Concediu in doi

 

Azi voi preda stafeta lui Adrian pentru a povesti el cum am petrecut noi doi azi ziua noastra de concediu (eu am inserat doar scurte paranteze cu cate vreo nota personala adaugita). :))))

Caci da, acesta a fost concediul nostru de anul acesta. Azi. Gata. S-a dus. Pai, la ce preturi sunt peste tot, nici un concediu nu-i mai frumos ca acasa! :)))

Mai ales ca e vorba aia "adu-ti aminte de vremurile cand iti doreai ceea ce ai azi!". 

Noi traim azi, zi de zi, in locul in care pe vremuri ne faceam concediile, vremuri in care veneam aici doar cateva zile, cand se putea. 

Dar sa nu ne mai pierdem in detalii si sa va povestim cum a fost in concediu. :)))))

*

Asadar, autorul textului de mai jos este Adrian.

"Zilele trecute ne-am gandit sa plecam si noi in concediu. De data aceasta, ne-am gandit sa mergem departe si sus. Intram in meditatie si primim indicativul: Cabana Garbova.

Luam totul in serios, panificam cu grija, pregatim rucsacul cu provizii, bugetul pentru drum si iata-ne gata sa mergem acolo unde nimeni nu a mai fost.

Ne trezim de dimineata, soarele era de o sulita pe cer, bem un suc si o cafea, dupa preferinte, instalez rucsacul, ne luam ramas bun de la Ema si plecam spre aeroport.

Mergem cateva sute de metri si ajungem. Reusim sa ne luam biletele de drum (nota mea: dupa toate multele si marile scumpiri de preturi la orice, chiar ne gandeam ca vom avea nevoie de un credit, ceva, sau sa ne vindem ceva de prin casa pentru a reusi sa ne cumparam biletele anul acesta J))) - pana la urma am reusit, am facut economii, n-am mancat nimic vreo doua saptamani, am tinut doar post negru cu apa si aer :))) hahahaha!!! glumesc!!!! ) si ne indreptam spre telescaun. 

Acesta este un dispozitiv ultra-avansat pentru a imbarca pasagerii in avionul supersonic. (nota mea: iata evolutia preturilor la telescaun din ultimii 9 ani: 30 august 2014-18 lei, 26 iulie 2020 - 40 lei, 08 august 2021 - 60 lei, 20 august 2021 - 60 lei, 02 octombrie 2021 - 80 lei, 26 august 2022 - 90 lei, 13 august 2023 - 85 lei)

Desi aveam emotii ca rucsacul meu va fi trimis la cala, am fost admis si am avut locuri la fereastra amandoi.

Decolam si mergem pe deasupra padurii, unde simtim energia binefacatoare a zonei. Altitudinea a fost moderata si avionul nu s-a oprit pe drum. Aterizam lin, facem cateva poze si continuam spre Garbova.

La inceput, pe drum, dam de un vestigiu al luptelor civilizatiilor ET in sfera planetara, cabana Clabucet plecare. Dupa cum inregistreaza datele oficiale, ea a fost mistuita de un incendiu cauzat de o explozie a unei pungi de gaz metan. In realitate, acolo a fost o lupta in plan eteric a doua civilizatii ce influenteaza omenirea. Una dintre ele tehnologica si adepta a hibridizarii, cealalta mai altruista dar influentata de poriniri emotionale.

Tehnologicii au invins, au provocat o scanteie in acumularea de gaz metan si cladirea turistica a fost distrusa. Structura insa a ramas si pe ea au crescut antene si dispozitive de comunicatii ordinare si speciale.

Daca va intrebati de unde stim, povestea am aflat-o dintr-o sursa de mare incredere, un cioban care se ocupa de cateva vite si un cal. Parea foarte serios si noi inclinam sa il credem.

Bun, mergem mai departe si, in spatele nostru, auzim rasete si voie buna. Un grup de oameni in jur de 40-60 de ani (varsta optima de inteligenta si intelepciune), radea si glumea. Cea mai inteleapta (mai varstnica) a declarat ca este prea greu drumul si ca, daca inainteaza, ea nu se va mai putea intoarce (pentru ca nu va mai putea urca inapoi) pe acest drum care cobora spre Garbova, drept pentru care ar vrea sa ramana acolo si sa astepte grupul. Rasetele s-au amplificat. Am intrat si noi in vorba si le-am spus ca mereu este mai usor la intors. Rasetele s-au amplificat si mai mult. Le-am explicat faptul ca intotdeauna motivatia este mai mare la intors, caci gandul este la ceea ce urmeaza: masa calda, pat, TV. Nu imi dau seama de ce, dar radeau de nu mai puteau. Doamna capata curaj si merge mai departe.

Grupul o ia inaintea noastra, intuitia spunandu-ne ca e mai sigur sa ii lasam in fata. Nu peste mult timp, avem confirmarea ca am facut bine.

Unul dintre barbatii grupului, om in jur de 55 de ani, purtand ochelari de soare, a simtit ca s-a deconditionat mental si emotional, si-a rescris rapid subconstientul si, cu entuziasm, s-a repezit catre un fel de mlastina care bloca drumul.

Il vad ca sare peste ea si chiar era superb in aer, ca o antilopa gnu. Dar vai... bariera de frecvente era inca valida. Omul a ajuns pe malul celalalt, dar a aterizat pe un varf, piciorul s-a indoit si a cazut lat (si lung) ajungand cu varful nasului la cativa centimetri de sol. Apoi hohote de ras s-au auzit din toate partile...

A ras si eroul nostru, declarand ca este bine ca nu a cazut direct in noroi. Ma gandesc foarte serios ca are dreptate. Adancimea acelei balti nu a mai fost sondata din ceea ce stim noi.

Apoi a spus ca a sarit doar pentru ca sotia sa nu era langa el, dar ca nu a reusit pentru ca avea ochelarii de soare pe nas. Sotia, avand mereu ultimul cuvant, a declarat ca daca era langa el, barbatul sigur nu ar fi avut curajul sa sara. Si cu asta am fost amandoi de acord si am ras cu Liliana amintindu-ne anumite meme-uri (dar si mesaje serioase) despre barbat, femeie, mai mult sau mai putin puternici, autentici sau alfa. (nota mea: ne-am amintit de un meme care spunea cam asa: „una din atributiile principale ale femei este ca, atunci cand il vede pe barbatul ei fericit, ea trebuie imediat sa ia masuri”).

Ne plac oamenii cu simtul umorului si mai ales cei care au capacitatea sa rada si de ei insisi. Mergem mai departe, noi ocolim totusi santul care baltea (desi am estimat ca l-as fi sarit fara probleme, dar tin acest lucru secret) si facem poze.

Dupa un timp, admirand peisajul atemporal al varfului muntilor, al poienilor, lumina cu aer crepuscular uneori (si o tenta de galben), ajungem la Garbova, obiectivul misiunii concediului.

Ne instalam si scoatem din rucsac sucurile de fructe, alunele si unele mici adaosuri.

Fosnitul pungilor atrage rapid trei (Doamne si toti trei !) caini ciobanesti albi, flocosi, care au venit tinta la noi, in sir indian si ierarhic. Reusim sa ii oprim si incercam sa le transmitem prin semnale acustice si limbaj non-verbal sa paraseasca de urgenta locul.

Suntem foarte expresivi, drept urmare, unul dintre caini pleaca, altul cerceteaza imprejurimile si ultimul se aseaza aproape de noi, foarte interesat de ce aveam noi in punga.

Liliana adopta o atitudine ferma sa il goneasca, iar eu ii vorbesc bland si hipnotic. O conving pe Liliana sa ramana varianta mea (cainele nu avea nici un gand sa plece). Drept urmare, cainele se aseaza pentru somn si ramane pe loc. Undele sale cerebrale ajung la frecventa gamma si vede prin ochii inchisi ce anume ingrediente aveam de mancare. In paralel, emisfera stanga calculeaza caloriile. Ramane pe loc si nu reusim sa scapam de el.

Atunci, folosesc metoda 3D-4D, iau un bat de pe jos si ridic mana. Cainele iese rapid din undele gamma, intra in beta (fara a trece prin alfa) si fuge mancand pamantul.

Constiinta noastra miloasa s-a eliberat cand am vazut ca toti trei au fost hraniti de mai multi consumatori de la terasa cabanei. Nestiind cand avea sa vina lumea 5D, cainii au mancat tot ce li s-a oferit, fara credinte limitative privind capacitatea stomacului.

Apoi bem si mancam si noi in tihna. 

Respiram, facem poze, culegem flori (nota mea: era plina coasta muntelui de flori de Coada soricelului si mi-am cules un buchet urias de plante pentru uscat), intorcandu-ne catre terminalul de plecare spre casa.

Sunt acceptat cu rucsacul si planam usor spre locul de unde am plecat.

Pozele sunt suficient de sugestive pentru a ilustra aceasta calatorie cu aer de munte, soare, brazi, flori, caini (din pacate, nu si pisici...) pentru toti cei ce indragesc muntele sau, pur si simplu, nu au apucat inca sa plece in vacanta.

De la sosire, am mers cateva sute de metri pana la taxiuri, dar, ce sa vezi, eram deja in fata blocului nostru. Am renuntat la taxi, am urcat rapid scarile si am imbratisat-o acasa pe Ema, care ne astepta ca painea calda. Azi este ziua ei si a primit tot dragul pe care, oricum il merita.

Garbova over."

Nota mea: Intorsi acasa din "concediu", Ema ne-a intampinat cu mare frenezie, dand din codita ei ca un palmier si cerandu-si cu insistenta drepturile la plimbarea de pranz.

Cat timp Adrian a escortat-o prin domeniile ei montane, pentru o inspectie scurta, ca de ziua ei, eu m-am ocpuat de florile de Coada soricelului, pe care le-am pus in balcon la uscat, langa celelalte.

Coada Soricelului over. J)))

PS. Ne-am dat seama ca fix poze cu Ema nu avem de pus azi, de ziua ei, pe blog. :))) 

No problem, ca tocmai i-am facut baie, i-am coafat carliontii, mai am sa-i fac mani-pedi si genele cu rimel, iar maine ii voi face o sedinta foto superprofesionala, asa, ca de ziua ei, si le voi adauga aici. Sau nu. :))))

13.08.2023