Cântă-mi, toamnă frumoasă

Cântă-mi de dragoste, toamnă frumoasă, de dorul ce-mi arde în piept,

De visele toate-adunate în suflet, de omul pe care-l aştept,

De paşii pierduţi pe-ncâlcite poteci, de timpul ce-n rouă l-am strâns,

De albul surâs ce timid mi-l retrag în umbra-necată de plâns.

Cântă-mi de ochii tăi mari şi albaştri, de-a lor resemnare în ploi,

De vântul ce-mi spulberă arşiţa verii şi-n urmă-mi rămân pomii goi,

De cârduri de păsări ce-mi duc pe aripi tandreţi, amintiri şi poveri,

De trista tăcere din cuiburi pustii, de-ai nopţilor reci mesageri.

Cântă-mi iubirea ce-o port în adâncuri, ascunsă sub frunze şi flori,

Sub crengi adormite-n amurguri târzii spre care doar tu mai cobori,

De porţile-nchise sub lacăte mari ce încă blesteme-mi şoptesc,

De inima-n care îl caut şi-acum pe-acela pe care-l iubesc.

Oh, toamnă frumoasă, vioară în piept, arcuş de lumină-ţi devin

Să-ţi cânt melodia pe strune de vis din albe petale de crin.

Cu sufletul meu trupul gol ţi-l îmbrac, fecioară cu păr ruginiu,

Şi-n mine, pe veci, prizonieră fiind, frumoasă ca tine să fiu!

Bucuresti : 04.10.2012

***