le.

La intoarcerea acasa am mai facut cateva poze si de la geam, si inca un filmulet, caci ninsoarea inca nu se oprise, dimpotriva, curgea potop din ceruri, frumos tare, de nu ma mai saturam privind, fotografiind si filmand. 

Este adevarat, unii ar putea exclama "Oh, groaznic, groaznic, groaznic!!!!"  :))))))

Mie, in schimb, imi place maxim aceasta ninsoare frumoasa si o savurez cu toata fiinta mea! 

Astfel ca azi, in timp ce ningea atat de  minunat, mi-am facut si o cafea si mi-am ocupat locul in loja, ca sa urmaresc spectacolul de la inaltime. 

Muscatele mele din balcon erau si ele maxim de fericite, am fotografiat si cele doua inflorescente rosii ale lor, doua din multele pe care le-au avut pe timpul iernii (nici nu credeam ca aveau sa infloreasca toata iarna pe balcon, acolo, in frig). Mai au si alte tije cu boboci, care vor pocni peste vreo saptamana, cred. 

Ca fapt divers, am fotografiat si zambila infrunzita din bulbul acela urias, pe care l-am pus in pamant prin octombrie. I-a iesit un snop de frunze, dar, deocamdata, nici o tija cu flori. Vom vedea ce se va intampla mai departe. 

Bulbul l-am pus in acelasi vas in care am pus feriga aceea luata din padure vara trecuta. Frunzele ei au supravietuit frigului din balcon, chiar daca sunt usor ciufulite. Insa, odata cu venirea primaverii si cu incalzirea vremii, ma astept sa dea frunze noi, si sa devina o tufa bogata, ca in padure. O tin si pe ea sub observatie. 

Inca e iarna aici, la noi, iarna frumoasa, cu covor alb de zapada peste tot, innoit si albit zi de zi de noi ninsori fine, delicate, sau dimpotriva, bogate si dese, precum cea de ieri si de azi. Pana la vara, aici inca mai avem iarna. :))) Caci, la munte, cam asa trec anotimpurile, brusc din unul in altul, vara-iarna, iarna-vara. 

Primavara aproape ca nu stim cand apare in frunzele din unii pomi, prin aprilie-mai, caci aici sunt mai multi brazi decat foioase, iar ei sunt verzi mereu. In ceea ce priveste toamna, ea ne coloreaza brusc padurea prin octombrie, cu pete de galben si rosu-ruginiu, apoi gata, vine din nou iarna. :) 

Dar toate sunt atat de frumoase, de intense, de vii, fiecare cu accentele proprii, invitand la observatie directa, zi de zi, la admiratie de decor, la inregistrat schimbarile aproape insesizabile, dar evidente unui ochi atent, cu un simt acut al perceptiei detaliilor.  

Eu vad toate aceste fine transformari de la o zi la alta si tocmai de aceea si fac atatea fotografii, ca sa le surprind pe toate in imagini de arhiva. Imi dau seama ca unii cititori nu le baga in seama, caci pozele mele le pot parea lor identice, de la o postare la alta, iar unii chiar se pot plictisi de aceasta avalansa de fotografii aproape la fel. 

Mie, insa, mi se pare important pentru mine sa-mi adun aceste amintiri de clipe de frumusete. 

Caci eu sunt in aceste poze! Iar ele imi amintesc perfect de starea mea de spirit din fiecare moment in care le-am facut si ma bucur de fiecare data cand le revad, caci resimt din nou toata bucuria acelor momente. 

Este inaltator si consider ca este ca un dar pe care l-am primit de la Dumnezeu, ca este un privilegiu ca pot simti atat de intens, ca un copil care vede totul pentru prima data, acest entuziasm in fata frumusetii naturii din jurul meu!!!! 

Ajuta-ma, Doamne, sa nu traiesc niciodata blazarea in fata frumusetii si miracolelor acestei lumi, ci numai bucuria, entuziasmul si candoarea din ochii si sufletul unui copil! 

17.03.2022