Aşa îţi spune corbul?„Niciodată”? Şi tu îl laşi să
croncăne-a pustiu?
De ce-l asculţi?
De ce n-arunci cu piatra? De ce îl crezi?... De ce?... Aş
vrea să ştiu!
De ce-i asculţi
sentinţa şi te sperii? De ce te laşi
învins de-al lui cuvânt?
Chiar crezi că
„niciodată” e sfârşitul? E-un corb nebun!
Aruncă vorbe-n vânt!
Cum poţi
trăi doar c-o speranţă-n lacrimi? De ce nu ai curaj să îl înfrunţi?
E doar un corb! O pasăre
pierdută prin văi prăpăstioase
şi prin munţi!
De ce te-ascunzi de cântecu-i
funebru prin labirint de vise-amăgitor?
Nu înţelegi?
Chiar asta urmăreşte! Să
rătăceşti în
lumea viselor!
Te-ademeneşte
cu a lui minciună! Nu te lăsa sedus de vraja sa!
Doar c-o speranţă firavă din basme de „niciodată”-al său
nu vei scăpa!
Fii hotărat
şi-nfruntă-i prorocirea şi-ntreabă-l
ferm: „Tu oare suflet n-ai?
Nu te-au purtat aripile-ţi
de cioclu măcar o dată, doar o dată-n
rai?
Nu ai aflat tu oare ce-i
iubirea? În focul ei nu ai fost mistuit?
Un dor nebun, chinuitor,
dar dulce, noapte şi zi, în piept nu ai simţit?
N-ai adormit cu chipul
drag în minte? În braţe-ndrăgostite
n-ai fost strâns?
Sărutul stins pe buze-nfierbântate
nu l-ai primit? Şi-n lipsa lui n-ai plâns?”
Îţi va răspunde
corbul „niciodată!” şi-abia
atunci vei şti mesajul său,
Abia atunci îţi vei găsi puterea de a iubi în adevărul
tău!
Abia atunci vei evada din
vise şi vei putea să treci orice hotar!
Abia atunci vei şti
să fii Bărbatul care trăieşte tot, nu speră
doar.
Bucuresti : 17.12.2012
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)