duminică, 28 octombrie 2012

Soarta e de vină…




Accept că dacă el nu a venit de vină-i Soarta şi-al ei legământ,
Doar ea e cea care-a-ncurcat, din nou, cărările iubirii pe pământ,
Ea ne-a legat şi-apoi ne-a dezlegat, jucându-se cu-a noastre jurăminţi,
Ea ne-a promis şi tot ea ne-a uitat, ea ne-a făcut şi demoni, dar şi sfinţi.

Nu-s disperată că el n-a venit, nu-i vina mea şi nu e nici a lui,
Doar Soarta asta ne-a abandonat în amăgirea labirintului,
Ea ne-a rescris destinele precum un Zeu atotputernic din Olimp,
Ea ne-a lăsat să rătăcim prin ploi, pe fiecare în alt anotimp.

Nu-l mai aştept şi nici nu îl mai chem, am înţeles că Soarta a decis
Tăcerea să o pună între noi, iar gândul de iubire-i interzis,
Ea ne-a împins să credem că-i prea greu sau că, acum, deja e prea târziu,
Că e prea mult… sau că e prea puţin… că el nu e… că eu nu pot să fiu…

Doar Soarta ne-a convins că nu putem să desluşim misterul dintre noi,
Că nu putem să împlinim nicicând cel mai fierbinte vis din amândoi,
Că n-are rost să complicăm mai mult destinul nostru-atât de complicat
Şi… uite-aşa… am renunţat la noi… şi la iubirea care ne-a salvat…

Bucuresti : 27.10.2012

***



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Interior, exterior.
Inspiratie, expiratie.
Impresie, expresie.
Ganduri, cuvinte.
Oglindire.
:)