Oglinzile Sufletului: Cand Dumnezeu imi indeplineste dorintele

Dupa ce am sarbatorit-o ieri pe Bubulina, pentru cei 8 anisori impliniti, azi am avut si noi parte de o surpriza.

Ne mirasem ieri ca nu prea am gasit zmeura pe la tufele de zmeuris intinse pe tot drumul catre Garbova, si chiar am avut un oarecare regret. Copilul meu interior tanjise sa se infrupte iar din fructele delicioase, culese direct de pe lujer, cu mana mea, din mijlocul padurii. N-a fost sa fie. Mi-am amintit de excursia de acum doi ani, cand fusesera sora mea cu fiica ei pe la noi si cand mancasem pe saturate zmeura impreuna. Am povestit aici (20.08.2021) Sora mea si fiica ei, cu noi, la munte (5).

Si nici anul trecut n-am avut parte de cules de zmeura. In fine, cert este ca ramasesem cu gandul la ea. :)))

Numai ca pe mine Cineva acolo sus ma iubeste si, imediat cum simte ca am vreo dorinta din asta, nevinovata, de copil rasfatat, imediat pune rotitele Universului in miscare si, precum Mos Craciun, care implineste dorintele copiiilor, asa mi le implineste si El mie, Dragutul de El.

Mai mult decat atat, azi mi-a trimis inainte si un semn de iubire, prin care imi spunea "Fata Tatii, fii linistita, ca iti implineste Tata dorinta!" Si mi-a implinit-o. Dar sa vedeti cum! Caci El nu le implineste intotdeauna fix asa cum vrem si cerem noi, ci cum crede El ca este mai bine, pentru cel mai inalt bine al nostru.

Si chiar vorbeam cu Adrian dupa ce am ajuns acasa si ii ziceam "Uite, daca il rugam ieri pe Dumnezeu spunandu-i, da-mi, Doamne, te rog frumos, o manuta de zmeura, sa-mi fac si eu pofta, mi-ar fi dat sigur, dar, eu nici macar nu i-am cerut si, uite, El tot mi-a dat, ca am fost cuminte! Si mi-a mai spus si cat ii sunt de draga! Bine, este adevarat, mi-a dat si mi-a spus prin mainile, gura si sufletul unui om, caci asa lucreaza Dumnezeu, prin oameni, dar eu stiu ca El a fost acolo si mi-a trimis si semne, ca sa stiu ca El a fost. El e mereu!"

Deci, iesisem azi la plimbare si, la final, inainte de a ne intoarce acasa, Adrian zice sa mergem si pana la magazin sa cumparam un pepene. Nu-mi facusem norma de pasi completa pana in momentul respectiv, asa ca am zis ok, sa mergem.

Drumul spre magazin trece pe langa casa cu gradina aceea frumoasa pe care o admiram noi mereu, in fiecare anotimp, si pe care chiar zilele trecute am fotografiat-o din nou, din toate unghiurile, fiind plina de flori si tufe de tot felul.

Primavara, abia asteptam sa iasa ghioceii, caci ei au acolo un adevarat covor de ghiocei pe langa gard, care infloresc abundent pe la baza lujerilor de zmeuri inca neinfrunziti la momentul acela. Puteti citi aici Plimbare pe prima ploaie de primavara (02.04.2022).

Apoi, prin aprilie si mai, ii vedem pe cei doi proprietari, un cuplu de varstnici, cum lucreaza gradina, curata de uscaturi, sapa, fac parcele, pun seminte, ceapa, leaga tufele de flori si tot ce este nevoie. Ei ne-au dat anul trecut de doua ori bete de rubarba, cand am trecut intr-o zi pe langa ei si i-am intrebat ce tufa este aceea, ca nu ne daduseram noi seama. Am povestit despre acel episod aici Rubarba in dar. Din nou. (26.05.2022)

Mbuuun.... Trecand noi azi pe langa gradina cu pricina, o vedem pe doamna cum stergea un geam de la parterul casei cu o carpa. O salutam, schimbam din mers cateva amabilitati, ii spunem ca mergem la magazin si ne vedem de drum.

La intoarcere, insa, cand ajungem din nou in dreptul ferestrei respective, doamna scoate din nou capul afara si ne face semn cu mana, rugandu-ne apoi sa ne oprim un pic si s-o asteptam la gard. Ok, am asteptat-o.

Cu ce credeti ca venea, draga de ea, catre noi? Cu un pachet pe care mi l-a intins peste gard (asa cum facea Mamaita, vecina, pe vremea cand locuiam in Gradina din Ardeal) spunandu-mi: "Uitati, aici aveti un borcan de dulceata de zmeura pe care am facut-o luna trecuta. Pentru dumneavoastra, ca imi sunteti foarte draga! V-am vazut cum fotografiati gradina si mi-am dat seama ca va place, va plac florile si mi-e drag sa va vad impreuna trecand pe strada!"

Ce sa va mai spun.. ? Am fost maxim de impresionata! Dumnezeu imi vorbise prin ea si imi indeplinea dorinta. Nu cu zmeura proaspata, ci cu zmeura in dulceata! Ceea ce mi s-a parut chiar si mai apetisant, caci nici nu mai stiu daca am mai mancat vreodata dulceata de zmeura... de capsuni, da, dar de zmeura...... hmmmmm.... nu cred.

Borcanul avea eticheta pe care scria "ZMEURA 2023" si mi-l adusese bagat intr-o punga de hartie, ce fusese ambalajul unui kilogram de zahar alb, de prajituri.

Va dati seama? Doamna, ca si mine, nu arunca ambalajele, ci le recicleaza! Am simtit o si mai mare admiratie pentru ea! Printre alte atribute, eu asa apreciez imediat o adevarata gospodina, prin faptul ca nu face risipa, ci se foloseste in casa de orice material sau ambalaj, prin reciclare, astfel incat sa reduca pe cat posibil, la maxim, cantitatea de gunoi si consumerismul menajer.

Asa fac si eu! Se mai uita uneori lung Adrian la mine cand ma vede ca depozitez orice punga, orice borcan sau sticla si orice caserola sau cutie de ambalaj cu gandul la orice situatie ar putea aparea ulterior, in care sa am nevoie sa impachetez ceva, sa transport ceva sau pur si simplu sa pastrez ceva in conditii optime.

Si ce bine este sa ai la indemana o cutie curata, rezistenta, practica, in care sa poti pune ceva fix atunci cand ai nevoie, fara sa mai pierzi timp, efort si resurse pentru a-ti obtine ambalajul potrivit! :)

Abia asteptam sa ajungem acasa pentru a gusta delicatesa primita in dar!

Cu atat mai mult cu cat - ca sa vedeti sincronicitatea! - cumparasem din magazin si niste chifle proaspete. Noi nu cumparam paine, de regula. Nu mancam, deci nu cumparam. Doar cand mi se mai face mie pofta, ii mai spun lui Adrian sa-mi cumpere dimineata niste chifle sau Covrigul de Aur. Atat.

Si, minune, tocmai azi, in magazin, cand am dat cu ochii de chiflele respective, mi s-a activat pofta si am pus in cos o punguta cu cateva chifle.

Au fost numai bune pentru a testa dulceata de zmeura. Chiflele acestea sunt facute cu cartofi si au o coaja foarte crocanta la exterior si un miez pufos si aromat la interior, iar aroma.... ah! aroma....!!! .... fara cuvinte! Iar in combinatie cu dulceata de zmeura au fost o adevarata nebunie!!!

Bine, este adevarat, cantarul meu ar fi avut ceva obiectii daca l-as fi intrebat, dar ce, credeti ca am facut-o? :)))))

Ca sa fie povestea completa, o sa va mai spun si faptul ca, dupa ce doamna ne-a oferit borcanul cu dulceata si dupa ce i-am multumit cu toata inima pentru dar, usor stanjeniti de o asa generozitate spontana, i-am marturisit si noi ca intentionam sa-i oferim ceva ce deja pregatisem acasa, dar ca asteptam un moment in care o vedeam mai libera prin curte ca sa-i spunem fara s-o intrerupem din treburi.

Ei bine, noi pregatiseram un pachet cu seminte de lunaria, cele luate din Gradina din Ardeal, pentru a i le da ei sa le sadeasca in gradina lor. Aveam chiar si in telefon poze cu aceasta planta, cu florile si cu semintele ei, chiar si cu acele crengute decorative ca din matase alba, ca sa ii aratam ce va iesi din semintele oferite de noi.

Doar ca, in entuziasmul momentului, nu am mai gasit in telefon pozele, asa ca a ramas sa revenim la ea cu materialul genetic, semintele, adica, si cu pozele de rigoare.

Mai mult decat atat, m-am gandit sa-i ofer si eu un borcan de dulceata facuta toamna trecuta de mine din fructele de soc. Nu stiu daca ea a facut vreodata sau nu, dar daca nu, va avea ocazia sa testeze. Daca da, va fi un fel de schimb de experienta, ca intre gospodine. :)

Oricum, dulceata de zmeura a doamnei a iesit nemaipomenita, cu atat mai mult cu cat a venit atat de neasteptata si dupa o zi in care imi dorisem fructele cu pricina si nu le avusesem.

Nu-i asta dar dumnezeiesc? Este.