Cand inserarile au parfum de toamna

Intr-o zi de sfarsit de august minunat de senina, sub un cer minunat de albastru, toamna se insinueaza minunat de discret peste dealuri.

Fanul este cosit in ritm intensiv, acum nu se mai strange in capite inalte, ca alta data, de furci manuite de oameni bronzati si obositi de soare, ci se strange in rotocoale mari, cilindrice, formate de utilaje mecanizate, galagioase, duduind de colo-colo, in sus si in jos, si din zori pana in noapte tarziu.

Toate dealurile din jurul nostru sunt presarate de astfel de "pastile" uriase de fan, iar vazduhul miroase a arsita, a ierburi si flori de camp proaspat cosite sau deja uscate, a sfarsit de vara fierbinte si inceput molcom de toamna calda, luminoasa, linistita si blanda.

Serile incep sa semene din ce in ce mai mult a seri de toamna, iar apusurile incep a ne desena din ce in ce mai des picturi interesante pe cerul de deasupra dealurilor din jur.

Chiar si porumbeii sunt pregatiti de schimbarea anotimpurilor. Puii nostri au crescut mari si, nu numai ca acum zboara liberi peste tot si se hranesc singuri, fara a le mai purta nimeni de grija, dar si-au gasit si parteneri pe viata, formandu-si propriile cupluri. Cuiburile ce se vor construi anul urmator se vor umple de pui!.

Acum doar stau perechi-perechi peste tot in jurul nostru. Pe coama casei, pe stresini, pe acoperisul surii sau al magaziei, pe spalierii vitei de vie din fata casei ori de la fantana, prin toti pomii din jur, intr-un falfait continuu de aripi.

De curand i-am observat cum se aduna spre seara, doi cate doi, pe liniile electrice, asezati ca pe portativ, de-o parte si de alta a stalpului, pentru a admira culorile apusului.

Azi i-am fotografiat. M-au observat si au dat semnalul de adunare. La o sesiune foto nu se lipseste, desigur, asa ca am putut striga catalogul. Vreo 7-8 perechi. Apoi au sosit si altii, din vecini.

A fost la noi mai intai o maternitate, apoi a fost gradinit si repede au ajuns ca o grupa de studenti la facultate. Acum sunt marisori, si-au luat viata in aripi, sunt familisti deja, si sunt pregatiti pentru ceea ce urmeaza.

Ne bucuram impreuna de apusuri minunate in aceste frumoase seri de sfarsit de august, iar noua cerul ne vorbeste inca o data cifrat, in mesaje desenate in nori, in sincron cu schimbarea anotimpurilor, cu inchiderea ciclurilor si cu stolul nostru de porumbei ajunsi la maturitate: sa ne bucuram cu totii de zborul increzator, frumos, elegant, cu aripile larg deschise!

Cam asa arata cerul nostru azi, pe inserat, dupa ce soarele a disparut dincolo de dealul manastirii, in concert spectaculos de greieri si falfait de aripi de zburatoare nocturne.

Cativa lilieci mai indrazneti, treziti prea devreme, inainte de lasarea intunericului, si cateva rude de-ale cucuvelei noastre, Cici, venite in inspectia teritoriului, m-au reperat in curte si mi-au transmis discret mesajul ca noaptea se asterne rapid peste sat si ca au foarte multa treaba: si puisorii lor au crescut si trebuie sa le supravegheze atent zborul, dezvoltarea, asimilarea lectiilor si rezistenta pentru iarna care vine.

Asa ca am intrat in casa si m-am pus pe povestit. Cand impartasesti frumusetile vietii si cu prietenii de pe facebook bucuria de a le trai este parca si mai mare!

Din Gradina lui Dumnezeu: 25.08.2019

***