Azi am mai primit doua rosii. Adrian le-a primit. 
Diminata, devreme, cand el a deschis poarta ca sa mai lase putin cainii
sa zburde liberi pe strada cateva minute (caci de ceva vreme le-am
blocat saritul gardului dupa propriul lor plac) a aparut dintr-o parte a
satului o mamaita din vecini. Ducea in mana o punguta cu doua rosii.
I le daduse si ei cineva, chiar daca si ea avea acasa, din propria
gradina. Dar aici, in satul nostru, asa e, nu poti refuza cand cineva
iti ofera cu bucurie ce are. Chiar daca si tu ai acasa din belsug.
Trebuie sa primesti, sa multumesti politicos si sa apreciezi cu
recunostinta gestul generos al celuilalt. Este un semn de simpatie. si este ca un fel de like pe
facebook. Nu se refuza, ci se multumeste.
Asadar, mamaita i-a oferit cu mare bucurie lui Adrian rosiile pe care
ea insasi le primise mai devreme, dupa cum recunoscuse chiar ea. Bucuria
ei era ca putea oferi ceva, orice, oricum.
"Ia-le, mama, ca eu ma duc la biserica." Si le-a luat.
"Ia-le, mama, ca eu ma duc la biserica." Si le-a luat.
Langa ele am fotografiat alti struguri culesi de pe spalierul de langa
casa. Au inceput sa se coaca si strugurii negri. O nebunie!
Asa ca, de azi, 1 septembrie, dupa cum se vede, trecem pe meniu de toamna, rosii cu struguri. 
Din Gradina lui Dumnezeu: 01.09.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)