11. Tartaria - Tehnologie avansata - Timpul, Vizualul, Transportul, Arhitectura, Orase-computer

 

Nu este interesant ca tartarienii stiau mai multe despre timp, astre, zodii decat stiu azi toti asa-zisii specialisti si oameni de stiinta? 

Ceasurile lor, cadranele lor complexe, care aratau nu doar ora exacta, ci si modul de raportare la spatiul cosmic, in timp, cu "zodii" despre care azi nici nu se mai vorbeste?

Pe cladirile lor asa-zisul an 1000 de azi apare ca inscris ca fiind "J", adica anul Domnului Iisus. Deci 1600 nu este 1600, ci J600, deci anul 600 dupa Hristos. Iar 1800 este, de fapt, anul J800 dupa Hristos. 

De unde si de ce a aparut adaugarea celor 1000 de ani? Ce s-a camuflat cu adaugarea a 1000 de ani in plus? Istoria falsa, desigur. Ultima Resetare fortata, de care nimeni nu isi mai aminteste. 

Cele doua razboaie mondiale au fost contextul potrivit, creat tocmai pentru a sterge (prin bombardamente si incendii) urmele civilizatiei vechi, mult mai avansate, si pentru rescrierea istoriei astfel incat sa se potriveasca scenariului lor cel nou, cu care sa supuna popoarele lumii, cu care sa le tina in ignoranta, cu care sa le stearga memoria stramosilor avansati, a tehnologiilor antice foarte avansate, a libertatilor si puterii adevarate a oamenilor, a tot ce avusesera gratuit si li se luase de catre invadatori.

"Tartaria - Timpul

“Vă imaginați o viață fără cronometrare...

Probabil că nu puteți....

Semnificația cronometrării timpului este analizată în pasaj. În cele ce urmează este o scurtă analiză, cu câteva exemple care să ajute la prezentarea argumentelor:

1. Tinerea evidenței timpului este un lucru pe care doar oamenii îl fac.

Oamenii sunt singurele animale care au creat calendare, orare și ceasuri pentru a-i ajuta să țină evidența timpului și să își mențină rutina zilnică. Acest cadru ne permite să ne programăm zilele și să ne urmărim realizările. Ne bazăm pe ceasuri deșteptătoare pentru a ne da jos din pat la o anumită oră, pe cronometre pentru a ne ține mesele la zi și pe întâlniri care se bazează pe calendar.

2. Animalele din sălbăticie, cum ar fi păsările, câinii și căprioarele, nu trebuie să își facă griji cu privire la urmărirea timpului.

Ele nu au nevoie să urmeze un orar stabilit de oameni și pot, în schimb, să-și urmeze propriile ceasuri interne și indicațiile din lumea exterioară. O pasăre nu se stresează că își ratează migrația, iar un câine nu se uită la oră pentru a determina când trebuie să mănânce; ele fac pur și simplu ceea ce le vine natural.

3. Teama de expirarea timpului: deși păstrarea timpului oferă o structură vieții noastre, introduce și un nou tip de teamă.

Oamenii, spre deosebire de multe alte specii, sunt conștienți de trecerea timpului și de propria lor durată de viață finită. Anxietatea și nevoia de a profita la maximum de timpul pe care îl avem pot rezulta din această conștientizare.

De exemplu, oamenii se pot simți grăbiți să își realizeze visele sau să stabilească legături semnificative înainte ca timpul "să se termine".

4. Frica paralizantă, iminența condamnării poate avea un efect paralizant asupra oamenilor.

Realizarea faptului că timpul petrecut pe Pământ este limitat poate induce sentimente de urgență și panică celor care o experimentează. Aceștia pot fi incapabili să aprecieze pe deplin momentul sau să își asume riscuri calculate în urmărirea scopurilor lor din cauza anxietății. Teama de a pierde timpul este unul dintre motivele pentru care oamenii evită să încerce lucruri noi, iar un sentiment constant de urgență poate face dificilă bucuria de a se bucura de momentul prezent.

Pasajul în ansamblu are rolul de a pune în contrast natura liniară a timpului uman cu natura atemporală a naturii și a celorlalți locuitori ai săi. Acesta subliniază necesitatea de a găsi un echilibru între planificarea în avans și savurarea prezentului și atrage atenția asupra anxietății care poate rezulta din faptul că ne dăm seama cât de repede trece timpul. Inspiră o introspecție asupra relației noastre cu timpul, îndemnându-ne să profităm la maximum de resursele noastre limitate fără a ceda în fața unei anxietăți paralizante sau a unui stres inutil. ”

Sursa: Diana V. Ciobanu

In ce an suntem acum?

In 2023? Dar daca, de fapt, suntem in 1023?

Cum de s-au adaugat 1000 de ani la istorie?

Era intunecata? Evul Mediu?

Daca ne-am nascut, de fapt, in anii 900 si ceva dupa Hristos, iar acum sunt ultimele zile ale Apocalipsei (Revelatiei)?

Suna ca o nebunie, dar daca.....?

Wikipedia spune ca prima aplicare a calendarului gregorian a gost in 15 octombrie 1582, in Italia (ba, chiar, cele mai multe tari, cele necatolice, au adoptat schimbarea dupa anii 1700). Cica s-a dorit corectarea calendarului stabilit in 325 de catre Conciliul de la Niceea, adica din urma cu 13 secole. Dar daca n-a fost vorba de 1300 de ani, ci doar de 300 de ani distanta? Ar parea mai aproape de adevar sa faci o corectie dupa doar 300 de ani, nu dupa 1300 de ani.

Filmografie antica? Medievala? Proiectoare? Holograme? Cititor de viitor? 

Tehnologia tartariana a fost extrem de avansata, confiscata de invadatori, ocultata, astfel ca omenirea sa ramana la un nivel de cunoastere limitat, pentru a o face usor de supus, de condus, de stapanit.

Nave de zbor? Cu ce tehnologie au fost create? Si cu ce tehnologie au functionat? 

Intr-o era in care se presupune, conform istoriei oficiale, ca oamenii  nu aveau la dispozitie decat dalta si ciocanul?

Nu vi se pare ca aici avem de-a face, printre altele de tehnologie de imprimare 3D? Sau de tehnologie bazata pe laser?

Zboruri cosmice? In antichitate? Masini electrice? Trenuri suspendate in anii 1900 (sau sa zicem corect J900)? Perpetuum mobile? Masini electrice, dar fara incarcare, fara baterii, functionand pe baza energiei libere? Teleportare? Levitatie? 

Hmmm..... Si nu sunt doar niste basoreliefuri pe ziduri, sunt fotografii, adica realitate surprinsa in exercitiul functiunii. Pe internet exista chiar si filme. 

Cautati! Informati-va! Merita sa descoperiti adevarul. Merita sa va largiti perspectiva. Puneti la indoiala varianta oficiala si veti fi surprinsi de alternativele care incep sa se reveleze. 

Cu ce tehnologie au construit tot ce au contruit? Polimeri in loc de piatra - spun unii acum. 

Polimeri in vremea aceea, cand se presupune ca oamenii abia iesisera din pesteri? :)))

Dar coloanele? Ce rol aveau ele in arhitectrura antica? Toate templele au la baza arhitecturii lor nenumarate coloane. De ce atat de multe coloane, care mai de care mai sofisticate? 

Se crede acum ca aceste coloane erau, de fapt, piese componente ale unui angrenaj foarte complex de captare si transformare a energiei libere, eterice. 

Cladirile erau adevarate sisteme energetice: cu antene, rezonatori, amplificatori, transformatori, modulatori, transmitatori de energie si, in fine, alte componente specifice. Templele de atunci erau centralele electrice de azi, dar ele functionau pe baza energiei libere.

Priviti coloanele si minunati-va! 

Ce tehnologie au folosit la crearea acestor capadopere? Nici macar tehnologia de azi nu poate reproduce asa ceva.

Concluzia, la final, este ca principiul "Circuitul Energiei in natura" a stat la baza conceperii cladirilor antice si a oraselor-computer.

Dar, daca in trecut, se urmarea ca energia sa fie folosita in beneficiul oamenilor, pentru cresterea vibratiei lor, pentru vindecare si elevare spirituala, pentru cresterea confortului si pentru dezvoltarea frumosului si a esteticului elevat, in prezent, invadatorii care au preluat planeta si care o conduc din umbra, prin oamenii lor pusi in fruntea guvernelor tarilor, urmaresc ca energia sa fie folosita cu scop de control, supunere si chiar de decimare a populatiilor.

Dar n-o sa le mai mearga mult timp! Energia este alta acum!

„Oamenii de știință sunt reprezentanții unei științe care nu explică civilizația care a existat înainte. Un grup care ar pretinde a fi creatorii a ceva ce a fost creat înaintea lor, mult mai bine.

Fotografie veche: Această conferință a adunat cel mai mare număr de minți geniale.

A 5-a conferință despre electroni și fotoni (1927), a discutat despre teoria cuantică nou formulată atunci, cu personalități dominante precum Albert Einstein și Niels Bohr (dezbatere Einstein-Bohr). Aceștia au fost membrii:

• Peter Debye

• Irving Langmuir

• Martin Knudsen

• Auguste Piccard

• Max Planck

• William Lawrence Bragg

• Émile Henriot

• Paul ehrenfest

• Marie Curie

• Hendrik Anthony Kramer

• Edouard hearts

• Hendrik Antoon Lorentz (Presidente)

• Théophile of donder

• Paul dirac

• Albert Einstein

• Erwin Schrödinger

• Arthur Holly Compton

• Jules-émile verschaffelt

• Paul Langevin

• Louis-Victor de broglie

• Charles-eugène guye

• Wolfgang Pauli

• Werner Heisenberg

• Max Born

• Charles Thomson Rees Wilson

• Ralph Howard Fowler

• Léon Brillouin

• Niels Bohr

• Owen Willans Richardson

O scurtă istorie oficiala a computerelor cuantice

1905: Albert Einstein explică efectul fotoelectric și sugerează că lumina este formată din particule cuantice sau fotoni

1924: Max Born folosește termenul de mecanică cuantică pentru prima dată

1925: Werner Heisenberg, Max Born și Pascual Jordan formulează mecanica matricei, prima formulare a mecanicii cuantice

1925-1927: Niels Bohr și Werner Heisenberg dezvoltă interpretarea de la Copenhaga, una dintre cele mai timpurii și mai comune interpretări ale mecanicii cuantice

1930: Paul Dirac publică Principiile mecanicii cuantice, un manual standard despre teoria cuantică

1935: Albert Einstein, Boris Podolsky și Nathan Rosen publică o lucrare care evidențiază natura contraintuitivă a superpoziției cuantice și argumentând că mecanica cuantică este incompletă

1935: Erwin Schrödinger dezvoltă un experiment de gândire care implică o pisică care este simultan moartă și vie și creează termenul „încurcătură cuantică”

1944: John von Neumann publică fundațiile matematice ale mecanicii cuantice, un cadru matematic riguros pentru teoria cuantică

1957: Hugh Everett propune interpretarea multor lumi a mecanicii cuantice, care sugerează că orice rezultat posibil al unei măsurători cuantice are loc de fapt într-un univers paralel

1961: Rolf Landauer arată că ștergerea unui pic de informații disipă o cantitate minimă de energie, cunoscută ca principiul lui Landauer

1965: John Bell dovedește că încurcătura cuantică nu poate fi explicată de nicio teorie locală a variabilelor ascunse, cunoscută sub numele de teorema lui Bell

1973: Alexander Holevo dovedește că n qubits nu pot transporta mai mult decât n biți clasice de informații, cunoscute sub numele de teorema lui Holevo sau de legaturile lui Holevo

1980: Paul Benioff propune un model de mașină Turing cuantică, un dispozitiv teoretic care poate efectua orice calcul folosind principii mecanice cuantice

1981: Richard Feynman sugerează că simularea sistemelor cuantice ar necesita un nou tip de calculator bazat pe mecanica cuantică

1982: David Deutsch generalizează modelul lui Benioff și propune conceptul de calculator cuantic universal

1984: Charles Bennett și Gilles Brassard dezvoltă un protocol pentru distribuția cuantică a cheilor, care permite două părți să schimbe în siguranță chei criptografice folosind stări cuantice

1985: David Deutsch și Richard Jozsa elaborează un algoritm care poate rezolva o problemă specifică mai repede decât orice algoritm clasic, cunoscut sub numele de algoritmul Deutsch-Jozsa

1991: Artur Ekert propune un alt protocol de distribuție cuantică a cheilor bazat pe încurcătura cuantică, cunoscut sub numele de protocolul E91

1992: David Deutsch și Richard Jozsa își extind algoritmul pentru a gestiona mai multe intrări, cunoscut sub numele de algoritmul Deutsch-Jozsa

1994: Peter Shor descoperă un algoritm care poate factorul numerelor mari în timp polinomial folosind un computer cuantic, cunoscut sub numele de algoritmul lui Shor

1996: Lov Grover inventează un algoritm care poate căuta o bază de date nesortată în timp pătrat folosind un computer cuantic, cunoscut sub numele de algoritmul lui Grover

1997: Isaac Chuang, Neil Gershenfeld și Mark Kubinec demonstrează prima implementare a algoritmului lui Shor folosind tehnici de rezonanță magnetică nucleară (NMR)

2000: David DiVincenzo propune cinci criterii pentru construirea unui calculator cuantic practic, cunoscut sub numele de criteriile DiVincenzo

2001: Cercetătorii IBM implementează algoritmul Grover folosind tehnicile NMR și obțin o viteză modestă asupra algoritmilor clasici

2007: D-Wave Systems susține că a construit primul calculator cuantic comercial, dar valabilitatea acestuia este contestată de mulți experți

2019: Google anunță că a obținut supremația cuantică prin efectuarea unui calcul pe un procesor cuantic de 53-qubit, căruia i-ar lua mii de ani unui supercalculator clasic

2020: IBM demonstrează că procesorul său cuantic de 65-qubit poate efectua calcule dincolo de îndemâna oricărui calculator clasic

Cecile G. Tamura -  TARTARIA Research MUD FLOOD and ANCIENT TECH GROUP

15.09.2023