Prima tigaie dupa 7 ani... fara.

Da, exact, prima tigaie dupa 7 ani... fara.   Eram sa scriu "dupa 7 ani in Tibet". N-as fi departe de adevar, caci fara tigaie in bucatarie este ca si cum n-ai avea occidentul in orient. Ati inteles, da?

Asadar, dupa ce timp de 7 ani n-am avut nevoie deloc de tigaie si, pe cale de consecinta, nu am cumparat niciuna, acum s-a intamplat sa intervina nevoia. Nu pentru noi, ci pentru musafirul nostru. Caci occidentul se poate recunoaste usor doar prin doua cuvinte simple: "cartofi prajiti". Bine, cu ketchup, desigur. De acord, trei cuvinte.

Cum noi ne dorim mereu sa fim gazde ospitaliere, iar musafirii nostri sa se simta bine si confortabil, ne-am zis sa indeplinim principala nevoie si dorinta a musafirului nostru de la sfarsitul lunii iulie, cartofii prajiti - dupa cum v-ati dat seama deja, si ne-am cumparat tigaia necesara.

Greu a fost si s-o alegem, caci, na, teflonul e toxic, aluminiul e toxic, in wak poti sa faci cartofi prajiti, dar nu poti sa faci clatite , si tot asa, insa si mai greu mi s-a parut, parca, sa-mi amintesc cum se foloseste instrumentul asta la gatit.

In cele din urma mi-am dat seama ca e ca mersul pe bicicleta. Daca ai prajit o data cartofi pai intr-o tigaie nu mai uiti toata viata.
 

Am cumparat-o, am folosit-o de vreo doua-trei ori, am spalat-o, iar acum va intra in hibernare pe vreun raft de dulap inca vreo 7 ani.

C-asa-i la noi, in Tibet, tigaile hiberneaza.

 

Din Gradina lui Dumnezeu: 12.08.2019

***