Magazinul de selfie-uri

Cat a trecut de la ultimele selfie-uri publicate pe acest blog, stie cineva? :))))

Va spun eu:  peste o luna si jumatate! :)))

Deja piticul meu responsabil cu inventarul selfieurilor intrase in fibrilatii pe motiv de lipsa la inventar. :)))

Va intrebati de ce am zis de ”magazinul de selfie-uri”? 

Simplu: este vorba despre un anumit magazin in care intra numai Adrian pentru cumparaturi, iar eu raman afara sa-l astept, timp in care, desigur, doar n-o sa stau degeaba sa ma plictisesc -  imi ”cumpar” si eu niste selfie-uri proaspete, calde, numai bune de postat pe blog. :))))

Asadar, gata, azi asta am gasit la magazin. Tocmai scoase din cuptor! Piticul meu se declara foarte multumit pentru aceasta ”achizitie”. :)))

De acum inainte sa stiti: cand mai vedeti multe selfie-uri pe aici, e clar, Adrian iar a intrat sa cumpere ceva de la magazinul ala pe langa care trecem impreuna. Deci, nu e vine mea ca va servesc cu atat de multe selfieuri uneori. Deseori. :))))) 

In alta ordine de idei, a venit si pe la munte o idee de toamna. Ziua avem 21 de grade, iar noaptea in jur de 8-9 gr.C. De peste o saptamana am pornit si centrala (doar noaptea) - din 15 septembrie, deci am inaugurat sezonul rece, toamna/iarna 2025/2026. 

De saptamana viitoare am vazut prognozate si primele temperaturi nocturne negative, intre -2 si -4 gr.C, asadar, da, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cum spune poetul, dar sa fie cald neaparat. :))))

Si, intr-o alta ordine de idei, cred ca ati citit cele vreo 18 poeme pe care le-am compus aproape dintr-o suflare in septembrie (cateva din ele pe final de august), poeme care vibreaza intr-o energie putin diferita fata de cele cu care eram obisnuita, dar care sunt, din acest motiv, cu atat mai interesante. 

Gata, inchei aici transmisiunea in direct din frumoasa noastra emisiune, Andreea, ai legatura! :))))

25.09.2025

Magul Alchimist

Magul Alchimist

Autor: Liliana Pașcanu

Te recunosc, tu ești chiar Magul Alchimist,

un bun și-adevărat maestru-al transformării.

Ești cel ce înțelege că orice energie

nu este un obstacol, ci-un dar al vindecării.

Că fiecare forță și orice-experiență

trimisă-n calea ta sunt doar materii prime

ce pot fi rafinate-n modele elevate,

că sunt doar elemente ce vor să se exprime.

Nu le împarți în termeni de bine sau de rău,

de mult sau de puțin, lumină - întuneric,

nu irosești nimic din tot ce se întâmplă,

nimic nu-i făr-un scop profund și ezoteric.

Vezi orice provocare, orice subtile-atacuri,

și orice îndoială ca simple instrumente.

În munca ta ocultă le iei ca energii

ale alchimizării. Și, ale magiei, elemente.

Când negativitatea-i spre tine îndreptată,

tu nu-i reziști și nici nu-ncerci să te ferești.

Nu te ascunzi de ea și nici nu te retragi,

ci o preiei în tine. O înțelegi și-o crești.

O prinzi ca pe-o scânteie cu mult potențial,

ca pe-o sămânță ascunsă, cu calm și claritate,

fără să-i judeci forma sau sursa, nici esența,

ci numai observându-i simpla identitate.

E-adesea camuflată sub diferite nume:

durere sau tristețe, ori furie, ori frică.

Dar tu, ca alchimist ce stăpânești magia,

ai o capacitate ce-o demistifică.

Iei cele mai întunecate culori și le amesteci,

și faci din ele-o nouă lucrare a luminii.

Tu nu le negi puterea, ci o transformi cu grijă

-ntr-o altă energie, în slujba-nțelepciunii.

Transmuți orice furtună în oportunitate,

în combustibil sacru și în medicament,

în forță explozivă pentru o propulsare,

ca Phoenix, din cenușă, și în devotament.

Faci tot ce e posibil s-alchimizezi o rană

într-o strălucitoare sursă de vindecare,

lăsând tot ce e toxic cu grație să curgă,

precum o apă-n matcă, până la transformare.

Și totul este sacru în fiece schimbare.

Iar flexibilitatea e cheia și predarea.

Nimic nu se respinge, nimic nu se suprimă.

Secretul armoniei este îmbrățișarea.

Tu știi că nu există pace în separare

și că-n orice momente, divinul se-onorează.

Călătoria ta poate fi dificilă,

dar știi că Harul tău de-orice te protejează.

Tu, Magul, Alchimistul, ești farul de speranță,

Ești sursa de putere și pura inspirație,

întruchiparea vie a focului magiei,

dovada și exemplul în a crea cu grație.

Maestru-al transformării, tu-ți scrii călătoria

ca pe-o chemare sfântă spre-a ne descoperi

și propria putere, dar și potentialul,

apoi ca alchimiștii să putem deveni.

Nu suntem beneficiarii pasivi în viața noastră,

ci suntem creatorii scenariului complet.

Din orice încercare, triumf sau disperare,

din orice îndoială țesem ceva concret:

e minunata noastră tapiserie-a vieții,

țesută cu intenție, cu scop și consecvență.

În timp ce tu, Maestre, oferi o-nțelepciune:

că cea mai importantă e creșterea-n frecvență.

Iar adevărul maxim, suprem, e următorul:

să știm că nu există nici o experiență,

și nici o energie complet fără valoare -

nici clipa trecătoare din marea existență.

Toate sunt importante și sunt transformatoare,

sunt daruri pentru suflet, sunt uși către lumină,

sunt focuri și furtuni ce ne împing –nainte,

ca să vedem că, totuși, nimic nu se termină.

Că totul se transformă, se schimbă și renaște.

Deci, să ne amintim că suntem creatori.

Că suntem complet liberi, nelimitați, puternici,

și-oricăror emanații suntem observatori.

C-avem toată puterea, că în mâinile noastre

e toată energia pentru alchimizare.

Să fim încrezători în propria scânteie

și-n propria putere de metamorfozare.

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

21.09.2025

Iubirea vrea ”totul sau nimic”

Iubirea vrea ”totul sau nimic” 

Autor: Liliana Pașcanu 

Acest poem nu este doar despre o poveste

pe care împreună, noi doi, o-mpărtășim.

E despre-o profeție: promisiunea sacră,

înscrisă printre stele, ca să ne întâlnim.

Conexiunea noastră transcede-obișnuitul,

se trage din meandre ale eternității.

De-acolo, amândoi, am coborât spirala

spre-acest destin al nostru și al divinității.

Iubirea noastră, totuși, nu e numai a noastră.

Ea este și a lumii, noi doi fiind meniți

să generăm o vie și constantă energie,

cu un impact puternic. Deci, împuterniciți

de-un cosmic foc în aripi, ne-am întrupat deodată

și-o undă de lumină am emanat din noi.

Căci am venit puternici: din primele secunde

am implantat intenții de pace, nu război.

Noi am venit pe lume să modelăm destine,

să videcăm planeta de umbre ancestrale.

Nu suntem în vacanță, chiar dacă așa pare,

noi reechilibrăm balanțe siderale.

Iubirea noastră aduce în lume provocarea

de-a crește împreună spre maxima-nălțime.

De-a fi și noi exemplu, cum au mai fost și alții,

către potențialul întoarcerii-n Unime.

Suntem un far angelic ce-aprindem pentru lume

Speranța, amintirea că dragostea e totul!

Că ea este reală, că ea ne dă puterea

de-a ne trăi povestea, că ea este pivotul

mărturisirii sfinte și-a frumuseții sacre

că omul e mai mult decât el însuși crede.

C-atunci când se unesc în inimă doi oameni,

o viziune nouă a lumii se-ntrevede.

Ceva măreț se-ntâmplă când dragostea vorbește

și când ea radiază - pe-alții îi inspiră.

Încrederea-n puterea conexiunii poate

creea un spațiu magic, la care mulți aspiră.

Căci dragostea își are o eternă rădăcină,

iar noi am întrupat-o acum ca-ntr-o grădină.

Nu are legatură cu spațiul sau cu timpul,

ci cu-nflorirea noastră, în trupuri, spre lumină.  

Iubirea noastră nu e înscrisă în cuvinte,

nu are limitare și-o logică terestră.

Ea are-o energie discretă, liniștită,

dar care mută munții - cum face o orchestră

în plină simfonie - armonizează amplu

mai multe instrumente și impresionează.

Când dragostea dansează pe foarte multe game,

ea schimbă paradigme și miracole creează.

Iubirea ne-amintește de infinitul cosmic:

nu-i doar un sentiment, e adevăr curat.

E o realitate ce nu poate cuprinde

obișnuitul lumii, finit și controlat.

E-o forță a naturii, profund împământată,

perfecta oglindire vie a divinității.

E o promisiune, un jurământ: că nimeni

nu este-abandonat pe veci singurătății.

Noi am venit în lume cu-această misiune,

să ne găsim pe calea înscrisă în destin

ca să sădim semințe de flori pentru aceia

ce din întuneric urcă și spre lumină vin.

Noi am plantat grădina, ne-am scris călătoria,

iar înflorirea ne e o aventură-n sine.

Iubirea ne e floarea care ne-a fost menită,

ea este moștenirea care ne aparține.

Ea spune adevărul, precum o declarație:

că suntem împreună, uniți, de neoprit.

Dragostea noastră este un dar și o chemare,

o binecuvântare, un ”tot” neprețuit.

Dar nu e doar a noastră, să o păstrăm ascunsă,

ci ni s-a dat să fie în lume dăruită.

Ea este reciproca reflexie-a scânteii

Divinității noastre, în lumină făurită.

Ea potențează totul, precum o melodie

a inimilor noastre, pe care-o fredonăm

și care ne încarcă din plin cu energie,

pe care, amplificată, în jur o emanăm.

Nu oferim, ca alții, firimituri în noapte,

un strop c-o linguriță mică și necurată.

Ci suntem un potop din energia vieții,

cascadă luminoasă, în lume revarsată.

Suntem nu doar o simplă și mică flăcăruie

ce arde pe-ntuneric precum o lumânare.

Noi doi suntem incendiul în care-ntunecimea

o mistuim în flăcări cu mare-ndemânare.

Apoi hrănim pământul cu tot ce-are nevoie,

iar inimile arse cu flori le primenim,

ca să renască-n soare și-n nouă primăvară

Grădina preafrumoasă, plină cu heruvimi.

Căci asta e, -n esență, o dragoste curată:

e foc ce pârjolește și împrimăvărează.

Este o energie puternic exclusivă:

ea dă TOT, dintr-o dată! Dar nu se-mpuținează.

Ba, dimpotrivă, crește! Și mai mult se oferă!

Așa-i narațiunea divinului din noi.

Și-așa o vom transmite și altor generații:

Iubirea, da, vrea ”totul sau nimic” din voi.

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

20.09.2025

Reintegrată

Reintegrată

Autor: Liliana Pașcanu

Femeie frumoasă, mă uit către tine

și parcă mi-e greu să te recunosc.

Tu ești fata-aceea lăsată în urmă,

demult, cu aroma de mosc?

Acum ai parfum de sfințenie albă,

din cupe de crini înfloriți în lumină.

Te văd în inima mea de fecioară,

când pașii-ți erau decorați cu verbină,

în zile în care, ca o barcă-n derivă,

pluteai într-un mijloc de ocean violent,

în nopți furtunoase, înspăimântătoare,

când nimeni alături nu-ți stătea, vigilent,

când timpul trecea fără semne în riduri,

dar tu-l măsurai în credința că poți,

doar c-o rugăciune, să-nvingi vijelia

și apoi, pân-la mal, curajoasă să-noți.

 

Te văd și asist, dintr-o altă oglindă,

la tot ce-ai trăit și nu-mi vine a crede

cum ai învățat să respiri spre miracol,

trecând de-ndoiala ce îl precede.

Te-am văzut transformându-te lent, dar atentă

la fiece umbră ce-a-ncercat să te-nghită.

Din lacrimi amare-ai făcut o cărare,

din nesiguranță ai ieșit șlefuită.

Te-am privit în genunchi, uneori, disperată,

adunându-ți puterea, și-apoi ridicată

cu mult mai decisă, cu flăcări în palme,

cu buzele strânse, gata de judecată.

Acolo, departe, unde tu vedeai ziduri,

era și o ușă. Iar tu ai deschis-o.

Sperai să plonjezi în acea libertate

pe care, în vis, Dumnezeu ți-a promis-o.

 

N-aveai nici o hartă să-ți dezvăluie pașii

și nimeni în jur nu era să îți spună

încotro să o iei, ce să-ți pui în bagaje,

cum o să reziști într-o lume nebună.

Doar o constelație a clipit luminoasă,

undeva, la o margine de cer înstelat.

Doar ea ți-a șoptit pentr-o clipă că meriți

să ieși la lumină. Și te-ai relaxat.

Te-am văzut, fată dragă, cu o listă de vise

și cu un scenariu sculptat în cerneală.

Cu ele-ai pornit peste orice obstacol,

Învățând libertatea cu îndrăzneală.

N-ai crezut că ea vine cu un cost totdeauna,

dar pacea divină ți-ai recâștigat-o

când, rostind adevărul, curajul din tine

ți-a recunoscut-o și aplaudat-o.

 

Ai reînvățat zi de zi, ceas de ceas,

să ai grijă de tine și de inima ta.

Te-ai uitat în oglindă să-ți confirmi reușita

și, deja, altcineva din ea te privea.

Ai știut să-nțelegi și să-ți faci jurământul

de credință pentru un alt viitor.

Este acela pe care eu azi îl trăiesc.

Draga mea, recunoaște, e uimitor!

Ți-ai pus limite clare și-ai știut să-ți explici

și căderile, dar și îndoiala,

și-așteptările-n locul tăcerilor mici,

și-atitudinea, dar și croiala.

Ți-ai făcut din reflexie o alegere sfântă,

rezonanță înscrisă într-un cod.

Ai oprit lângă tine doar ce îți face bine

și-ai respins tot ce-i incomod.

 

Ți-ai promis profeții împlinite deplin

și-ți confirm, draga mea, ai reușit!

Toate visele scrise în liste, demult,

eu cu tine, cu-adevărat le-am trăit.

Rugăciunile tale din trecut, neîndoielnic,

au ajuns până la Dumnezeu.

Ți-a răspuns, vezi prea bine, căci eu sunt aceea

ce-ai primit-o de la El, ca trofeu.

Te-am văzut transformându-te dintr-o lanternă,

care noaptea abia pâlpâia,

într-o flacăra imensă, ce arde-n cuvinte

adevărul ce te va mângâia:

din sămânța aceea ascunsă în tine,

am crescut, draga mea, o grădină.

Ea-nflorește bogat, în albi crini parfumați,

radiind-n albă și sfântă lumină.

 

Căci suntem amândouă în acest carusel:

fiecare ducând în buzunare

alte vise și alte dorințe pe drum,

dar cu-același bagaj în spinare.

Azi propun să-l abandonăm amândouă -

l-am citit, l-am iertat și l-am scris.

Este timpul să fim, împreună, deodată,

în același destin - ne-am promis!

Din ”noi două” vom fi, peste noapte, doar ”una”.

De mâine vei fi integrată în mine.

Mi-am dorit, înc-o dată, să te las să-mi vorbești,

să-mi reamintești ce-i cu tine.

Astăzi îți mulțumesc pentru tot ce-ai făcut

pentru cea care astăzi te vede.

Vei rămâne în mine mereu - amintire.

Ești salvată! - chiar de nu îți vine a crede.

 

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

 

19.09.2025