Pestisorul de Aur, fermecat, si cele 3 dorinte nestiute

 

Cred ca toata lumea stie povestea Pestisorului de Aur, cel fermecat, care, daca il prinzi, se ofera sa-ti implineasca primele trei dorinte pe care i le spui, in schimbul eliberarii sale. Mbuun....

Dar, pentru cine nu stie inca, exista si acel Pestisor de Aur, cel mai fermecat decat toti ceilalti pestisori de aur, pe care nici nu trebuie sa il prinzi ca sa-ti implineasca dorintele. 

Mai mult decat atat, este neaparat sa nici nu intentionezi sa-l prinzi, adica sa nici nu ai ganduri din acestea necurate, pentru ca el, recunoscator pentru curatenia gandurilor tale, pentru puritatea inimii tale si pentru inocenta sufletului tau, sa se decida ca meriti sa-ti implineasca acele trei dorinte pe care nici macar tu nu stii ca le ai! :)))

Nu-i asa ca acesta este cel mai fantastic Pestisor de Aur din cati exista in lumea vazutelor si nevazutelor, stiutelor si nestiutelor? Este. :))

Sa va povestesc.

Cum ne intorceam noi doi azi de la plimbarea zilei, prin canicula stinsa, dulce, blanda, a celei de-a doua jumatati de august montan, Pestisorul de Aur cel Nemaipomenit de Fantastic se apropie incognito, in plan energetic, eteric, de Adrian si-i sopteste la ureche ca ar fi indicat sa ne oprim pe la aprozarul pe langa care trecem zilnic, si sa verifice daca mai au la vanzare porumb pentru fiert.

Adrian nu mi-a zis nimic despre o asemenea sugestie primita telepatic de la smecherul de Pestisor Fantastic, dar, cand am ajuns la aprozarul cu pricina, ma intreaba ca din senin: "Ce zici, pui, vrei sa mai luam niste porumb pentru fiert? O mai fi bun de fiert?"

Vedeti? Noi nici nu mai discutasem macar despre vreo dorinta ascunsa legata de porumbul fiert. Pestisorul ala zbanghiu, insa, a stiut! 

Eu, ce-i drept, mi-as mai fi dorit, dar ma gandeam si la cantarul de acasa, cel cu care am inceput sa ma duelez de vreo saptamana incoace cu replici dure, taioase, agresive, de genul "iar ciocolata? iar chifle? iar dulciuri? iar...???" Deci, va dati seama, nu puteam sa ies la inaintare cu dorinte de porumb fiert cand el ma ataca subversiv, sub centura, pentru o amarata si nevinovata de muscatura dintr-un  Snickers aproape invizibil. :))))

Asa ca nimeni nu a stiut de dorinta asta, de porumb fiert. Nici macar eu! :)))

Asa se facu si ne-am trezit cu porumbii de fiert in brate. 

Cum am ajuns acasa, i-am si pus la fiert, caci dorinta aia trebuia sa fie cat mai grabnic implinita, ca sa nu cumva sa dispara porumbii ca din senin, precum i s-a intamplat Cenusaresei la intoarcere, cand caleasca aia de cristal s-a tranformat in bostan, caii nazdravani s-au transformat in soareci, iar restul.... in fine... stiti voi. 

Nu puteam sa risc sa-mi dispara porumbii din fata ochilor fara sa fi gustat din ei. Pe principiul, ce-i in mana nu-i minciuna. :)))

Cat timp m-am ocupat eu pe la bucatarie de porumbii cu pricina, iar a aparut Pestisorul cel Fermecat prin preajma noastra si iar i-a soptit ceva magic la ureche lui Adrian, caci ma trezesc ca imi spune brusc: "Stii ceva, pui, pana termini tu aici de pregatit masa, dau o fuga pana la magazin. Ma intorc repede."

Nici n-am apucat sa-l mai intreb ce vrea sa cumpere si nici nu m-a mai intrebat, ca altadata, daca mai am nevoie de ceva sa-mi cumpere, stiti voi, asa cum se intampla adesea cand barbatul intreaba mai mult de complezenta, iar femeia raspunde hotarata, ca o sirena salvata de la inec din apele oceanului, de marinarul curajos, ca "da, mai ia si niste mustar! si niste servetele! ah, si niste ceapa, si morcovi, si servetele, si hartie igienica...."  ...cand, stiti voi, asa, in general, cand femeia isi aminteste ca ii trebuie cam jumatate din magazin fix atunci cand barbatul se grabeste sa iasa pe usa (pentru ca are o Misiune de indeplinit) si intreaba doar intr-o doara daca ea mai vrea ceva sau nu, sperand ca nu, dar, daca e da, macar sa fie ceva simplu de tinut minte, nu o lista kilometrica, pentru care sa fie nevoie de un computer ca s-o tina minte si de un tir pentru carat acasa. :)))

Dupa aceasta fraza lunga, pe care sper sa o fi putut citi pana la capat cu tot cu intelesul ei, o sa va spun ca s-a intors Adrian acasa cu o sacosa plina. ;-)

Printre cele cumparate, Adrian a venit acasa si cu doua franzelute mici. Nu erau "pe lista de cumparaturi". N-au fost niciodata! Doar ca, de data asta, Pestisorul ala de Aur i-a soptit din nou la ureche lui Adrian ca este cazul sa le cumpere. 

"Pentru ce?" "Lasa, c-o sa vezi tu!" Si franzelele au fost cumparate. 

Caci, atunci cand primesti instructiuni de la Pestisorul Fermecat nu este indicat sa nu le urmezi. Este ca si cum ti s-ar indica o directie fabuloasa de destin, iar tu ai mai pune intrebari in loc sa o pornesti fix in directia aia. :))

In fine, ce vroam sa mai spun: nu tot ce avea Adrian in punga aia erau cumparate! 

"Nici n-o sa-ti vina sa crezi ce ti-am adus, pui!"

Si-mi scoate din punga un borcan. Cu dulceata! Dulceata de rubarba!!! :)))

"Cand am plecat spre magazin, am trecut pe langa gradina celor doi gospodari si era el, domnul, prin curte, l-am salutat si mi-am vazut de drum. Dar, sa vezi! Cred ca el i-a spus ei, doamnei, ca am trecut pe-acolo, iar ea cred ca m-a pandit cand ma intorceam si mi-a iesit in cale spunandu-mi - "Veniti putin, ca am o afacere cu dumneavoastra!"

Borcanul ala cu dulceata de rubarba cica era "afacerea"! :))))

"Va rog sa i-l dati doamnei dumneavoastra, ca tare draga imi este!" i-a spus ea lui Adrian.

Adrian ca nu, ea ca da, pana la urma, dupa cateva insistente, ca sa nu o ofenseze, a acceptat borcanul, dar precizand inca o data ca nu dorim sa incepem un joc al schimburilor peste gard, ca nu este nevoie, si ca si noua ne este drag de ei si de gradina lor, si ca ii admiram pe ei si gradina lor, si, in fine, ce s-o mai lungesc, amabilitatile s-au incheiat cu acceptarea borcanului cu pricina ca pe o ofranda pe altarul prieteniei intre popoare, a admiratiei reciproce, pe care toti ne-am exprimat-o cum altfel decat printr-un schimb reciproc avantajos si profund "cultural". :))) 

Asa ca acum a fost pentru prima data in viata asta cand am gustat dulceata de rubarba facuta chiar de mainile harnice ale proprietarei acelei gradini frumoase de munte, cea care anul trecut ne-a oferit betele de rubarba, rupte in fata noastra din tufa aceea uriasa de frunze, spunandu-ne sa facem dulceata, dar eu n-am facut atunci. Am povestit aici Rubarba in dar. Din nou. (26.05.2022) si aici Muntele, imbracat in verde crud si in flori!!!!!! (14.05.2022)

 

Dulceata asta este delicioasa, nici nu mi-as fi inchipuit, are gust de dulceata de piersici! Si gustul si aroma si culoarea si textura de dulceata de piersici! 

Ei bine, acum v-ati prins de ce ii soptise Pestisorul de Aur lui Adrian la ureche ca trebuie sa cumpere franzelele? Fix pentru dulceata de rubarba, desigur!!! :))))

Cea de-a doua dorinta fusese implinita. Si nici nu stiam c-o am, parol! :)))

Cea de-a treia dorinta a fost cumva motorul care le-a declansat pe celelalte dinainte. 

Va povestisem ieri ca fusesem "rasplatita", la cerere, cu cele 8 inghetate mici in loc de una mare, pentru ca pusesem varza alba la murat. Si ca, in loc de bete mari ramase de la inghetata pe bat (pe care le puteam folosi in viitor la alte borcane cu muraturi), ma alesesem cu 8 bete mici, care erau prea mici pentru scopul mai sus declarat. 

Azi, in timpul plimbarii, tot vorbind noi pe drum pe tema asta, asa cum facem adesea, am adus in discutie si rocada respectiva. Da, inghetata fusese delicioasa, dar... fusesera 8 mici in loc de una mare! Fusese o tona de "caviar" in loc de un singur "Covrig de Aur". Fusese un camion de "cozonac" in loc de doua "chifle". V-ati prins? ;-)

Eu, daca imi doresc praful de pe toba, aia ma astept sa primesc, aia imi place, aia ma bucura maxim. Iar daca primesc praf de stele, da, sunt ok, voi spune ca este cel mai bun praf de stele din cat exista in cosmos, dar nu e la fel ca si praful de pe toba mea. :)))))

Adrian s-a prins imediat ca a ramas o neimplinire, ca mai exista acolo o dorinta nerostita si, in drum spre casa, s-a tot gandit cum sa faca sa materializeze inghetata aia mare pe batul mare, aceea care era, fir'ar sa fie, fix ceea ce imi dorisem si nu primisem.

Era precum praful de pe toba mea, cum v-am zis, desi el imi adusese nu praf de stele, ci diamante de stele cosmice in cele 8 inghetate mici pe bete mici. :))))

Hahaha!!! Nu-i asa ca problemele mele existentiale sunt unice si ca nimeni nu a mai avut vreodata asa procese de constiinta, care sa genereze in lant atat de multe efecte, incat doar aparitia din neant a Pestisorului de Aur cel fermecat sa mai poata rezolva aceste "misiuni imposibile", mai ceva ca Tom Cruise in ultimul si cel mai recent film al sau "Misiune imposibila 7 -  Rafuiala mortala partea I", pe care l-am vazut chiar ieri? :)))

Cu alte cuvinte, daca eu vreau Covrigul de Aur, nu-mi da Luna de pe Cer. Da-mi Covrigul ala simplu, cu sare, crocant, chiar putin ars, asa cum imi place mie, si voi fi fericita. Nu de caviar am eu nevoie, ci de Covrigul de Aur. :)))) Totul sau Nimic! Totul "meu". Ad-literam. :))))

Deci, ca o concluzie, azi m-am trezit cu Inghetata MARE pe bat MARE, asa cum imi dorisem, inghetata cremoasa de vanilie, cu crusta de ciocolata simpla, fina, fara alune, fara fistic, fara nici un adaos care sa fie de rontait. Totul fin, fin, fin..... 

Inghetata MAGNUM. 

De data asta Pestisorul de Aur a dat lovitura! Cea mai absconsa dorinta, dar, paradoxal, si cea mai la vedere dintre toate, a fost in mod miraculos implinita!

Misiunea imposibila a fost implinita cu succes. "Cheia" a fost recuperata. Sa vedem acum ce taramuri va deschide "cheia" minune! :)

PS. Intre timp a fiert si porumbul si l-am mancat repede, inainte ca sa fie observat de cineva, stim noi cine, care masoara, cronometreaza, calculeaza si, culmea, mereu ii da cu virgula cand e vorba de kilogramele mele, mama lui! Si nici macar n-am multe, sa stiti! :))))

Disclaimer: In aceasta insemnare nu este vorba nici despre porumbul de fiert, nici despre dulceata de rubarba si nici despre inghetata. Cred ca v-ati prins deja de asta, de fapt. ;-)

20.08.2023