Apa pentru pasari si catei

Desi toamna ne bate la usa, tendinte de rosu caramiziu rasarind ici-colo prin unele frunze, mai ales in ghivecele mele cu iedera, canicula inca nu se da plecata.

Temperatura din termometre inca se mentine coplesitoare in miez de zi, cand fiecare vietate isi cauta loc de refugiu si hidratare.

Apa este esentiala pentru supravietuire, stie toata lumea, stim si noi, si, tocmai de aceea, am luat masuri inca de la inceputul verii si am asigurat apa proaspata pentru baut vietuitoarelor care ne inconjoara, catei, pasari, albinute si altele.

V-am mai povestit de piscinele vrabiutelor, amenajate pe acoperisul pivnitei noastre, v-am aratat si filmulete cu balaceala lor fericita, dar nu v-am aratat pana acum nici o poza cu strandul anume amenajat pentru ele.

In fiecare zi le curat bazinele si le improspatez apa, astfel incat ele sa fie mexim de fericite. Vrabiutele, dar si porumbeii, desigur. Ultimii doar beau apa, n-am vazut pana acum nici o tentativa de balaceala, dar, oricum, sunt foarte multumiti si este un "du-te vino" la caserolele cu lichidul racoros, vital si binefacator..

Aceeasi grija zilnica o avem, bineinteles, si fata de cateii nostri din curte.

Pana acum nu v-am aratat poze prea evidente cu trotuarul din fata casei, locul cel mai umbrit din curte in cea mai mare parte a zilei, pana spre dupa amiaza, cand soarele trece spre Dealul Oilor, spre apus. Din acest motiv, al umbrei constante, trotuarul este locul in care le-am amenajat lor zona de masa si apa.

Pentru orele dupa amiezii, cand soarele bate si in fata casei, am facut umbra caserolelor de apa cu doua paravane (respectiv, doua lazi rasturnate) care, in plus, ascund in interiorul lor si caserolele de boabe. Acestea devin ispite irezistibile pentru ciorile care mai trec uneori pe deasupra si poftesc la hrana cateilor nostri, asa incat, cu ajutorul paravanelor (mai putin estetice, dar foarte utile), le ascundem privirii lor agere..

Asadar, canicula este imposibila chiar si acum, in ultima zi de august, iar caserolele cu apa sunt loc de pelerinaj, sunt frecvent vizitate, golite, spalate, reumplute, si tot asa.

Pe o asa caldura mancarea nu mai reprezinta o urgenta. Poate numai pentru Ginuta, care a ramas cu o preocupare acuta, cu o grija constanta, legata de supravietuire, de dinainte de a ne avea pe noi aici, de pe vremea cand nu primea atata mancare cat ar fi vrut ea.

Deci, le schimb apa de doua ori pe zi. Le pun apa proaspata si rece, iar pofta li se activeaza imediat ce aud cum susura din bidon in caserolele lor, insirate de-a lungul zidului casei. Se aduna toti trei cateii de peste tot de pe unde stau ei abandonati si lesinati de caldura, si vin la adapat si la racorit. Apoi se intorc la umbra fericiti si multumiti.

Din cand in cand, norii au mai stropit cu apa din Ceruri intregul pamant, sat si dealuri, curti si gradini, livezi si vii, indestuland o vreme plante si fiinte, insa cam insuficienta vara asta.

In urma cu vreo trei-patru zile a fost o ultima ploaie de pana acum. A ploua puternic vreo jumatate de ora, dar, chiar de a doua zi, parea ca nici nu plouase. Canicula a uscat rapid pamantul la suprafata, iar plantele au ramas tot insetate. De aceea, anul acesta se vad parca mai devreme semnele toamnei in frunze galbene, in ruginire de vie, in troscot anemic in curte si in gazon neuniform si pe alocuri uscat.

Totusi, frumusetea decorului este dincolo de anotimpuri si putem s-o observam si in covorul cu tente galbene de la poalele mesteacanului, primul actor ce a imbracat recuzita toamnei, sau in ierburile arse de soare, care acum isi elibereaza semintele si aromele in vazduh.

Singurele carora pare sa nu le pese de soare sau de umbra, de ploaie sau de arsita sunt turmele de oi care cutreiera culmile dealurilor din jur. Urca si coboara povarnisurile acoperite cu ierburi delicioase, fara sa conteze pentru ele daca sunt verzi sau uscate.

Seara se retrag in tarcuri, manate din urma de dulai uriasi si de toiagul lung al ciobanului. Ca e zi de vara sau zi de toamna, ca e primavara sau vara, ele isi poarta destinul in spate, precum o vesnicie incalcita in lana lor, eternizandu-se, parca, in turme alunecoase peste dealuri, precum o marama destramata pe alocuri sau o dantelarie din puncte albe, imprastiindu-se alene si nepasator, la fel in fiecare zi, fie ce-o fi, soare sau inserare, ploaie sau ninsoare, cald sau frig.

Din Gradina lui Dumnezeu: 31.08.2019

***