Un selfie face diferenta, insa mai multe...

 

Actualizare in 15.01.2024: texte si poze noi la final

Disclaimer 1: Atentie, urmeaza o insemnare lunga, dedicata mai ales doamnelor.

Disclaimer 2: Textul care urmeaza nu contine considerente filozofice, asa cum se asteapta unii cititori sa citeasca pe blogul acesta. Nope, este ceva muuult mai important! (sic!)

*

Asadar, sa stiti, n-am intentionat sa-mi fac selfie-uri. Pe cuvant! N-am vrut. Initial, nu. :))))

Am vrut sa fac doar o poza apusului de azi. Dar, apoi...

Ma pregateam de sportul meu zilnic si-mi atrasesera atentia norii aia portocalii. 

Lumina nu era potrivita pentru selfie, dar apoi mi-am zis - de ce nu, sa incerc, ca sa-i trimit si lui Jeni pe WhatApp, ca stimulent pentru programul de "aerobic" la care am corupt-o sa participe alaturi de mine. Si-am incercat. : )))) 

Cand am verificat ce a iesit, ceva  nu mi-a placut. Nu iesise bine. Apoi, mi-am dat seama de ce. 

Observasem eu ceva anume la pozele si filmuletele cu Andreea Marin de pe internet, din perioada asta in care si ea are program intensiv de dat jos kilogramele - mai are diferenta de la 16 la 20, da, da, atat mai vrea sa dea jos, pana la 20 de kg in total. 

Pai, m-am uitat si m-am intrebat si eu fix ca in versurile cantecului ala: ce are ea si nu am eu? :))))) Nimic in plus! Daca ea a reusit cu 16 kg, sigur reusesc si eu cu unu. Logic, nu? :))) 

Am analizat cu atentie, am ignorat aspectele nesemnificative, precum ar fi miile de euro platiti pe un instructor personal (eu imi sunt proriul meu instructor, ce atatea figuri!), aparatele profesionale de fitness pe care le foloseste la nu stiu ce sala de fite (am si eu telefon cu muzica disco in propria bucatarie, ce?!), tot felul de proceduri corporale (dans, baby, dans si la mine!) si chiar regimul alimentar cantarit, analizat si programat la grame si miligrame, cu caloriile numarate de ordinul fractiunilor zecimale (dar apa plata cu lamaie ce are??), apoi am ajuns la lucrurile cu adevarat esentiale, cele care au contat cel mai mult in succesul ei. 

Deci, in primul rand: coafura. Ati vazut voi ce coafura perfecta are Andreea Marin cand face sport? Impecabila. Mi-a placut asta. Eu am parul de trei ori mai lung decat ea, deci n-am putut sa-mi las buclele libere si nelinistite sa-mi fluture in vazduh prin bucatarie, in timp ce-mi faceam sportul de frumusete, dar mi-am facut in schimb o cosita impletita. Super stylish, baby! Pai, nu sunt eu Liliana Cosanzeana? Sunt.

In al doilea rand: machiajul. Ati vazut voi ce machiaj perfect are Andreea Marin cand face sport? Impecabil. Ca pentru revista. Superb! Si asta mi-a placut. Asta am putut si eu sa rezolv fara probleme. Am fugit repede la baie, mi-am aplicat rapid rujul din dotare si gata machiajul meu impecabil. Perfect-Suficient pentru impresia artistica. :))))

De acum, nimic nu ma mai putea infrana din a obtine maxim de rezultate din sportul meu dedicat in lupta corp la corp cu kilogramul inamic!  

In al treilea rand: marketingul. Ati vazut voi cate echipe de cameramani are Andreea Marin dupa ea oriunde se duce si orice face, ca sa se promoveze si sa aiba succes? Ce? Eu nu pot? Eu nu am? Am. Telefon personal pentru selfie-uri. 

Fara marketing nu faci nimic in ziua de azi. Nici sa slabesti nu poti. Pai, degeaba am eu licenta aia de la ASE pe marketing? Ba, mai mult, am si specializari din alea, post universitare, master in marketing, cum ar veni, dar si in relatii publice. Si tocmai eu sa nu slabesc? Supercalificata sunt pentru lupta asta cu kilogramele! Daca nu slabesc eu, nu mai slabeste nimeni! Ha! :))))

Asa ca mi-am facut rapid un selfie cu maxim de curaj si i l-am trimis lui Jeni pentru sustinerea psihologica de rigoare. Iar ea, fata isteata, imediat s-a prins de smecherie, ca m-a si intrebat instant: "Auzi, tu nu poti face sport decat machiata, nu? Nu poti tine ritmul, nu?" 

Vedeti? Cine stie, stie! Cunoaste! :)))))

Asa ca m-am apucat si mi-am mai facut o tura de selfie-uri, caci chiar daca n-am eu echipa de profesionisti cameramani cu mine, ca Andreea Marin, stiu sa ma descurc si cu resursele din dotare. 

Caci, se stie, scrie si in manualele de marketing, parol: Un selfie face diferenta. Insa doar mai multe selfie-uri determina succesul! :))))

Astfel pregatita, am fost gata sa ma apuc si de sport. 

Dupa ce m-am saturat de joaca de-a selfiurile, m-am hotarat ca era timpul sa ma apuc si de sport. Dar, ce sa vedeti, mi-au furat ochii beculetele mov care clipoceau in jurul ferestrei si mi-am zis sa le mai fac cateva poze in plus si lor, si cateva filmulete, ca maine-poimaine le strangem si abia la Craciunul urmator le vom mai vedea asa. 

Nici bradutul nu l-am strans. :)))) Care bradut? Cum care bradut? Ala mic, din carton colorat, cu beculete in jurul lui! Din comert, da. Ala ne-a fost brad anul acesta. Minunat!!!! 

Nu tu cautat loc si facut permutari si rocade cu florile prin casa pentru a-i face loc, nu tu impodobit, nu tu despodobit, nimic. Doar pornit si oprit beculetele, care functioneaza pe baterii. Perfect pentru niste oameni atat de ocupati cu hibernatul ca noi. Noi si ursii. :)))))

Eram gata-gata ca nici ghirlanda cu beculete mov sa n-o mai agatam la fereastra. Am amanat cat am putut noi de mult momentul ala in care am reusit sa ne mobilizam amandoi si am ridicat patul pentru a avea acces la spatiul de depozitare de sub el, unde era cutia cu decoratiunile de Craciun. 

Era cu vreo doua zile inainte de Craciun cand Adrian m-a intrebat "Sa le mai scoatem?" si da, le-am scos, dar apoi au stat scoase si neatinse intr-un colt de camera inca vreo saptamana, pana cu vreo doua zile inainte de Revelion. Eram ocupati cu hibernatul, nu v-am spus? :))))

Intr-un tarziu, m-am decis ca ghirlanda aia ar putea merita efortul pentru noaptea de Revelion si am insirat-o in jurul ferestrei din bucatarie, unde lumineaza nemaipomenit de frumos. Bradutul din carton cu beculete a fost pus in functiune tot atunci, dupa Craciun, dar nu conteaza. Cine ce treaba are cu ce facem noi? Daca vrem brad, cu un deget pornim butonul si aprindem beculetele. Daca nu mai vrem brad, nu mai miscam nici un deget. Simplu! :))))

Apoi, am bagat inapoi sub pat cutia cu decoratiunile nefolosite si am concluzionat ca si asa am facut prea mult efort, caci chiar si ghirlanda aia m-a solicitat un pic ca s-o potrivesc la locul ei, ca sa fie si simetric si estetic, nu doar asa, agatata. Veioza cu plasma a intregit decorul de sarbatori si asta a fost tot. 

Deci, daca vrem sa strangem, bagam toate becurile intr-o punga si gata! M-am decis sa aplicam acest luxury-design de interior pentru sarbatori in fiecare an de acum inainte, caci este cel mai simplu si cel mai elegant. (sic!) Pe principiul "The simply the best." Fara efort, baby, fara efort! :))

Dupa ce mi-am facut placerea cu fotografiatul beculetelor mov, pe care le-am tot fotografiat zilnic de la revelion incoace, ca si cum m-as fi asteptat in fiecare zi sa se intample ceva nou cu ele (nu, nu s-a intamplat nimic nou!), m-am apucat si de sportul meu. Dupa vreo ora s-a lasat si intunericul peste munti, asa ca luminile mov din bucatarie pareau a fi ca dintr-o alta lume. 

Mai mare dragul sa faci sport intr-o asa atmosfera! Sa-mi spuna mie cineva cine mai are asemenea conditii deosebite in lupta cu kilogramele? Nimeni. Nici macar Andreea Marin nu are asa ceva in sala de sport! Vedeti ce am eu si nu are ea? Asta! :))))

Asa ca, pe final, mi-am mai facut vreo doua selfie-uri, cumva pe intuneric, cat sa marchez momentul acela de satisfactie ca am ceva ce ma diferentiaza net in lupta mea cu kilogramul acela al meu, fata de alte competitoare din lumea asta mare, aflate si ele in luptele lor crancene cu kilogramele lor. :)))

Nu conteaza ca selfie-urile n-au iesit bine. Conteaza ca imi facusem ora de sport si ca eram multumita.  Marketingul meu functionase perfect! :)))

Mai ales ca de ieri depasisem si pragul de 200.000 pasi deja facuti pana in 13 ale lunii, deci, despre ce vorbim? A facut cumva Andreea Marin 200.000 pasi in 13 zile? Ha! Nici vorba! :))))

Sa vina la mine s-o invat sa-si faca selfie-uri de succes! :)))

Asadar, de azi inainte, imi voi incepe antrenamentul de zi cu zi cu cateva selfiuri bine gandite, cu aplomb, cu viziune, cu subtilitati, selfieuri din care sa rezulte foarte clar succesul garantat, performat si pe blog laudat. Pam, pam.

Un exemplu elocvent prin care sa va arat ca de ani de zile ma lupt cu kilogramul ala inamic este si un text scris tot dupa sarbatori, in 16.01.2019, pe care il gasiti in forma completa aici Bubulina sarbatoreste si ea succesul meu. Va redau aici un pasaj. :)

"Ieri mi-am dat seama de un lucru remarcabil. Cantarul meu este din nou fericit!

Dupa o lupta incrancenata, corp-la-corp, cu kilogramul acela agresiv, nesuferit, imposibil si de-a dreptul abuziv (cel cu care m-am pricopsit dupa sarbatorile petrecute in Bucuresti unde am fost legata de scaun si am fost obligata sa mananc din toate bunataturile irezistibile facute de mama - pe care acum, cu aceasta ocazie, o somez: Mama, de acum inainte, cand mai venim pe la voi, sa nu mai vedem pe masa, inaintea ochilor, decat o ceasca de ceai neindulcit! Ba nu, cate un pahar cu apa chioara! Ca si apa este foarte buna, sanatoasa si delicioasa! Ne-am inteles?), am reusit sa-l inving.

Dar, sa stiti, n-a fost deloc usor! Ba chiar, la un moment dat, eram gata-gata sa ma las coplesita de deznadejde. Cum asumarea kilogramului in plus imi era de neconceput, am cerut ajutorul Sinelui meu Inalt, Prezentei mele Divine, tuturor Puterilor Ceresti si Extraterestrilor Iluminati, Spiritelor Naturii si altor Ghizi Spirituali (caci, daca nu ma ajuta atunci cand mi-e mai greu, atunci cand?) si doar asa l-am invins.

Azi mi-am dat seama ca o asemenea victorie trebuie neaparat celebrata pompos, cu mare fast si mare tam-tam. De aceea scriu aici. Am trimis deja o Scrisoare de presa catre mass-media si am informat-o asupra Marelui Eveniment, apoi am decis ca trebuie sa sarbatorim cu o extraordinara absenta a unei Amandine delicioasa, insiropata, aromata si de nerefuzat. Ceea ce am si facut.

Apoi, pentru ca si Ema s-a bucurat de marele meu succes, am cumparat pentru ea un pachet cu oase speciale, un fel de Amandina canina dincolo de care nu mai exista nimic demn de consemnat din punctul ei de vedere. Frenezia care a cuprins-o nu poate fi descrisa. Doar eu pot s-o inteleg, stiind ce inseamna sa fii cu o Amandina in fata. Da, exact asa.

Impartasesc cu voi bucuria noastra de nedescris si va marturisesc sincer ca, la cat de fericita a fost Bubulina, m-am gandit ca, doar pentru ea si numai ca s-o vedem astfel, mi-as dori sa sarbatorim cat mai des o astfel de victorie."

„...Sunt întrebată cum am reușit. Păi, nu a fost extrem de greu. Mi-am pus ceva în cap și am urmat un plan. Asta a fost ușor. Apoi a urmat greul … Menținerea! Ăsta este cel mai greu lucru pe care îl fac pentru că mintea nu tace.

,,Ai ajuns unde ai vrut, arăți mai bine decât ți-ai imaginat că poți arăta, te simți împlinită și mulțumită cu ce faci, ți-ai atins obiective imposibile. Ce mai vrei!?”

Îmi doresc să mă bucur cât mai mult timp de munca mea cu mine și de tot ce am obținut cu atâta efort. Dacă am ales să fac ceva ce mi-a adus rezultate, de ce aș renunța la acel ceva!?

Îmi doresc să continui să mă provoc și să evoluez. Cel mai important este să îți stabilești noi obiective/provocări. Regula este: ,,Orice dorești să obții în exterior, prima dată cauți să găsești în interior.”

Îmi doresc să mă bucur de viață și de tot ce pot să obțin de la ea, păstrându-mi valorile morale și credințele. Este foarte tentant să obții lucruri repede și ușor. Asta se vinde peste tot (mai ales în domeniul meu profesional). În acest caz gândirea critică este resursa cea mai importantă.

Îmi doresc să fiu cea mai bună versiune a mea. Nu știu care este cea mai bună versiune a mea. Sunt zilnic în căutarea ei. Și în fiecare seară mă gândesc că am avut o zi bună și, următoarea îmi va aduce o variantă și mai bună a mea.

Nu sunt o persoană religioasă însă am luat din Biblie ce am simțit că îmi umple căutările: ,,Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât aceasta.” Așa că, am zis să încep cu mine. Sunt în plin proces de învățare. Pentru că da, am și zile în care mă îndoiesc de mine, de modul cum gândesc și de ce fac. Astfel de zile sunt însă tot mai puține. 

Puterea exemplului mă mână adesea în ceea ce fac. Mă bucur să știu că sunt un exemplu pentru unii. Mă bucur și mai mult când aflu că oamenii aleg să și acționeze și să schimbe ceva în viața lor. Nu poți să afli altfel care este puterea ta reală și cât de valoros ești ca om.” (Monica Turic)

In incheiere, o sa pun si pozele pe care le-am facut azi pe-afara, din plimbarea zilei. 

A fost o zi minunata, cu un cer perfect senin, insorit, cu acea lumina eterica albastrie-turquoiz, cu Bucegii in fundal pe o parte, spre Busteni si Sinaia, si cu Postavarul pe cealalta parte, spre Brasov, cu zapada peste tot in jurul nostru si cu un soare orbitor, stralucitor, mai mare dragul de o plimbare montana. 

"A zis cineva OBIECTIVE? Suntem cu ochii in patru dupa ele si le vanam cu spor, de cand am invatat cum sa o facem. Apoi le punem in oala si preparam cea mai delicioasa tocanita de obiective atinse. Iti dam si tie reteta, deci nu pleca! Poate ca nu suntem cei mai straluciti bucatari, dar la tocanita asta ne pricepem.

Regulile sunt facute ca sa fie incalcate – cel putin cele nefolositoare. De acord. Dar retetele trebuie respectate, ca sa iasa preparatul dorit. Adica daca vrei sa faci tort, nu poti sa pui sare in loc de zahar doar pentru ca seamana intre ele. Ar iesi o... tortomanie... adica tort + gogomanie. La fel e si cu listele astea cu obiective. Nu poti sa arunci cateva dorinte intr-un bol, sa le amesteci cu o lingura de speranta, sa le pui la cuptor si sa le scoti la sfarsitul anului, crezand ca ti-au iesit obiective atinse cu glazura de caramel. Suna gustos, stim. Dar in realitate... nu e asa simplu. Vorba lui Antoine de Saint – Exupéry: Un scop fara un plan de actiune... ramane doar o dorinta. Asa ca iata un prim indiciu: 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐝𝐨𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐩𝐥𝐚𝐧 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐮𝐧𝐞.

Totusi, sa nu te gandesti ca daca ai facut planul, treaba s-a si terminat. E nevoie de... rabdare! Nimic nu merge mai bine decat rabdarea, langa planul de actiune. Si daca nu vrei sa ne crezi pe cuvant, iti oferim si un bun exemplu: Aurel Vlaicu. Da, chiar el, pionierul aviatiei – romane si mondiale. Prima data... a facut un planor, in anul 1908. Abia anul urmator a zburat cu el si a capatat mai multa motivatie. Asa a inceput in 1909 constructia primului avion, Vlaicu I. Un obiectiv clar, atins in decursul unui an. Si apoi? Rabdare. Pentru ce? Pentru rezultat! Primul zbor fara modificari, ceea ce reprezenta un lucru unic in randul aviatie mondiale. Exact – rezultatul a fost un alt obiectiv, stabilit si atins intr-un nou an – 1910. Acelasi proces a parcurs si cu Vlaicu II, cel de-al doilea avion construit: 1911 – constructia avionului, 1912 – castigarea a 5 premii pentru avionul construit. Deci... dorinta... plan de actiune... actiune... si 𝐫𝐚𝐛𝐝𝐚𝐫𝐞 cat cuprinde!

Iata, deci, cum sa iti stabilesti obiectivele:

1. 𝐅𝐚 𝐨 𝐥𝐢𝐬𝐭𝐚 𝐜𝐮 𝐝𝐨𝐫𝐢𝐧𝐭𝐞!

Exact cum ai mai facut si pana acum, cu stelute colorate, cu idei de tot felul... si, cel mai important, cu numere! Ordinea conteaza. Asadar, numerotam dorintele in ordinea importantei lor.

2. 𝐅𝐢𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐫𝐞𝐭!

Spre exemplu: 30 de minute de sport pe zi, ca sa fii mai sanatos; sa te trezesti in fiecare zi la ora 8, chiar daca nu ai programul stabilit, ca sa fii mai productiv.

3. 𝐅𝐢𝐢 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐬𝐭!

O lista incarcata reflecta prea multa ravna pe care o avem la inceputul anului.

4. 𝐅𝐢𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐞𝐯𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭!

Ai inteles deja ca dorintele au nevoie de un plan de actiune pe care sa il respecti. O idee buna este sa iti creezi cate un plan de actiune pentru fiecare obiectiv de pe lista. Apoi dedica din timpul tau obiectivului, urmand planul. Si ca sa te incurajam si mai mult, vrem sa iti povestim despre un om care si-a atins obiectivele grele prin perseverenta: Ludwig van Beethoven. Dar ceea ce probabil nu stii... e faptul ca acesta a surzit la un moment dat. Cea de-a noua simfonie a finalizat-o fiind complet surd. Beethoven a mers impotriva logicii si si-a depasit capacitatile, totul pentru a-si atinge obiectivele. El este cel mai bun exemplu de perseverenta. Iar daca nu ai vizionat inca materialul nostru ”Cum sa devii perseverent in sase pasi?” ti-l recomandam

5. 𝐍𝐨𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚-𝐭𝐢 𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭𝐢𝐚.

Suntem oameni si avem nevoie de motivatie. Nu putem sa prestam la nesfarsit si sa ramanem capabili sa evoluam, daca nu suntem motivati. Asadar, o buna modalitate de a te pastra pe linia dreapta spre atingerea obiectivelor este sa notezi evolutia si reusitele de pe parcurs. Nimic nu e mai satisfacator decat sa privesti inapoi si sa iti aduci aminte de ceea ce ai reusit. Capeti, astfel, motivatia de care ai nevoie ca sa evoluezi mai departe.

Ei... uite cum deja incepe sa miroasa a tocanita de obiective atinse! Un ultim sfat, inainte sa te apuci de vanat si de gatit: tine minte ca in bucatarie te mai si arzi la cate un deget, din neatentie sau din prea multa graba. Nu inseamna ca trebuie sa te lasi de treaba... ci face totul parte din perfectionarea ta!"

Sursa: Bookland Romania, Voice over: Mihaela Tatu, Articol scris de Monica Faur

14.01.2024