Dacă...

Autor : Rudyard Kipling

De poţi să nu-ţi pierzi capul când toţi în jurul tău

Şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină,

De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,

Să nu-ţi pierzi nici o clipă încrederea în tine,

De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea,

De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi,

Sau,  când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea

Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi,

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,

De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel,

De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării,

Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,

De poţi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine

Răstălmacit de oameni, ciuntit şi prefăcut,

De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi, din ruine,

Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut,

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut

Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere,

Să-ncepi agoniseala, cu calm, de la-nceput,

Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit

Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă

Numai prin străşnicia voinţei tale şi-astfel

Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă,

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă

Te poţi plimba cu regii fără a te-ngâmfa,

De nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ţi facă

Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,

Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare

Să nu pierzi nici o filă din-ntreg al vieţii tom,

Al tău e TOT Pământul, cu TOT ce e sub Soare,

Şi, mult mai mult de atât:  înseamna că eşti OM!