Oricât de departe

Oricât de departe cu trupul aş fi, cu sufletul sunt lângă tine!

Cuvinte-mi sunt mângâieri ce se nasc  din focul ce arde în mine,

Parfumul meu cald te învăluie blând şi-n inima ta se adună,

Sărutul de Floare de Crin să mi-l simţi, în  jurul tău,  albă cunună.

Oricât de departe aş fi pe pământ cu tine mi-e dorul, mi-e gândul,

Cu tine adorm când strâng perna la piept în nopţile toate, de-a rândul,

Doar braţele tale mă poartă în vis prin  tainele dragostei noastre,

Doar ţie îţi sunt minunate oglinzi privirile mele albastre.

Oricât de departe ai crede că sunt, ascultă-mi iubirea ce-ţi spune

Că sunt lângă tine prin tot ce trăiesc, prin tot ce descopăr în lume,

Cu tine vorbesc când cărările-şi pierd tot sensul ce-n viaţă mă ţine,

În tine mă caut când nu mă găsesc în nimeni din jur, nici în mine.

Oricât de departe îmi pare că eşti adesea, când timpul mă-nfrânge,

Eu ştiu că în inima mea te ascunzi, în roşii artere, în sânge,

Eu ştiu că inspir dorul tău în adânc şi-n el îmi găsesc alinarea,

Cu el mă-nfăşor când spre stele mă-nalţ sperând că aceea-i cărarea.

Oricât de departe îţi pare că sunt, mă simţi în a ochilor rouă,

În apa fântânii din care-amândoi  primim ce ni-i dat numai nouă,

În lunga tăcere ce muşcă din noi, în umbra mea ce te urmează,

În visul în care-a ta Floare de Crin cu tine alături dansează.

Bucuresti : 12.12.2012

***