Anul Nou a venit deja la noi! :))))

Va dorim tuturor sa va bucurati in Anul cel Nou mult mai mult decat v-ati bucurat in toti anii cei vechi la un loc! :)

La noi, Anul Nou este deja Aici si Acum. Pe bune!

Anul Nou vine cand vrem noi, nu stam sa asteptam sa vina cand vrea el. 

Este Anul nostru Nou, deci, el joaca dupa regulile noastre. :))))

Pam, pam! :)

Va multumim pentru tot!

Va imbratisam cu drag, 

Liliana, Adrian si Ema Boema (pentru prieteni, Bubulina) :))

31.12.2022

 

Mesajul Bubulinei si al prietenilor ei, de Revelion

Pe 01 ianuarie 2019, imediat dupa Revelionul pe care l-am petrecut atunci in Bucuresti, am scris aici, pe blog, textul de mai jos, iar Bubu m-a rugat sa vi-l amintesc. ;-)

*
"Am avut grija si de Bubulina, desigur, caci, din momentul in care l-a vazut ca vine el, Revelionul, a inceput sa tremure, mititica. Intelesese brusc ca Revelionul asta trebuie urmarit de toata lumea si impuscat. Nu stim la voi cum a fost, dar la noi cam tot cartierul il urmarea si il impusca pe Revelionul asta dubios.  Iar Bubulina era tare nedumerita, caci il asteptase cu atata ardoare! Iar acum avea sa-l vada ciuruit. S-a declarat cam furioasa pe oamenii cu pocnitori, artificii si alte asemenea arme de impuscat revelioane.

In cele din urma, s-a linistit langa noi, in bratele noastre. Dar foarte greu. Ne-a declarat ca este consternata de toata aceasta incrancebnare a oamenilor impotriva acestui revelion care, totusi, nu parea a fi atat de periculos, agresiv si nici vorba de eradicat cu gloante colorate, stralucitoare si pocnitoare indreptate spre cer.

Azi dimineata s-a trezit un pic turmentata. Era inca afectata de ororile ce s-au abatut asupra bietului revelion. Auzi, dom'ne, dupa ce ca vine doar o singura data pe an si - culmea! - nu sta mai mult de o fractiune de secunda, toata lumea il pandeste, il vaneaza si il impusca fara mila! Cum este posibil asa ceva? Pentru ce? Doar pentru ca aduce un nou an? Asta sa fie vina lui atat de neiertat? Este incredibil. Sa nu va mirati daca Bubulina va depune o reclamatie la Oficiul Galactic al Drepturilor Cainilor si Pisicilor din aceasta parte a Galaxiei. Nu se mai poate tolera asa ceva! 

In final a concluzionat ca Revelionul 2019 trebuia sa fi venit mai demult, cumva, sau mai pe furis, poate ar fi scapat de vigilenta oamenilor si nu l-ar mai fi impuscat toti din toate partile. A vazut ea la televizor cum s-a tras in el pe toata planeta, de parca  ar fi fost o Revolutie, ceva. O Revolutie cum alta n-a mai fost! Pare-se ca 2019 asta este cel care revolutioneaza tot. 

De la Revelionul 2019 din Bucuresti a transmis reporterul de serviciu: Ema-Bubulina! 

Hai, sa fiti fericiti si sa nu mai trageti cu artificii in Revelioane! Pe bune!" Bucuresti: 01.01.2019

Peste cateva zile, pe 04 ianuarie 2019, scriam astfel:

„Bubulina este inca revoltata in urma experientei ei din noaptea de Revelion. Ne-a spus ca nu i-au placut absolut deloc impuscaturile si ca tare i-ar mai musca ea de undeva pe toti cei care au asemenea pasiuni agresive pentru urechile ei sensibile. Chestia cu "muscatul" mai trebuie s-o exerseze putin, asa ca s-a hotarat sa ia niste cursuri intensive si sa participe la niste seminarii specializate.”

Apoi, anul urmator, pe 01 ianuarie 2020, am revenit asupra acestui subiect foarte important, iar Bubu m-a rugat acum sa vi-l amintesc si pe acesta. ;-)

"După jocul de-a artificiile de noaptea trecută (adică horror - după unii, impresionant și entuziasmant - după alții), sper că nu mai este nici un dubiu, 2020 abia a început! Cu foc de artificii. În trecut îmi plăceau focurile de artificii, erau un fel de "totul" pentru sărbători. De când am conștientizat cât de nocive sunt aceste spectacole, atât pentru oameni, dar mai ales pentru animale, nu-mi mai plac și nu le mai suport. De aceea nici nu mai vreau să le văd nici măcar în poze și nici în videoclipuri, oricât de frumoase ar părea la prima vedere. Ele au o frumusețe seducătoare, dar înșelătoare, care ascunde un spectru al pericolului, ca să mă exprim foarte voalat. Nu mai apreciez astfel de valori, nu le încurajez în nici un fel, nu mă mai bucură să le văd, ba dimpotrivă, mă revoltă și aș fi extrem de fericită să știu că odată, cândva, acestea vor fi interzise pe planetă. Fiecare om care se bucură de acest spectacol cu explozii de artificii ar trebui să simtă măcar 5 minute ce simte un cățel înfricoșat de pocnituri, sau ce simte un copil mic panicat, chiar îngrozit, din cauza că nu înțelege nimic din aceste zgomote. Pentru mine, aceste "distracții" fac parte din categoria "nimicului". No ofense.

Le priveam și noi în trecut și le admiram, dar acum nu le mai suportăm. Fac atâta rău! Oamenii nici nu bănuiesc cât de rău își fac singuri, însă spectacolul de forme și culori iau ochii și hipnotizează. Descurajez cât pot asemenea "plăceri", dar nu militez împotriva lor, căci asta ar însemna să le dau energie și nu vreau. Îmi manifest propriile alegeri, le pun în cuvinte discret, cum este cazul de față, dar     nu-mi fac un scop în a convinge oamenii de concluziile mele. Însă, din păcate, prețul conștientizării este plătit de cei nevinovați, de inocenți, copii și animăluțe. Este atâta panică în ochii lor, este atâta frică în trupurile lor și este atâta nedumerire în sufletele lor, căci nu înțeleg de ce oamenii mari le fac asta, de ce oamenii mari își fac atâta rău unii altora. În fine, atât pe acest subiect al nimicului. Mult mai important este ceea ce alege fiecare să-i fie "totul".

Pe mine Bubulina m-a trezit la realitatea asta controversată, a focurilor de artificii. Până la ea nu avusesem contact direct cu nimeni (om sau altă ființă) care să trăiască panica din cauza lor. Și, până când cineva drag nu-ți este afectat, pare-se că așa suntem noi, oamenii, în general, tergiversăm în a accepta unele înțelesuri care par evidente în alte circumstanțe. Cu Bubulina în brațe, strângând-o la piept și mângâind-o, ca s-o liniștim, am simțit în mine toată înspăimântarea ei și atâta am suferit! Este a cincea iarnă pentru ea și, implicit, pentru noi, când simțim artificiile ca pe un mare pericol.

În primul rând sunetele, pocnetele, împușcăturile, tunetele, exploziile, toate acestea emit niște vibrații atât de joase, încât nici nu știu să le descriu, sunt cumplite! Se aude ca din iad (filmografic vorbind). Am conștientizat sunetul acesta diabolic și vibrația lui pentru prima dată la Revelionul din 2000. Poate unii își mai amintesc că omenirea era atunci sub influența zvonului că, gata, la trecerea dintre anii 1999-2000 vine sfârșitul lumii. Se recomanda să intrăm în case, să blocăm ferestrele cu draperii groase și, orice-ar fi, să nu privim pe geam afară. Acum mi se pare comic, caraghios, dar, pe vremea aia, multă naivitate plutea peste lume.

Ei bine, ca să nu ne prindă sfârșitul lumii nepregătiți, în anul acela am stat cuminți în casă, baricadați bine la ferestre, cu obloanele trase (am "petrecut" atunci revelionul/sfârșitul lumii la mama, iar ea are niște jaluzele exterioare din lemn, cărora eu le spun obloane). Izolați astfel în interior, la ora 12, când au început artificiile la doi pași de blocul mamei (chiar în centrul Bucureștiului, la 5 minute de Universitate și la vreo 10 minute de Piața Unirii), am simțit că parcă a început, ad-literam, sfârșitul lumii. Stăteam încremeniți și (aproape) înspăimântați de urgia care se auzea afară. Era un vuiet greu, înfricoșător, groaznic, așa cum numai în filmele horror vezi și auzi. Parcă se declanșase apocalipsa, iar din pământ ieșiseră toate dihăniile să fure sufletele oamenilor și ale altor ființe. Îmi vine să râd acum de tot ce-am făcut atunci, de modul în care am trecut atunci dintr-un an în altul, dar asta era starea de spirit a acelor vremuri. Ce vreau să spun este că doar astfel s-a creat conjunctura perfectă pentru a planta „semințele” unei conștientizări importante. Mi-a rămas în minte vuietul acela înfricoșător, vibrația aceea cumplită a sunetelor de afară, huruitul acela de iad (este cel mai sugestiv mod de a descrie).

Cu toate acestea, încă mulți ani după aceea ne-am bucurat de "frumusețea" acestui spectacol de artificii. Abia când am ținut-o pentru prima dată în brațe pe Bubulina înspăimântată de zgomotul acestor explozii mi-am reamintit perfect ce-am auzit atunci și am retrăit spaima de atunci ca fiind spaima bietului cățeluș din brațele mele. Cu atât mai mult cu cât simțul auzului este de 1000 de ori mai dezvoltat la căței decât la om. Este înfiorător!" 01.01.2020

Anul acesta, cand Bubu sarbatoreste al 8-lea Revelion alaturi de noi, mi-a spus sa transmit si mesajul de mai jos, pe care l-a citit ea si prietenii ei pe internet, si pe care sigur nu-l cunosc destui, dar e cazul sa-l cunoasca toti.

„Mesaj pentru bombardieri
Cainii pot localiza un sunet in 6 sutimi de secunda, percepand frecvente inalte pe care omul nu le percepe. Distanta de la care pot auzi un sunet este de 4 ori mai mare decat distanta de la care poate auzi urechea umana. 8 octave si jumatate disting, iar frecventele pe care le percep sunt intre 20 si 50 000 de Hertzi.
Pe intelesul oricarui id!ot care da cu petarde: bietul animal nu urla ca sa razi tu de el, nici pentru ca e fricos, ci urla pentu ca sufera." Autor: Silviu Iliuta

 

„Clopotele norilor

cu ding-danguri de ninsoare

la-nceputul orelor

iată-le, bat ora mare.

Crugul anului se schimbă,

un cuvânt rămâne-n urmă,

însă prea frumoasa limbă

niciodată nu se curmă,

Să vă fie anul an,

suplu ca pe râuri unda,

să nu fie bolovan

peste suflete secunda,

nori să fie doar de ploaie

peste câmpuri, jos, la vale,

niciodată să-ntretaie

raza fragedă de soare;

limpede vă fie apa,

verde pururea pământul,

nu vi-l tulbure cu sapa

semnul rău, înnămolindu-l;

pâinea să vă stea pe masă

aburindă, aburind

gheaţa ultimă rămasă

pe ferestrele din gând.

Pură fie-vă zăpada,

încălzind la subţioară

floarea albă din livada

înflorită-n primăvară.”

Urare, Autor: Nichita Stanescu

30.12.2022

Cainele a mancat caviarul

 

Cititorii fideli ai acestui blog au observat, desigur, ca rostogolesc de ceva vreme, poate de vreun an, aceasta gluma cu "caviarul si Prosecco", atat in mod ironic, la adresa altora, cat si autoironic, la adresa noastra. In cazul nostru, am dus gluma asta in ambele extreme. 

Fie am declarat ostentativ ca eu nu am pofte din astea, de snobi bogati, pofte de caviar, adica, si ca eu sunt mai degraba cu Covrigii de Aur, cu amandinele de la Lid'l sau cu Snikersul, ca fiind varfurile piramidei poftelor mele cele mai extravagante.... :)))

...Fie, la polul opus, adica la extrema cealalta, am folosit aceasta gluma (subliniindu-i caracterul ei autoironic, desigur) cand am spus ca noi abia de mai mancam si altceva zilnic in afara de caviar si Prosecco, ca noi numai cu caviar traim, ca nici nu concepem sa ne gandim la ceva mai prejos de atat si ca, de fapt, aproape ca ni s-a aplecat de la atata caviar si Prosecco, zi de zi.  :))

Mbunn.... apoi am trecut la Bubulina. Adica, e si ea in liga asta, cu noi! Daca noi poftim la caviar, si ea pofteste la caviar. Sau, cand este vorba de extrema cealalta, cand noi ne-am plictisit de caviar, si ea s-a plictisit de caviar. :)))

Zilele trecute mai ales, fiind in febra pregatirilor de Craciun, si lucrand cu mare spor si drag la salata aceea a mea "de boeuf, fara boeuf", am folosit gluma asta cu caviarul aproape zilnic, mai ales in legatura cu Bubu, care, fiind servita zilnic in aceasta perioada a sarbatorilor cu cate un ou fiert, dupa care este inebunita, in combinatie cu alte diverse chestii, cel mai adesea cu cate o bucatica de branza sau cartof fiert, am amplificat gluma si am tot repetat zilnic cum ca Bubulina este foarte multumita ca a primit iar caviar, ca a cerut caviar si a primit caviar, ca nu voteaza decat cu caviarul, nu si cu salata mea boeuf. 

Asadar, dupa ce pe 25, 26, 27 decembrie, zi de zi, am vorbit despre "cainele care a mancat caviarul", iata ca pe 28 decembrie am primit si confirmarea suprema de la divinitate, cum ca, da, da, da, cainele chiar a mancat caviarul!  ;-)

Pun cateva poze cu Bubu si caviarul ei, cu ouale de gaina, adica, deci.... cu caviarul de gaina, cum ar veni..... apoi continui cu povestea. :))))

Vreti sa stiti cum am primit confirmarea? Printr-o sincronicitate de mare efect! Ad-literam, spunandu-ni-se direct, fara echivoc, "cainele a mancat caviarul"! 

Sa va povestesc.

Aproape in fiecare seara noi ne uitam la cate vreun film. Adrian le cauta pe internet si selecteaza zilnic o lista de cinci-sase filme, ca sa avem de unde alege, in caz ca nu ne place vreunul. Se uita din timp la trailere, verifica raitingul IMDB, citeste recenziile, este atent sa nu fie cu violenta, cu drame imposibile, cu pornografie sau alte prostii, si, astfel, alege. 

Aseara a avut in lista si filmul "Glass Onion" (mai exact "La cuțite: Misterul din Grecia (Glass Onion)", in care joaca, in rolul principal, Daniel Craig, actorul care l-a jucat pe James Bond in ultima serie (din care s-a retras). 

Am aflat ca, de fapt, acest film este continuarea unui altuia, numit "Knives Out", pe care intentionam sa-l vedem, insa actiunea este independenta, deci a putut fi urmarita si fara a vedea prima parte.

Bun. Si incepe filmul, un pic cam fara sens pentru noi in primele minute (pentru ca nu stiam actiunea din prima parte), chiar ni s-a parut initial a fi un fel de parodie, un kitch, cu un Daniel Craig care cam facea pe prostanacul si, in contrast puternic cu rolul sau din James Bond, ni se parea ca fusese chiar total neispirat ca acceptase un astfel de rol. 

Insa actiunea a prins viteza spre mijlocul filmului, iar povestea a devenit atat de incalcita si captivanta, incat am zis wooowwwww!!!! cat de grozav au gandit regizorul si scenaristul desfasurarea actiunii! S-a dovedit a fi un film foarte bun, pe gustul nostru, merita sa-l vedeti.

Asadar, dincolo de mijlocul filmului ne-am trezit brusc cu replica asta "cainele a mancat caviarul". Fix in acelasi context in care am folosit-o si eu, adica de atitudine exclusivista, de snobi bogati, sclifositi si cu fumuri de privilegiati fandositi.

Aceasta asociere, intre caine si caviar, nici nu poate fi facuta in alt context. 

Caviarul este denumirea generica pentru cel mai scump sortiment de icre, respectiv, icre negre, din sturion mai exact, deci, oricum... peste! Iar pestele este preferatul culinar al pisicii, nicidecum al cainelui. Ba, mai mult decat atat, cainelui chiar nu-i place pestele, asa, in general, vorbind. 

Insa, asocierea caviarului cu cainele se poate face in contextul acesta, in care dorim sa subliniem atitudinea pretioasa, pretentioasa, plina de ifose, snobism si infatuare a celor mai multi dintre bogatii lumii, care, dincolo de a fi nobili, ci doar niste parveniti, isi dau aere de nobili si afiseaza ostentativ fitele si fumurile bogatasilor, mai mult sau mai putin adevarati nobili. 

Cand eu am folosit aceasta sintagma "Bubulina a cerut caviar si a primit caviar", m-am referit, evident, la aceasta caracteristica a ei, de maxima pretiozitate, la vita ei nobila, de pudel aristocratic, bichon havanez toy, o rasa canina creata special pentru familia imperiala havaneza, o rasa elitista, care a cunoscut doar traiul burghez, opulent si rafinat al vietii de curte imperiala. De aceea este Ema Boema, Bubulinuta noastra, atat de spilcuita, de Primadona, de Principessa, caci are origini selecte. :))))

In concluzie, care erau sansele ca sa ne intalnim cu aceasta replica chiar acum? Acum, adica dupa ce am repetat de mai multe ori ideea asta, cu cainele care a mancat caviarul, mai ales in zilele de Craciun, pe 25, 26 si 27 decembrie? 

Care erau sansele ca Cineva sa ne raspunda in ecou ca, da, da, da, "cainele a mancat caviarul"?! Si cu exact aceeasi conotatie pe care eu i-am asociat-o... ca altfel nici n-ar fi avut haz si nici sens. 

Acest gen de sincronicitate ni se intampla destul de des in ultimii ani, nici nu le mai povestim aici pe toate, caci par intamplari SF. Prin 2019, cand locuiam in Gradina din Ardeal, incepusem sa povestesc pe blog o parte dintre ele, alaturi de acele vise ciudate, profetice, premonitorii, pe care le-am avut atunci. Dar apoi m-am oprit. 

Unui om obisnuit i se pot parea exagerari astfel de situatii/vise. Asa ca, dupa o vreme, nu le-am mai detaliat aici.

Adica, sa vorbesti in camera ta, in dormitorul tau personal, despre un anumit subiect, unul destul de rar, sa pui o anumita intrebare, iar din filmul la care te uitai sa primesti imediat, instantaneu, fix raspunsul la intrebarea ta? A patit Adrian asta de nenumarate ori. 

Ori sa stranuti si din laptop sa auzi imediat un sincronizat "hai, noroc!", ca replica a unui personaj de film catre un altul? Cine te crede? 

Ori sa faci niste glume personale, de familie, in care sa folosesti, cu un anumit ton, anumite onomatopee, precum latratul de caine sau mieunatul de pisica, un fel de "ham-ham-ham si miau-miau-miau", iar apoi, a doua zi, sa treci pe strada pe langa o doamna respectabila, care impinge un carut cu un copil mic in el, doamna care, cand am ajuns noi in dreptul ei, sa inceapa sa latre si sa miaune in fata copilului, fix cu acelasi ton folosit de noi, dar mult exagerat, ca si cum Cineva ar fi dorit in mod ostentativ sa ne spuna ca ne-a auzit si ca stie ce vrem si ca ne va ajuta? 

Cine te crede ca astfel de intamplari sunt reale intru totul? Poate sunt credibile doar in filme, dar cand se intampla in contextul acestui matrix cenusiu si mecanic, nu par a fi credibile. 

Oricum, va recomand sa vedeti filmul. Este surprinzator de bun! Actiunea lui se desfasoara temporal in anul 2020, fix la inceputul plandemiei lui peste prajit. Transpira din conversatiile personajelor niste adevaruri foarte suculente despre acea perioada, care a adus multe privilegii unora, pe spinarea ingradirii si spolierii totale a altora. 

Sunt aduse in prim plan si anumite aspecte si influente internationale a acelei perioade, cum ar fi vulnerabilitatea unor tari in beneficiul altora, precum si oportunitatile de afaceri obscure, care i-au propulsat in fata pe unii oportunisti fara valoare, dar cu soriciul gros, in detrimentul altora cu adevarat meritorii, care si-au oferit increderea, loialitatea si parteneriatul acelora care doar au profitat fara scrupule. 

Este pusa o lupa foarte clara si pe relatiile de prietenie si/sau iubire intre oameni, din acea perioada, pe tradarile si pe aliantele de conjunctura, pe manipularile fara rusine, pe adevarurile si minciunile servite fara nici o mustrare de constiinta, numai cu gandul la castigurile personale si la privilegiile venite automat, in urma obedientei manifestata catre "cine trebuie". 

Actiunea are loc pe o insula izolata - exclusivista, cum altfel? - super luxoasa si super tehnologizata, a unuia dintre cei mai imbogatiti oameni ai momentului. Pe mine m-a dus cu gandul la Mark Zuchy, si la conglomeratul lui virtual din care a stors bani la greu si privilegii suplimentare in acesti ultimi doi ani, cei cu plandemia - una indusa omenirii cu intentie si scop, si pe care oamenii au primit-o si si-au insusit-o exact asa cum ea le-a fost inoculata prin mass media, adica sub acoperirea adusa de palaria inselatoare numita "stiinta" - plandemie care a venit si cu toate obligatiile induse de "controlorii lumii", si cu toate consecintele adiacente.

Asadar, replica asta, "cainele a mancat caviarul", spune multe. Va las si pe voi sa descoperiti contextul acestei sintagme si sa trageti concluziile care reies din aceasta extraordinara si rara sincronicitate.

"Caviarul" asta este un fel de privilegiu maxim, un fel de miez ascuns in interiorul "cepei de sticla", o alta metafora din acest film, care ne spune ca adevarul este ascuns sub mai multe straturi de minciuna, dar el este totusi la vedere, putand fi observat cu usurinta prin "sticla" care se interpune intre noi si "miezul" atat de ravnit de privilegiatii plantetei. 

Privilegiati care sunt, la urma urmei, doar niste hoti si niste parveniti, autopropulsati in varful omenirii doar cu ganduri de control si sclavie fata de aceasta, nicidecum de salvare, protectie si evolutie. 

Dar... fiecare este pe cont propriu, pana la urma. Constientizarea nu poate fi altfel decat personala. Ca si deciziile. Liberul arbitru este cel care ne da puterea. Cine si-l cedeaza, isi cedeaza puterea. Atentie la diversiuni si manipulari! ;-)))

Morala acestui film este ca nici un Smecher din acesta, privilegiat, bogat, snob si cu putere, nu ar avea cu adevarat puterea asupra celor multi daca nu ar avea si o clica de complici corupti, care sa-l sustina si care ii sunt complet obedienti. 

Dincolo de acesta clica de apropiati, sau "gasca"- asa cum sunt numiti in film, adica "influiencerii", se afla turma, cei multi, care nu prea gandesc, ci preiau prin mimetism si prin asa numitul "snobism al maselor" tot ceea ce li se inoculeaza de catre "gasca" de influienceri, prin diverse metode.

Asadar, nici un Hitler nu ar avea putere daca n-ar exista acei cativa generali corupti care sa-l sustina, si care sa conduca mai departe armatele dominatoare, inspre a controla si subjuga turmele de popoare, si ele la randul lor obediente din frica sau din alte motive (comoditate, lipsa discernamantului, dorinta de privilegii, saracie, teama, lipsa educatiei si informarii, nepasare, etc.).

 

“FII „ INDEPENDENT ” DE OPINIILE ȘI REACȚIILE CELORLALȚI!

Mesajul tău va ajunge doar la anumite persoane (cei care sunt în rezonanță cu tine).

Unii vor înțelege din prima. Alții, cel puțin, vor fi deschiși. Vor mai fi unii care n-au nici în clin, nici în mânecă. Iar, în cele din urmă, alții nu vor înțelege nimic și în unele cazuri o vor lua ca pe o ofensă personală, pentru că văd viața prin adevărul ei absolut (așa au fost programați).

Toate acestea sunt opțiunile pe care le vei întâlni atunci când îndrăznești să-ți împărtășești adevărul și lumea ta de acolo. Când îndrăznești să te arăți și să fii tu.

De aceea este atât de important să fii „independent” de opiniile și reacțiile celorlalți. Nu fiți dependenți de acceptarea sau de aprobarea lor. Pur și simplu expune-ți lumea și lasă-i pe fiecare să facă și să reacționeze așa cum consideră. La urma urmei este vorba despre ei, nu despre tine.

Când ești sigur de tine, nu-ți va păsa dacă te aprobă sau nu. Când ești cu adevărat liber, le vei oferi libertatea de a gândi ce vor…” Sursa: Javi Lopez 

“Pot să-ți întind mâna să te ajut, însă tu decizi dacă vrei să o prinzi.

Pot să-ți arăt drumul pe care am mers, însă tu decizi dacă urmezi aceiași cale.

Pot să-ți arăt ușa pe care să o deschizi, însă tu decizi dacă o deschizi sau nu.

Îți voi putea da cheile cufărului cu secretele ancestrale, însă tu decizi dacă vei deschide lacătul sau nu.

Pot să te învăț să aprinzi focul tău lăuntric, însă tu decizi dacă acea flacără vrei să o aprinzi.

Pot să-ți spun cuvinte puternice sau frumoase, dar tu ești cel care decide ce să faci cu ele.

Pot să te încurajez să îți deschizi conștiința, însă tu decizi cum vrei să trăiești viața pe acest pământ.

Îți pot arăta cum să te vindeci, însă de tine depinde dacă chiar îți dorești vindecarea cu adevărat.” Sursa: Bianka Luz

29.12.2022