Te rog, Doamne, salvează-l de mine!

Ajută-mă, Doamne, să merg înainte şi-ajută-l, te rog, şi pe el!

Susţine-ne paşii pe drumul Golgotei, căci crucea o ducem la fel,

Opreşte ocara, şi vina din suflet, şi degetul acuzator,

Şi biciul acela ce crunt ne loveşte, şi spinii ce-n inimi ne dor.

Opreşte-le, Doamne, oţetul cu care a dragostei sete-o înving,

Opreşte furtuna şi tunetul lumii, căci stele noastre le sting,

Ajută-ne, Doamne, să stăm fără teamă cu Tine-n mormânt, miruiţi,

Destinele noastre să fie aceleaşi: de Tine salvaţi şi iubiţi.

Ajută-mă, Doamne, să nu mă mai doară dorinţa uitării de noi,

Şi-ajută-i şi lui, şi opreşte-i suspinul ce încă se-mparte la doi,

Dă-i pace în suflet, senin în privire, dă-i, Doamne, în inimă flori,

Salvează-l de mine, ajută-l să-mi ierte tăcerile – vechi închisori.

Te rog să-l ajuţi, Doamne, încă o dată, te rog, dă-i iubirea în dar,

Salvează-l de ploile toamnei din suflet, de-amarul umplut în pahar,

Ajută-l şi taie-a trecutului lacăt, să simtă că e dezrobit,

Din nou să iubească din toată fiinţa! Din nou să se simtă iubit!

Atunci când voi şti că-mplinit-ai cuvântul ce astăzi în rugă-l rostesc

Vei şti că, acum, doar în Tine-i speranţa, căci numai spre Tine-ndrăznesc!

Doar Tu îmi ştii dorul, şi focul, şi jalea, şi moartea în gând resemnat,

Doar Tu ai puterea, şi vrerea, şi timpul să-ndrepţi ce noi doi am stricat.

Bucuresti : 29.10.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

 

Acum e-un început

Acum din nou am linişte-n adâncuri

Şi-o nouă pace-n suflet mi-a pătruns

De parcă, la final de căutare,

În inima din mine am ajuns.

N-am aşteptări, nici vise, nici regrete,

Nici remuşcări, nici temeri, nici dureri,

Nici întrebări, nici vorbe nerostite,

Nici amintiri, nici lipsuri, nici averi.

Din nou resimt doar vid şi nemişcare

În liniştea acestui sfânt popas.

N-am nici un fel de griji şi nici emoţii

Şi nici nu ştiu “Aici” ce m-a atras.

Nu înţeleg ce vindecări sunt gata,

Ce curăţări de drum s-au petrecut

Şi nici de ce n-am nici o îndoială

Că în acest “Acum” e-un început.

Bucuresti : 27.10.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Soarta e de vină…

Accept că dacă el nu a venit de vină-i Soarta şi-al ei legământ,

Doar ea e cea care-a-ncurcat, din nou, cărările iubirii pe pământ,

Ea ne-a legat şi-apoi ne-a dezlegat, jucându-se cu-a noastre jurăminţi,

Ea ne-a promis şi tot ea ne-a uitat, ea ne-a făcut şi demoni, dar şi sfinţi.

Nu-s disperată că el n-a venit, nu-i vina mea şi nu e nici a lui,

Doar Soarta asta ne-a abandonat în amăgirea labirintului,

Ea ne-a rescris destinele precum un Zeu atotputernic din Olimp,

Ea ne-a lăsat să rătăcim prin ploi, pe fiecare în alt anotimp.

Nu-l mai aştept şi nici nu îl mai chem, am înţeles că Soarta a decis

Tăcerea să o pună între noi, iar gândul de iubire-i interzis,

Ea ne-a împins să credem că-i prea greu sau că, acum, deja e prea târziu,

Că e prea mult… sau că e prea puţin… că el nu e… că eu nu pot să fiu…

Doar Soarta ne-a convins că nu putem să desluşim misterul dintre noi,

Că nu putem să împlinim nicicând cel mai fierbinte vis din amândoi,

Că n-are rost să complicăm mai mult destinul nostru-atât de complicat

Şi… uite-aşa… am renunţat la noi… şi la iubirea care ne-a salvat…

Bucuresti : 27.10.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu

Dacă...

Autor : Rudyard Kipling

De poţi să nu-ţi pierzi capul când toţi în jurul tău

Şi l-au pierdut pe-al lor, găsindu-ţi ţie vină,

De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,

Să nu-ţi pierzi nici o clipă încrederea în tine,

De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea,

De rabzi să fii minţit fără ca tu să minţi,

Sau,  când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea

Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi,

De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,

De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel,

De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării,

Succesul şi dezastrul primindu-le la fel,

De poţi s-auzi cuvântul rostit cândva de tine

Răstălmacit de oameni, ciuntit şi prefăcut,

De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi, din ruine,

Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut,

De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere

Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut

Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere,

Să-ncepi agoniseala, cu calm, de la-nceput,

Iar dacă trupul tău, uzat şi obosit

Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă

Numai prin străşnicia voinţei tale şi-astfel

Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă,

De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă

Te poţi plimba cu regii fără a te-ngâmfa,

De nici amici, nici duşmani nu pot vreun rău să-ţi facă

Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,

Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare

Să nu pierzi nici o filă din-ntreg al vieţii tom,

Al tău e TOT Pământul, cu TOT ce e sub Soare,

Şi, mult mai mult de atât:  înseamna că eşti OM!

Unde esti, Dragostea mea?

Mi-e dor de tine. Mi-e dor de noi. 

Toamna asta frumoasă vorbeşte în locul meu despre toate visele pe care eu nici nu mai îndrăznesc să le chem. Totuşi ele vin singure în inima mea. Din toamnă, din dor, din dor nesfârşit, dor de iubire, dor de dragoste, dor de noi doi… din prea mult dor, înţelegi?…

Unde eşti, Iubirea mea? Unde?...

Azi m-am plimbat prin parc cu tine în gând, răscolind cu paşii mei frunzele colorate de toamnă, risipite de pe crengi de adierile uşoare ale vântului. Azi m-am plimbat prin ninsoare lină de frunze galbene şi roşii. 

Oare pomii plâng când îşi văd frunzele furate din braţele lor de adierea toamnei?

Eu parcă i-am simţit azi plângând. Eu am plâns azi. Cu gândul la tine. De dor de tine…

Unde eşti, Dragostea mea? Unde eşti?

Paşii mei te caută, sufletul meu te cheamă, inima mea te simte, doar ochii mei nu te văd şi nici mâinile mele nu te îmbrăţişează...

Azi am rugat toate Puterile Cerului să…  ştii…  ştiu că ştii…acolo unde eşti, ştii…..

Altfel n-aş fi putut cere nimic, aş fi simţit că n-am ce să cer. Inima mea a auzit ecoul chemării inimii tale, a sufletului tău. Oriunde ai fi eu te aud, te simt. Şi mi-e tare dor de tine!!!!

Unde eşti, Iubire? Unde?...

Mă doare fiecare clipă care trece fără să fii lângă mine. Fire de nisip pierdute pentru totdeauna… Timp risipit… ca frunzele toamnei scuturate pe alei… Frunze pierdute... adormite… uitate… Da, ştiu, toate au rostul lor, ştiu, va veni iar primăvara care va exploda cu toata fericirea ei în spectacolul minunat al renaşterii, într-un nou foc de artificii cu muguri şi flori şi bucurie nouă. 

Dar acum? Trece toamna asta peste noi, fără noi. De ce?...

Mă dor frunzele acestei toamne în care nu eşti lângă mine… mă doare cerul ei sub care nu ne plimbăm alături… mă dor copacii ei pe care nu-i îmbrăţişăm între noi doi doi, mă dor păsările care nu ne văd zâmbindu-ne unul altuia, da, mă doare toamna asta frumoasă care trece fără noi…. Mă doare absenţa ta de lângă mine… şi absenţa mea de lângă tine…

Unde eşti, Sufletul meu? Unde eşti? Unde?...unde?......

Bucuresti : 21.10.2012

***

Autor: Liliana Pașcanu

Notă copyright: 

Blogul "Oglinzile Sufletului" este protejat de legea drepturilor de autor. Toate textele și poeziile publicate pe acest blog sunt creația autorului acestui blog, respectiv, Liliana Pașcanu, cu excepția celor care au altă specificație, la care este menționată în mod explicit sursa. 

Te rog să nu reproduci texte sau pasaje din conţinutul blogului fără acordul expres al autorului, indiferent de suportul fizic sau electronic, cu excepţia limitelor legale de citare pentru situaţii de promovare sau recenzii, cu menţionarea sursei. 

Îţi mulţumesc că recunoşti, apreciezi şi sprijini creativitatea şi unicitatea!

Îţi doresc lectură plăcută!

Cu drag,

Liliana Pașcanu