Oglinzile Sufletului: Ce-i Frumos si lui Dumnezeu ii place.

Actualizare in 12.01.2024: poze proaspete, chiar de azi, cu ninsoare, imediat dupa finalul textului.

Sau cum devine „Dieta de dupa sarbatori” o activitate profund spirituala, mistica, sacra

Disclaimer 1: Atentie, urmeaza o insemnare lunga, dedicata mai ales doamnelor.

Disclaimer 2: Textul care urmeaza nu contine considerente filozofice, asa cum se asteapta unii cititori sa citeasca pe blogul acesta. Nope, este ceva muuult mai important! (sic!)

Ei bine, gata, au trecut si sarbatorile.

De acum inainte chiar nu mai aveti nici o scuza, trebuie sa treceti la „dieta de dupa sarbatori”. Adica voi, cele care n-ati trecut deja, caci mai suntem si noi, unele, care ne-am apucat de „dieta de dupa sarbatori” inainte de sarbatori. Precum am facut si eu. Dar sa va povestesc.

Incepusem bine luna decembrie. Cantarul meu era multumit cu 54.0 kg, eu eram fericita, ce sa mai, puteam sa intru in sarbatori relaxata. Ceea ce am si facut.

In perioada sarbatorilor eu nu tin niciodata diete, caci sfanta inca n-am ajuns, ca sa ma hranesc cu aer (dar nu va faceti griji, va anunt eu cand ajung, cand va fi cazul). Deocamdata, desigur, nimeni n-a ajuns asa, sa recunoastem, nici macar fotomodelele acelea care defileaza pe podiumuri. Caci pana si apa aia cu lamaie are calorii, fir-ar! Nu radeti, ca stiu ce spun! :))))

Asadar, ma bucuram eu, eram fericita, cum spuneam, si... vine Sfantul Nicolae. Eh, o vizita scurta. Un fursec, o maslinuta, caci deja stiti cum sunt, gazda primitoare, atenta, pune masa/strange masa, ciocneste un pahar si gata. Dar, ce sa vedeti, zbang, peste cateva zile cantarul meu imi batea obrazul cu un 56 kg!

Cuuuum???? Nu se poate!! am protestat eu. Imposibil!!! am insistat. N-are cum!!!

Si de acolo a inceput razboiul! :))))

De altfel, as putea spune ca eu sunt dintotdeauna in razboi cu un kilogram nastrusnic, care mi se tot insinueaza in cetate si mi-o cotropeste, si mi-o acapareaza cu tupeu, mai ales in perioada sarbatorilor. Dar acum mi s-a parut prea de tot.

Pana si piticul meu, cel responsabil cu kilogramele, aflat si el in concediu de sarbatori, s-a declarat revoltat de cifra aia incredibila! In fine, ce era sa fac? Cateva zile m-am straduit sa fiu cuminte si am reusit sa jonglez cu gratie cu kilogramul ala insidios, astfel incat am coborat in jurul lui 55.

Insa, sa vedeti surpriza, a venit Craciunul! Zbang 57 de data asta. Nu se poate!! Extraordinaaaar!! Inadmisibil! Imi venea sa dau cu cantarul ala de pamant! Bineinteles ca el era vinovatul, doar nu eu! :)))

Dar, ce sa fac, nu-mi puteam permite sa-l concediez. Asa ca i-am acordat credit maxim si am decis categoric ca era timpul unor masuri drastice, fara amanare.

Asa se face ca, fix pe 27 decembrie, de Sfantul Stefan, eu am declarat „Ziua inceputului Dietei de dupa Sarbatori”. :))))

Bineinteles ca, intre timp, am reusit sa jonglez din nou in jurul lui 54 spre 55, dar, daca m-am pornit, gata, mi-am zis, merg inainte cu dieta asta speciala, „de dupa sarbatori”, ca sa nu mai risc.

Acestea fiind spuse, acum poate inca va intrebati ce legatura are asta cu titlul? Pai, sa vedeti.

Incepand cu 27 decembrie, cand am decis eu in unanimitate ca trebuie sa deschid sezonul la diete, am aplicat niste masuri specifice.

Nu doar o atentie sporita la alimentatie, ca asta era de la sine inteles si chiar a dat rezultate, dar, mai ales atentie la sportul practicat zilnic, care contribuie si el generos la modelarea corecta a corpului in urma dietei. Mai exact, ma refer la miscare, la plimbare, la pasii facuti zilnic, ca aici am vrut sa ajung.

Noi doi, eu si Adrian, ne facem norma zilnica de cel putin 6000 de pasi in plimbarea prin statiune. Munte, padure, aer curat, ozon, oxigen, cer senin sau nu, soare sau nu, ploaie, ceata sau ninsoare, in fine, o multime de beneficii.

Numarul total de pasi difera de la o zi la alta in functie de traseul pe care alegem sa ne plimbam. Uneori sunt spre 7000, alteori spre 8000, iar uneori chiar depasim cu mult 10.000, daca mergem spre partia de schi sau prin padure, pe Promenada Polistoaca.

Ei bine, din 27 decembrie am decis ca nu imi este de ajuns. Ca trebuie sa suplimentez. Cu inca pe atat, eventual. Asa ca mi-am stabilit inca o ora de „plimbare” in ritm alert indoor. Sau chiar o ora jumatate, daca se poate. Ceea ce am si facut.

Telefonul in mana, castile in urechi, muzica disco din anii ’80 pornita la maxim si... go! Zi de zi mi-am completat „sportul” autdoor cu „aerobicul” indoor, adica, pe romaneste, dau din casa. :))))

Acum, ce sa va spun, mie imi place sa-mi pun in aplicare propriile decizii, n-am nici o problema cu asta, sunt tenace, consecventa si am rezultate fara alte mobilizari suplimentare, din exterior.

Deci, precizez ca pot sa lucrez de una singura fara probleme, dar, totusi, la o asa „activitate” mi-am zis ca mi-ar placea, totusi, sa am si eu o echipa. Adica, altfel faci sport in echipa decat de unul singur, ma intelegeti.

Si am inceput sa trimit mesaje pe WhatApp catre Jeni, sora mea, care – coincidenta?! - si ea incepuse sa mi se planga ca nici cantarul ei nu coopereaza si ca o sa dea cu el de pamant pana la urma, ca prea e arogant.

Ceea ce ea, mai temperamentala si mai nevricoasa decat mine, chiar a si facut, adica chiar l-a facut zob intr-o zi, cand mi-a si trimis poze cu cioburile aruncate in cosul de gunoi, justificandu-mi-se ca „din greseala”. Da, da, din greseala! :))))))

Buuuun, si-a inlocuit si ea cantarul, cum am facut si eu in urma cu doi ani, poate va amintiti, deci n-a mai avut nici ea nici o scuza si nici un alt vinovat pe care sa dea vina. Trebuia sa ia masuri.

Mai ales dupa Revelion, moment festiv pentru care Jeni facuse un tort amandina (AMANDINA, da????), cu care, apropos, mi-a facut o pofta de m-a omorat cu poze trimise pe WhatsApp (chiar daca si noi am avut propriile noastre amandine cumparate de Adrian), si pe care l-au dat gata in doua zile, dupa care si cantarul cel nou a luat-o razna.

De-aia va spun, mare grija, ca dupa sarbatori, in fiecare an, toate cantarele inebunesc. O iau razna. Se strica, frate! Si trebuie schimbate! :))))))

„Pe 20 decembrie anul trecut (2023) aveai 57,2. Azi, pe 3 ianuarie anul asta (2024) ai 61,2. Ai luat 4 kg in 2 saptamani! Le dai jos in cel putin 2 luni. Cam pana la Sf Valentin. Eu mi-am injumatatit si zaharul la cafea. 1 lingurita in loc de 2. N-are gust, dar poate are efect. Tu ce faci?” – am deschis eu subiectul cu diplomatie. :)))))

I-am spus si de „aerobicul” meu, apoi, chiar de Boboteaza, i-am zis la plesneala „Incepem ora de sport. Esti gata? Hai!” Nu credeam ca o sa reactioneze, in sensul ca sa se apuce si ea de sport, doar am vrut sa fac o gluma. Dar, totusi, ea s-a apucat! Mai in gluma, mai in serios, s-a pornit si ea alaturi de mine de plimbari indoor. :)))

I-am dat detalii despre postura, pas rasucit de fotomodel, muzica si casti, i-am dat linkul cu muzica disco pe care o ascult eu pentru ritmul antrenant, si s-a apucat si ea de treaba. Asadar, aveam echipa. Pe sistemul „Avem echipa, avem valoare!” :)))))

Dar, dupa prima zi, a zis ca ea, gata, nu mai face. Ca muzica e de vina! :))))

„Trebuie sa găseasc alta varianta cu muzica - zice. La casti raman cu dureri de cap (am crezut ieri că este de la alceva, insa si azi la fel). Fara casti, o deranjeaza pe mama (nu ii place si nu suporta alt gen de "muzica" decat religioasa). Deci trebuie sa ma gândesc la altceva. Pana nu rezolv cu sunetul cred ca renunt. Sunt cheauna de cap. Parca sunt nedormita de luni intregi.”

Aici trebuie sa precizez ca sora mea, Jeni, locuieste in Bucuresti cu mama mea, care este o credincioasa in spiritul si litera Cartii, adica este foarte religioasa, nu lipseste niciodata de la biserica, respecta tot ce este de respectat, este foarte atenta cu vocabularul si comportamentul ei si al celor din jur, ca sa fie conform, in fine, prin urmare si-asa deci, in concluzie, ca sa n-o mai lungesc :))))), pare-se ca muzica disco nu prea era conforma pentru ea, nici din punct de vedere al conduitei religioase, dar nici din punct de vedere al varstei ei, la cei peste 75 de ani impliniti.

Sincer, eu am crezut ca Jeni ma tromboneste, ca vrea sa renunte la „aerobic” si ca simte nevoia sa se justifice cumva. Tocmai de aceea mi-am zis ca poate are nevoie de o incurajare, de sustinere morala, si am inceput sa-i dau solutii la problema:

-Aha, inteleg. Muzica. Nici daca dai telefonul in surdina si faci sport in sufragerie, cu usile inchise?

-Se aude la ea. Usile sunt de sticla, ai uitat? Daca este in surdina si nu il aud, degeaba il pornesc.

-Poti sa faci si fara muzica! Numeri 1234. 1234.1234. Cat sa tii ritmul.

-Pai, ultimii 1000 asa i-am facut. Nu am mai rezistat cu galagia in creieri. Neuronul (ultimul pe care il mai am) e facut zdrențe. :))))))

-In cel mai rau caz, nu te lasi, faci si pe muzica religioasa. Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place. Ii faci o bucurie si mamei. :)))))

-Ar zice ca imi bat joc de cele sfinte. Nu merge. Incerc varianta asta. O parte pe galagie, o parte pe liniste.

Deci, acum v-ati prins de unde titlul. :))))

Ati incercat vreodata sa faceti sport pe muzica religioasa? Adica, ce, de ce n-ar merge? N-ar fi nici un sacrilegiu, ca doar este pentru un scop nobil. Sanatatea. Care-i mai buna decat toate, nu?

Plus, contribuie si la vorba aia a mea - o mai stiti? – „Frumusete fara batranete si tinerete fara de sfarsit!” Devine ostentativ o componenta divina!

Caci, se stie, unde este vorba de Frumusete, este clar ca-i place si lui Dumnezeu. Sa nu fim nici prea evlaviosi, zic. Ce-i drept, mama are si ea dreptatea ei, dar, uneori este necesar un pic de sacrificiu. Pai, daca Frumusetea o cere, inseamna ca Dumnezeu o cere, nu? Ca si Lui ii place! :))))

In concluzie, inchei apoteotic cu incurajarea sa faceti sport oricum, oriunde, in orice conditii puteti, ca sa obtineti rezultatele dorite, adica Frumusetea. Si, desigur, ca sa nu mai aveti conflicte cu cantarul din dotare. Plus, ca sa fie si Dumnezeu multumit. :))))

In cazul meu, Adrian s-a declarat foarte multumit de initiativa mea si de consecventa cu care ma tin de ea de peste doua saptamani incoace.

Intentionez sa ma declar si eu total multumita abia in momentul in care voi cobora din nou spre cifrele 52, ultima data marcate de cantar prin luna mai anul trecut (2023).

Sau macar in jur de 53, inregistrate ultima data prin luna iunie anul trecut.

Sau, hai, fie, macar in jur de 54, cat am avut la inceputul lui decembrie, caci de acolo a si pornit razboiul cu kilogramul acela dubios care a crescut intr-o luna cat al altora in sapte. :))))

Acum, ca mi s-a intors din concediu si Piticul responsabil cu evidentele, sunt hotarata sa-l fac fericit pe Dumnezeu cu maximum de Frumusete cat sunt eu capabila sa obtin din „sportul” asta intensiv, asortat cu dieta aia „de dupa sarbatori”, pe care, fir-ar sa fie, am ignorat-o numai de doua ori, de Sf. Nicolae si de Craciun, dar fix cat sa ma puna din nou in postura beligeranta cu kilogramul ala, dusmanul de clasa, inamicul public numarul 1, nemernicul, nenorocitul, ca altfel nici nu am cum sa-i mai spun! :))))

Ah, gata, m-am racorit. Acum pot sa fiu din nou o Doamna. :))))

La ora asta ma gandesc la aerobic, la Pilates si la orice alte solutii, numai sa scap de kilogramul acela.

Pai, a scapat ea Andreea Marin de 16 kg intr-o vara (vara trecuta), si este plin internetul cu stirea asta, am vazut si poze, da, este de felicitat, admirabil, tot respectul, a facut ce-a facut si a reusit, deci sunt convinsa ca si eu voi reusi in lupta cu un singur kilogram pana spre primavara, incolo, cat sa intru in vara cu spiritul victorios si cu cantarul multumit.

Cu atat mai mult cu cat vreau sa intru in continuare in pantalonii aia ai mei colorati, care-mi sunt etalon si in care ma simt ok doar cu cel mult 54, deci, nah, ma intelegeti unde bat si de ce.

Mai ales ca am primit si o insigna noua de la aplicatia de pasi, dupa ce am depasit pragul de 20.000 pasi/facuti intr-o zi.

Am trecut de la statutul de sport pentru „Silueta” la „Drumetul”. Ei, ei?.....super, nuuu?

Iar daca in cei doi ani si jumatate de cand Jeni mi-a instalat pe telefon aceasta aplicatie mi-am stabilit ca obiectiv sa ating lunar cel putin 200.000 de pasi, iata ca in acest ianuarie 2024, dupa ce m-am apucat intensiv si de „aerobic” indoor, in completare la pasii din plimbarea autdoor, am reusit performanta de a insuma peste 100.000 pasi in doar o saptamana si peste 150.000 pasi in prima treime a lunii (pana ieri 10.01.2024, inclusiv).

Deci, sport, baby, sport! Afara si in casa. Zi de zi. :))))

Totusi, in ciuda a toate si a tot, chiar si in ciuda cantarului nesuferit, niciodata nu voi refuza o amandina, o pizza sau cea mai cea delicatesa locala numita Covrigul de Aur. Pam, pam. :))))

Mai jos o sa pun mai multe poze cu protagonistele acestui text. Pun multe, ca sa incep bine anul. Cu alte cuvinte, semne bune anul are, semne bune de belsug, poze multe pentru blog! :))))

Suntem amandoua la fel si azi, deci puteti sa le luati in calcul ca si cum ar fi fost facute azi. :))) Kilogramul ala nemernic chiar nu se vede. Ah, hai, ca iar m-am enervat! :))))))

Actualizare 12.01.2024: m-am gandit sa fac si niste poze proaspete, chiat azi, cand ninsoarea bogata curgea din cer ca in povesti. Sunt putine, caci gerul de -9 grade, resimtit ca -14, nu ne-a permis mai multe.