In una din zilele trecute, dupa ce ne-am intors acasa din plimbari,
ne-am servit noi pranzul nostru frugal, simplut, aerat si bine degresat
de orice posibila urma periculoasa fata de anumite intentii de-ale mele,
ce au o evidenta legatura cu cantarul, ne-am luat canile cu cafea,
respectiv, cacao, si ne-am zis sa mai cutreieram putin si in on-line, ca
acolo nu ne chinuie deloc nici canicula, nici tantarii.
Deschid eu laptopul, insa Adrian inca nu.
I se intamplase ceva. Tastatura nu mai raspundea absolut deloc la
comenzi. Laptopul lui este relativ nou, deci nu se punea in discutie
vreo defectiune de la uzura. Poate doar una din aceea neverosimila,
altfel n-avea sens. Pur si simplu parea ca laptopul lui nu avea deloc
tastatura.
Din fericire, Adrian foloseste un mouse extern, atasat cu cablu USB de
laptop, cu care si-a adus pe ecran, din soft, o tastatura utilizabila prin click
cu mouse-ul, asa ca s-a apucat sa investigheze. Din nou, din fericire,
el chiar stie ce si unde sa investigheze.
Si-a activat aspectul de Doctor de calculator, si l-a luat la analize pentru diagnostic.
I-a luat pulsul, l-a pus sa scoata limba afara ca sa-i verifice noxele,
i-a pus stetoscopul pe plamani, dar nimic. I-a facut ceva injectii si
l-a conectat la niste aparate, pentru verificari suplimentare, insa
degeaba. Tastatura nu dadea deloc semne de viata. Statea inerta, ca si
cum nici un nerv in ea nu mai era viu, nici un neuron nu mai avea
conexiuni, ca si cum limfa ii era ingrosata si intoxicata, iar muschii
si, desigur, reflexele, complet atrofiate.
Ce era de facut? S-a gandit la un transplant. Avea o tastatura externa
pe care o folosise intensiv in trecut. A scos-o din sertar, a conectat-o
la laptop, a testat-o, a vazut ca merge, dar s-a gandit ca ar fi mai
indicat sa-i curete un pic tastele inainte de a o refolosi, ca erau cam
prea prafuite.
A deconecta-o, si-a luat instrumentarul necesar la indemana pentru o
operatie ce parea de rutina, adica ceva mai simpla si derizorie, si s-a
apucat hotarat sa-i scoata cate o tasta, s-o curete si s-o puna la loc,
apoi alta, si alta, si tot asa. Dupa un timp, dupa multa migala si
rabdare de chinez, a reusit sa curete temeinic toate cele aproximativ
100 de taste.
Dupa ce a vazut-o curata, stralucind in lumina, cu rosu in obraji si cu
zambetul in cabluri, pulsand a viata si numai buna de utilizat la
transplant, a conecatat-o la laptop.
Insa imedia s-a produs minunea! A inviat Lazar!
Nu stim ce, cum si de ce. Cert este ca tastatura proprie a laptopului s-a intors prin tunelul de lumina si a inviat.
Banuim ca, dupa moarte, a fost intampinata la capatul celalalt de
ghizii ei, de ingeri si arhangheli, si i-au spus ca inca nu si-a
incheiat misiunea aici, in acest destin, ca inca nu i-a venit timpul si
ca trebuie sa se intoarca la viata, caci mai are ceva karma de rezolvat
pe aici.
PS - situatia de acum, a invierii tastaturii Lazar, a fost aproape similara cu cea a invierii aspiratorului Lazar, daca va amintiti. Puteti reciti povestea aici, daca doriti... https://oglinzilesufletului.blogspot.com/2019/03/aspiratorul-lazar.html
Din Gradina lui Dumnezeu: 25.08.2019
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)