Cântă colinde, Copile!

Hai, cântă colinde, Copil minunat, împarte iubirea în lume,

Deschide-ncuiatele inimi din ei strigând Adevărul pe nume,

Refrenul din cântec repetă-l din nou şi fă-l să răsune mai tare,

Să-l simtă adânc fiecare din cei ce uşa-Ţi deschid la chemare.

Hai, cântă colinde şi seamănă-n drum seminţe de viaţă-nnoită,

Agaţă la porţi coroniţa de brad cu inima Ta-mpodobită,

Ghirlande-aurii de dorinţe să-ntinzi, cu-a lor clopoţei de-mplinire,

Scântei lucitoare, ca-n ochii Tăi mari, să-Ţi fie în glas risipire.

Hai, cântă colinde şi-nalţă-i la cer pe-aceia ce-şi caută calea,

Întinde-le mâna şi-nvaţă-i prin vers să-şi uite durerea şi jalea,

Să-şi scoată pe chip frumuseţea ce-o au în inimi demult ferecată,

Arată-le-n cânt bucuria de fi, Lumina în ei întrupată.

Arată-le Tu, prin exemplul Tău viu, că viaţa-i atât de frumoasă!

Colindele Tale să-i scoată de tot din noaptea întunecoasă!

Zâmbeşte-le larg şi atinge-i adânc cu-a Ta fericire deplină!

Eu cred în magia Cuvântului Tău! El e mângâiere divină!

Bucuresti : 14.12.2012

***