Oglinzile Sufletului: Cerul si Muntele de la fereastra noastra

Revelion 2023-2024

Actualizare in 19.03.2024: poze noi la final

Voi incepe aceasta insemnare cu un pic de istorie a schimbarilor noastre rezidentiale din ultimii 11 ani, cele care au determinat subiectul pe care urmeaza sa-l tratez aici.

Incepem cu data de 29 noiembrie 2015. A fost ziua in care noi doi am parasit Bucurestiul dupa cei trei ani petrecuti impreuna acolo, ziua in care ne-am mutat in Gradina.

In ziua precedenta, ultima zi de Bucuresti, am pus pe blog o insemnare numai cu poze, in care am vrut sa onorez perioada aceea minunata in care am locuit la ultimul etaj, etajul 8, al unui bloc din zona centrala a capitalei. Este vorba de insemnarea numita Cerul de la fereastra noastră.

Adunasem in cei trei ani cat am locuit acolo o arhiva impresionanta de fotografii, cu o multitudine de ipostaze ale imensului cer care se desfasura inaintea ferestrei noastre de la etajul 8.

Aveam ferestrele si balconul orientate inspre spatele blocului si inspre rasarit si nu era nici o cladire mare care sa ne strice privelistea. In spatele blocului, un pic lateral, era o mica bisericuta si, in spatele ei un cimitir frumos amenajat, ca un parc, cu copaci seculari, cu alei ordonate, cu liniste si verdeata, si cu pace deplina, in total contrast cu zgomotul si agitatia arterei de circulatie din fata blocului. A fost pentru noi o oaza de frumusete, liniste si bucurie.

Acolo am fost martorii unor impresionante rasarituri, pe care chiar eu le fotografiam, caci pe atunci ma trezeam pe la ora 7:00 ca sa merg la serviciu.

Apoi, dupa ce ne-am mutat, timp de patru ani si jumatate, am adunat minunate ipostaze ale cerului nostru de deasupra Gradinii noastre din Ardeal. Apusuri grandioase, nori spectaculosi, zile insorite, ploi torentiale, ceturi de taiat cu cutitul, bruma fotogenica si tot felul de alte fenomene meteorologice ne-au decorat cerul si Gradina, oferindu-ne un decor unic, in fiecare zi altul. Spectacol dupa spectacol! Frumusete indescriptibila!

Apoi, a urmat intoarcerea in Bucuresti pentru un an, timp in care am adunat, in cele 365 de zile, cele mai frumoase fotografii cu cele mai uimitoare apusuri vazute de noi vreodata. Am locuit un an la etajul 10, ultimul etaj al unui bloc ce s-a aflat in proximitatea unui fermecator parc al capitalei.

Apusurile de acolo, din cele 12 luni, sunt o poveste in sine. Fereastra orientata spre apus, inaltimea la care am locuit si deschiderea larga a cerului din fata noastra ne-a transformat in spectatorii jocului de lumini si culori pe care Soarele ni l-a oferit in acea scurta perioada in care am asteptat sa ni se alinieze astrele pentru a face o noua mutare.

Si iata ca de doi ani si jumatate ne trezim cu un alt decor in fata ochilor cand deschidem fereastra. Acum admiram in fiecare zi Muntele si Cerul de deasupra lui.

Muntele este, asa cum aveam sa constatam zilnic, destul de imprevizibil, din multe puncte de vedere, iar impactul lui asupra starii meteorologice este incredibil. Aici avem ferestrele orientate inspre rasarit, insa spectacolul fotogenic nu soarele ni-l ofera, ci muntele si padurea, prin influenta directa pe care o au asupra schimbarilor fenomenelor meteo.

De exemplu, dimineata pe la ora 8, cerul poate fi complet acoperit de nori, cu o atmosfera sumbra si intunecata, pentru ca spre pranz, pe la ora 11, sa vedem cum plafonul de nori incepe sa se sparga si sa alunece printre vaile montane, apoi spre ora 13, la amiaza, soarele sa incalzeasca din ce in ce mai tare, disipand si ultimele urme de nori, astfel incat in jur de 14-15 sa avem un cer complet senin, insorit, o zi calda si frumoasa, si de nerecunoscut fata de orele diminetii.

Uneori, se intampla ca seara sa aduca din nou schimbari radicale, caci apusul soarelui schimba fluxul de aer si de umezeala deasupra padurilor de pe crestele din jur, iar norii se pot aduna din nou pe varfurile culmilor muntoase, pentru a se descarca mai tarziu, pe timpul noptii, de ploaie sau ninsoare, dupa caz.

Asadar, m-am gandit sa fac o statistica a starii meteo din orasul nostru, orasul aflat la cea mai inalta altitudine din Romania, luand in consideratie starea preponderenta a fiecarei zile si ignorand desele schimbari ce pot avea loc intre rasaritul si apusul zilnic.

Asa am constatat ca, in ianuarie al acestui an, am avut 10 zile cu cer perfect senin, impecabil, cu soarele stralucind orbitor si cu vreme minunata pentru plimbare.

Apoi, am inregistrat 5 zile in care am avut preponderent soare, dar si ceva nori trecatori, care au trecut de colo-colo pe Valea Prahovei, antrenand diverse fluctuatii ale temperaturii, umezelii, vantului si alte fenomene minore.

Cer complet inorat si cenusiu, dar fara precipitatii, am avut in doar doua zile. Eu le numesc "zile gri", caci nici nu ploua, nici nu ninge. Uneori e ceata, dar, de regula, aceste zile sunt inainte sau dupa sezoanele umede (cand ploua primavara, vara si toamna, si ninge iarna)

Fiind in plina iarna, n-ar fi trebuit sa avem zile cu ploaie, dar iata ca avem. Pe la mijlocul lunii am avut acel plafon cu aer cald peste toata Romania, implicit peste Carpati, si a plouat si la noi intr-o zi, in loc sa ninga.

Insa gerul din zilele urmatoare a restabilit ordinea fireasca a lucrurilor, caci au urmat ninsorile.

Asadar, in intreaga luna ianuarie am avut 13 zile in care a nins. Cel mai adesea a nins bogat, abundent, cu orele. Dar au fost si zile in care a nins doar cat sa mai decoreze din nou brazii padurii cu dantelaria alba ce fusese scuturata sau topita de soare in zilele anterioare.

Deci cam jumatate din luna a nins! Nici nu-i de mirare ca avem acum atata zapada! Nici zilele calduroase si nici ploaia nu au reusit sa diminueze cat de cat stratul de zapada, avand in vedere ritmul in care acesta s-a depus si inaltat.

Si sa nu uitam ca primele ninsori extrem de abundente au inceput in 23 decembrie anul trecut, fix inainte de Craciun. De atunci avem zapada depusa peste oras continuu.

Asadar, asa au aratat Cerul nostru si Muntele nostru in acest ianuarie de poveste.

Din cele 31 de zile, am adunat 31 de instantanee fotografice relevante, facute de la fereastra, pastrand aproximativ acelasi unghi fata de privelistea din fata.